Cum învingem deviațiile de comportament? Cazul lui Bogdan, dependent de pornografie
Vorbim la „Plan detaliu” despre dependenţă. Numai că nu o să vorbim despre dependenţa de alcool, tutun, droguri sau medicamente, ci o să punem accent pe acele adicţii despre care se vorbeşte mai puţin: de jocuri pe calculator, jocuri de noroc, de sex, de pornografie, de cumpărături, de mâncare. De comportament, deci, şi nu de o substanţă. Ambele sunt însă la fel de rele. Şi ambele se tratează cam la fel. Înţelegem întâi problema, după care căutam şi soluţii.
De la prima încercare, la adicţie: Am ajuns aproape în pragul să mă sinucid
Bogdan Drăgună: Pentru mine, totul a început cu o dependenţă foarte puţin discutată, să zic aşa. Şi anume, cea de pornografie. Undeva pe la vreo 13-14 ani, cred că am intrat prima oară în contact cu pornografia. Şi habar nu aveam bineînţeles, la vremea respectivă, că asta poate să aducă efecte negative, mai ales dacă începi să vizionezi din ce în ce mai mult. Cel mai rău pentru mine, care m-a dus la asta, a fost faptul ca mi-a stricat foarte mult încrederea si imaginea de sine, prin faptul ca mi-am luat o educație sexuală foarte, foarte proastă. Și că am ajuns în imposibilitatea de a relaționa sănătos cu femeile. Fie nu reușeam să-mi fac o relație cu o femeie de care chiar îmi plăcea, o femeie frumoasă de care îmi plăcea. Fie, mergem la fel... ușurința... să plătesc pentru sex. E mult mai simplu. Dacă nu reușești să-l obții tu prin abilitățile tale, prin dezvoltarea ta, să spun așa, de a cuceri, de a seduce o femeie, atunci mai bine scoți un ban. Și asta a fost un lucru foarte distructiv pentru mine. Care m-a dus în cele din urmă la depresie și aproape în pragul să mă sinucid.
Bogdan Drăgună are 28 de ani. A fost dependent. De pornografie - 9 ani; de droguri şi sex - 2 ani.
Bogdan Drăgună: Asta e o problemă foarte mare. Și la noi în România, dar și în alte țări: faptul că nu există educație sexuală de calitate. Și în lipsa educației sexuale de calitate sau corespunzătoare, să zicem așa, pentru copiii care intră în contact cu pornografia, la 11, 12, 13 ani, devine educația lor sexuală. Și știi care e asemănarea dintre sexul din pornografie și Moș Crăciun? Că nu există în realitate. Asta e toată treaba. E ceva complet, complet, cum să spun, fantezist. Și copiii, la vârste foarte mici - și media de vârstă la care copiii intră în contact cu pornografia a scăzut la 11 ani, atenție, foarte, foarte mică - și încep să-și ia educația sexuală din pornografie.
33% dintre românii care intră pe site-urile pentru adulţi sunt, de fapt, minori. Unu din zece vizitatori ai site-urilor porno are sub 10 ani.
Bogdan Drăgună: Foarte puțini oameni, chiar și specialiști, cunosc faptul că pornografia, alături și de alte comportamente, poate să provoace dependență. Se joacă cu chimia creierului. Se joacă cu niște substanțe foarte, foarte puternice, în creier. Și dependența asta pe care o provoacă îți schimbă viața ta complet. Pentru că se joacă cu sistemul ăla de motivare al nostru, cu impulsurile alea, cu drive-ul ăla al nostru de a face lucruri sănătoase în viață. Pur și simplu afectează chestia asta. Începi să vrei să faci din ce în ce mai mult obiectul adicției tale - sau ce ai tu, că e un comportament, că e o substanță - și să te intereseze din ce în ce mai puțin dezvoltarea ta că om. Efectul cel mai negativ, dacă vrei, sau lucrul cel mai rău pe care îl face dependența e că îți ia focusul de la rezolvarea problemelor. Că noi în viață progresăm și evoluăm rezolvând probleme. Dar tu când ai o mică scăpare și începe să nu te mai intereseze rezolvarea problemei și tu vrei doar să fugi, să fugi de ele, să te simți puțin bine, atunci intri pe o spirală a degradării în care nu te mai interesează nimic, de evoluția ta ca om, ca persoană.
Dr. Gabor Mate, expert în dependenţe: Nimeni nu alege să aibă atât de multă durere, nimeni nu alege să fie plictisit şi lipsit de entuziasm, nimeni nu alege să fie stresat, nimeni nu alege să nu mai aibă nicio plăcere. Acestea nu sunt alegeri. Şi nici dependenţa.
Gabor Mate este un medic renumit la nivel mondial, specializat pe adicţii. Pentru prima dată a venit şi în România. El susţine că dependenţa nu este o alegere. Şi nu este o boală.
Dr. Gabor Mate, expert în dependenţe: Dependenţa este exprimată în orice comportament după care o persoană tânjeşte, pentru că îi produce o plăcere temporară sau o uşurare şi din cauza căruia suferă consecinţe neplăcute. Ea sau cei din jurul ei. Şi nu poate renunţa. În ciuda efectelor negative. Nu am spus droguri. Am spus orice comportament. Deci pot fi droguri, alcool, ţigări, bineînţeles, orice substanţă, dar poate fi şi sex, relaţii, mâncat, jocuri de noroc, cumpărături, muncă, internet, pornografie, poate fi telefonul mobil, orice, Facebook, bineînţeles, orice.
Dependența de jocuri de noroc
Avem un alt caz. Timp de patru ani, tânărul a fost dependent de jocuri de noroc. Mergea în cazinouri chiar şi de cinci ori pe zi.
Cum a început totul?
Dintr-o prostie oarecum. Adică anturajul a fost factorul definitoriu. Eram cu prietenii la cămin, eu rămâneam singur la cămin, pentru că ei se duceau să se joace. Timp de vreo trei săptămâni, să zic, ei s-au dus întruna, eu rămâneam singur. Până într-un final în care m-am dus și eu acolo și am început să bag primii bani, să zic, zece lei. Am băgat zece lei și am luat linie de șeptari. Prima mea apăsare de buton oarecum. Și de atunci s-a legat...
La început nu-ți dai seama. E o distracție... Ulterior începi să minți, să te împrumuți, să faci chestii din ce în ce mai în afara legii...
Mă duceam la muncă, după care restul timpului liber îl petrecem în cazino. Dar și când eram la muncă, nu pot să zic că mă gândeam la muncă sau nu performam. Făceam jobul ... în vederea obținerii salariului acolo și restul timpului mă gândeam cum să fac rost de alți bani, să mă duc să mă joc.
La început... minciuni, una, alta, ai mei nu știau la ce să se aștepte. Se gândeau că mă droghez sau cine știe ce. Dar în niciun caz nu se gândeau la jocuri. Au început primele datorii mai mari, pe care nu am putut să le gestionez și a trebuit să mă ajute financiar. Atunci au început, să zic, problemele mai mari. În momentul în care am avut ajutorul lor financiar, pentru că automat era o sursă, eu știu, destul de mare? Ai mei nu sunt... Adică sunt destul de ok... și aveam spatele asigurat, să zic. Chiar dacă făceam orice prostie, știam că sunt ei acolo, în spate. Ceea ce nu a fost ok. Per total.
Nu știu... Când m-am întors de la București, să zic, de la facultate, cred că aveam 1 miliard și jumătate datorii.
2,4 milioane de români au jucat măcar o dată un joc de noroc. 98 000 de oameni au devenit dependenţi.
„Dacă vorbim de jocurile de noroc, în ultimii 20 de ani, este o creștere fulminantă în ceea ce înseamnă locurile unde se poate juca. Accesibilitatea acestora. Gândiți-vă că acum nici măcar nu mai este necesar să mai iasă persoană din casă. Cu un acces la internet și cu un card, pur și simplu nu părăsește locuința și acolo se pot face ravagii”, atrage atenția psihologul Florian Miu.
„Știam că era o problemă, însă nu găseam o soluție. Pot să zic că am fost și psihiatru, am luat și pastile vreun an de zile, de nebun, eu știu... dar nimic nu reușea să mă facă să merg pe drumul cel bun”, spune tânărul.
Dr. Gabor Mate, expert în dependenţe: „Toţi vorbim despre faptul că dependenţa este o problemă foarte greu de rezolvat. Că este o boală din care este foarte greu să iţi revii. Pentru specialişti, că este greu de tratat. Este posibil să fie aşa. Dar mai există şi alte posibilităţi. Cum ar fi că motivul pentru care este atât de greu de tratat de către specialişti şi oamenilor li se pare atât de greu să scape de ea este că nu am descoperit încă despre ce este vorba. Că facem lucruri care nu ajută. Sau că unele lucruri pe care le facem chiar fac rău”.
Bogdan Drăgună: „Am încercat de foarte multe ori și mă deranja foarte, foarte tare că eu tot încercam și încercam să renunț la un obicei pe care lumea îl vedea ca pe unul banal și eu nu reușeam să fac chestia asta. Asta m-a afectat foarte mult. Poate din exterior cineva care nu percepe lucrurile astea are impresia că băi e ceva așa, superficial, poate chiar de râs. Dar tu le simți altfel”.
Dr. Gabor Mate, expert în dependenţe: N-o să va întreb de ce anume ați fost dependenți sau când sau pentru cât timp, n-o să va întreb niciun detaliu. O să vă rog doar să-mi spuneți de ce va plăcea? Ce va oferea? De ce era bine? Eliberarea temporară a durerii. Scăpăm de stres...
Să ne uităm acum la toate: scăpăm de durere, fugim de greutăți, scăpăm de stres, plăcere, entuziasm.
Întrebați-vă! E ceva în neregulă cu asta? Nu ne dorim cu toţii să scăpam de durere? Nu ne dorim cu toţii să fugim de greutăţi? Nu ne dorim toţi să scăpam de stres?
Știţi, când suntem stresaţi... și ne dorim să ne relaxăm puţin... Nu ne dorim toţi şi nu merităm plăcere? Nu ne dorim toţi entuziasm în vieţile noastre? Ceva pentru care să trăim? Ceva pentru care să fim entuziaşti?
Cu alte cuvinte, nu spun decât că ceea ce îşi doresc dependenţii este perfect normal! Nu e nimic în neregulă. De fapt, un dependent nu îşi doreşte decât să se simtă ca o fiinţă normală. Întrebarea este de ce ai adunat atât de multă durere, încât nu ştii ce să faci cu ea? În primul rând de ce te doare ceva? Şi în al doilea rând, cum se face că nu ai învăţat să faci faţă durerii? Întrebarea nu este de ce suntem stresaţi, ci de ce avem atât de mult stres, încât nu ştim ce să facem cu el? Şi ce s-a întâmplat este că am crescut şi nu am învăţat cum să răspundem la stres în moduri mai creative, care să nu ne facă rău”.
Cum se recâştigă controlul
„Bogdan, să-i oferi flori pentru orice lucru nesemnificativ. În inima ei, vor deveni evenimente frumoase. Și s-o tratezi ca pe o floare! Loredana, tu să-i oferi îmbrățișări. Și la timp, și la netimp. Și în ochii lui, toate vor capăta proporții uriașe. Și să-l îmbrățișezi chiar și atunci când e morocănos!”
În urmă cu doi ani, Bogdan s-a căsătorit. Cu o femeie frumoasă, așa cum visa în adolescență să cunoască. Dar ca să ajungă să poată avea o relație sănătoasă, a trebuit mai întâi să scape de dependență de pornografie.
Bogdan Drăgună, fondator NeuroProgres: „În momentul asta, fix acum, sunt în controlul impulsurilor și poftelor mele. Ceea ce ține de tiparele adictive, sunt foarte în control. Nu spun că nu există. Sunt momente când și pentru mine apare tiparul ăsta: vreau ceva mai simplu și mai ușor. Însă tot ce ține departe asta de pornografie, prostituate, tot ce ține de astea e lăsat în urmă de cel puțin trei ani și ceva. Dar trebuie să accept lucrul ăsta și oricine intră adânc în problema asta a dependenței acceptă faptul că există în continuare tiparul ăla de fug de durere, ca să caut ceva plăcut. Și mi se întâmplă în continuare să mă mai trezesc că joc un joc video mai mult decât ar trebui să-l joc și că nu pot să-l mai controlez sau că într-un anume moment, când ar trebui să dorm suficient, mă duc și beau o cafea. La fel, același tipar. Pe care îl văd. Dar, acum am uneltele și am cunoștințele ca să știu cum să lucrez cu creierul meu și să nu-l mai las așa, să intre pe pilot automat, ca să ajung iar într-o spirală a degradării. Nu vreau să înțeleagă nimeni că sunt perfect. Sau că am ajuns într-o stare de-aia de zen, de perfecțiune. În niciun caz. Dar viața mea e complet, complet diferită față de ce a fost în adolescență și până pe la vreo 22 de ani. Și e foarte bine!”
La 22 de ani s-a produs deci declicul. Atunci, după mai bine de opt ani de chin, și-a dat seama că era dependent de filme deocheate. Și abia apoi a început să caute soluții. În anii ce au urmat, Bogdan a intrat în nenumărate programe, cursuri și terapii, toate însă la distanță, pe internet, cu specialiști în adicții din toată lumea. Iar când a găsit secretul, a început să-l dea mai departe. Pe bani, cu ajutorul unei platforme online.
Bogdan Drăgună, fondator NeuroProgres: „M-a prins foarte tare chestia asta online. Vezi, și problema mea principală a fost tot în online. Și rezolvarea ei a venit cumva tot din online. Și îmi place foarte tare că tehnologia asta poate să ne unească. Și noi o să apărem la televizor, oamenii nu ne văd, nu sunt aici lângă noi. Știi? Sunt undeva la distanță, acolo capătă o informație, iau niște cunoștințe. Același lucru mă atrage și pe mine foarte tare. Și am dezvoltat și eu un sistem foarte, foarte complex, prin care informez oamenii și pe cei care au nevoie de ajutor îi ajut. Există mai multe părți: cei care au nevoie, care sunt implicați în problemele astea mai la început, pot avea parte de suport absolut gratuit din partea mea. În site sunt foarte multe materiale, suport, mini-cursuri gratuite...
Într-unul dintre aceste filmulețe de pe site, Bogdan explică ce se întâmplă în creierului omului când se uită la pornografie: „Ei bine, când vorbim despre pornografie, plus masturbare, practic e o imitare a sexului și stimulează dopamina și chiar foarte multă dopamină, pentru că fiind un comportament de care poți să abuzezi foarte ușor, poți să-l practici foarte ușor și cu costuri foarte mici și în condiții foarte diferite față de ceea ce ar însemna sex real. Pentru că poți abuza de el, se eliberează cantități mult mai mari de dopamină”.
Bogdan Drăgună, fondator NeuroProgres: „Cei care sunt implicați în problema asta la un nivel mult mai adânc, au ani de zile în spate, atunci vor veni către un program specializat. Eu îl numesc singurul program de dezvoltare personală din România care tratează și problema pornografiei. Avem un 90 % dezvoltare personală despre cum să-ți rezolvi problemele alea, să le identifici și să le rezolvi. Și avem și un 10 % a trata compulsivitatea, impulsurile alea”.
Practic, Bogdan vinde informație. Structurată într-un program care se întinde pe șase luni și care se bazează strict pe experiență lui personală. Fără să pretindă că e psiholog sau terapeut, el livrează de fapt tot ce a acumulat în anii lui de căutări.
Bogdan Drăgună, fondator NeuroProgres: „Asta nu e absolut nicio problemă, că eu nu mă prezint în fața lor ca un specialist cu studii acreditate. Când vrei să faci ceva cu adevărat, când eșți interesat să scapi de o problemă a ta și să rezolvi problema ta, înveți mai mult decât înveți pe băncile unei școli. Și asta pentru mine nu e absolut deloc un impediment. Pur și simplu, le arăt oamenilor, celor care intră în contact cu mine, rezultatele celor care au obținut lucrând cu mine...”
Bogdan a aflat din întâmplare, în timp ce era în Franța, la o conferință, că poți să fii dependent și de altceva în afară de droguri și tutun. Pentru alții însă e nevoie de un șoc pentru a conștientiza că ceva trebuie să se schimbe. Cum s-a întâmplat în cazul tânărului care a fost dat afară de la serviciu și a trebuit să se întoarcă din Bucureșți înapoi acasă, la părinți, în Galați. Unde a căutat și uneltele pentru a ieși din blocaj.
„Cel mai mult (m-a ajutat) familia, pentru că au fost acolo și m-au ajutat să... Am avut sprijinul lor necondiționat. Pe lângă acest lucru, eu nu știam cum să mă las. Nici ai mei nu știau cum să mă ajute, nu găseam soluții. Până când am recurs la terapie. Am văzut pe Facebook, de fapt, un webinar despre problemele dependenței de noroc. Și am spus măi, uite, cineva specializat în această adicție mă poate ajuta. Hai să încerc”, povestește tânărul.
Primul pas pentru a scăpa de adicție
Așadar, primul pas spre a scapa de o adicție este să recunoșți problema. În cazul jocurilor de noroc de exemplu, oricine poate să își dea singur seama dacă a devenit sau nu dependent, pur și simplu completând un chestionar de pe site-ul jocresponsabil.ro. După 20 de întrebări, cum ar fi "Ați împrumutat vreodată bani pentru a juca?" sau "Ați simțit vreodată nevoia de a sărbători o reușită prin câteva ore de joc?", primești răspunsul. Dacă rezultă că ai o problema, ți se da un număr de telefon la care să suni.
Liviu Popovici, preşedinte „JocResponsabil”, explică: „Ei, atunci când sună, sună de fapt către un cabinet de psihologie. Li se răspunde de către un psiholog. Acel psiholog încearcă să identifice dacă apelantul are cu adevărat o problemă dezvoltată în domeniul jocurilor de noroc. Ceea ce înseamnă un joc excesiv în primul rând. Se rup de viața reală și merg către partea asta de environment, de gambling. Ceea ce primesc ei prin linia verde: primesc suport. Sunt întrebați în primul rând dacă ei consideră că au o problemă, de ce au problemă. Psihologii încearcă să identifice semnele unui joc patologic. În momentul în care există aceste semne, ei sunt îndreptați către unul din cabinetele de psihologie pe care le avem în program drept parteneri, vorbim de două în București, unul la Iași, unul în Cluj. Până la sfârșitul acestui an vom mai deschide două cabinete, unul la Craiova și unul la Constanța”.
În ultimii doi ani, trei mii de oameni au sunat la acest TelVerde. Jumătate dintre ei s-au programat la psiholog, însă doar o mie au și bătut drumul până la cabinet.
Liviu Popovici, preşedinte „Joc Responsabil”: E clar că trebuie să dezvoltăm. E clar că trebuie să avem o acoperire mai bună, pentru că problema pe care o întâmpinăm în momentul de față este rezerva pe care o au foarte mulți clienți în a se adresa către un astfel de program. Și dacă nu investim mai mult în educare, cu siguranță nu vom reuși să avem un impact bun în rândul clienților.
Paradoxal, numărul de telefon gratuit unde poți suna dacă simți că jocurile de noroc îți creează probleme este afișat și în unele săli. Deși asta ar putea să împuțineze clienții. Adevărul este însă și că din 2015, operatorii sunt obligați de lege să îi ajute pe jucători să nu pice în dependență.
Liviu Popovici, preşedinte Joc Responsabil: „Piața începe să se maturizeze, din ce în ce mai mult. Iar gândirea este foarte simplă. Este o gândire, aș putea spune, chiar pragmatică. Am ajuns să am o cifră de afaceri, ca operator de jocuri, vreau să am un business sustenabil. Da? Să nu mă gândesc doar pentru ziua de mâine, mă gândesc și pentru la anul și peste zece ani și peste 25 de ani că eu vreau să am acest business în România. În momentul în care tu, în domeniu, creezi o impresie negativă către opinia publică, către legiuitor, către tot ceea ce înseamnă viață socială, clar că se întoarce către tine, da? Cineva va dori la un moment dat, să spunem, ok, acest domeniu creează foarte multe probleme și vrem să-l reducem. Indiferent de pierderile bugetare pe care le va genera o contracție a pieței de jocuri. Și au tot dreptul. Este un element de sănătate publică, până la urmă. Nu vrem să ajungem acolo. Vrem noi să prevenim”.
Psihologul care merge prin licee pentru a le vorbi tinerilor de jocurile de noroc și drogurile sintetice
De prevenire se ocupă și terapeutul din Galați, același care l-a ajutat pe tânărul dat afară de la job să scape de dependența de păcănele. Programul pe care el l-a conceput se axează nu doar pe tratament, ci și pe educare. De un an și jumătate, a început să meargă prin liceele din oraș, pentru a le vorbi tinerilor despre capcanele celor două mari probleme din oraș: jocurile de noroc și drogurile sintetice. Adică etnobotanicele, care au apărut, de altfel, pentru prima oară în România, în 2008, la Galați.
Florian Miu - fondator Prosalvita: „De cele mai multe ori primim niște informații distorsionate. Niște informații false. Pot să va garantez. Nicio persoană care vă va oferi vreodată sau oferă cuiva o anumită substanță, să spunem un dealer, o persoană care comercializează, care distribuie, n-o să va spună niciodată efectele negative. Deci n-o să spună niciodată un dealer, venind la dvs, să spună ia, fumează, că o să ajungi la Spitalul de Psihiatrie. NU! O să va vândă, între ghilimele, numai senzații pozitive, numai beneficii. Da? Aici este oarecum capcana.
De multe ori s-a întâmplat... tineri, consumând aceste substanțe noi cu proprietăți psihoactive, corpul nu a știut cum să reacționeze și au intrat într-o supradoză ajungând la spital. Acum, surpriză, nici medicul nu știe ce să facă. Pentru că nu știe ce substanță este acolo. Combinațiile dintre acești canabinoizi nu sunt știute. Nu sunt știute efectele atât pe termen scurt, cât și pe termen lung”.
Le vorbește cu dumneavoastră, le câștigă întâi respectul. Și încet-încet, reușește să le capteze atenția.
Florian Miu - fondator Prosalvita: „Sunt anumite substanțe care forțează creierul să secrete mai multă dopamină. Și atunci ce înțelege creierul nostru? În momentul în care consumăm anumite substanțe, avem anumite beneficii, pe un termen scurt. Ce înțelegem noi din lucrul asta? Hai să repet! Pentru că am o stare de bine.
Surprinzător este că nimeni nu ne spune faptul că această forțare a creierului nu duce la nesfârșit. La un moment dat, creierul nu mai poate secreta în mod natural dopamină, această stare de confort. Și o să vedeți ulterior, orice consumator, după o anumită perioadă de timp, orice activitate pe care o avea el în mod natural și îi crea o stare de bine, de exemplu se întâlnea cu prietenii, mergea la film, stătea de vorbă cu familia, orice altceva, lucrurile acestea nu mai creează forme de plăcere, pentru că creierul nu mai secretă dopamină decât atunci când primește substanță respectivă”.
Până la urmă, specialiştii spun că dependenţa de ceva nu este de fapt problema. Creează o grămadă de probleme, dar începe ca o soluţie la alte dificultăţi din viaţa cuiva. Deci poate că înainte de a trata o dependenţă, ar trebui descoperită şi rezolvată problema iniţială.
Fuga de durere, în căutare de plăcere
Urmăriți mai jos explicațiile pe care le dă Diana Vasile, preşedintele Institutului pentru Studiul şi Tratamentul Traumei, într-un interviu acordat Teodorei Ghenciu:
Urmăriți emisiunea „Plan detaliu” în fiecare duminică, de la 20:30, la Digi24.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
