Actorul Dorel Vişan a crescut la sat, acolo unde "Dumnezeu făcea parte din familie". Şi-a făcut meseria cu credinţă pe scenă, dar mărturiseşte că se simte împlinit sufleteşte la ţară, acolo unde s-a retras, de mai bine de zece ani. Scrie psalmi, are grijă de vie şi de albine, dar mai ales de sufletul său.
Are în palmares peste 100 de roluri în teatru şi filme şi este considerat unul dintre cei mai mari actori ai României. De mai bine de zece ani, filmul lui Dorel Vişan se derulează într-un sat, în apropiere de Cluj. Stă într-o casuţă cu prispă, are grijă de livadă, de grădină şi de albine.
„La noi stupii au fost tradiţie în familie. Trebuia să ai vie şi stupi, astea două lucruri. Am făcut şi via, am făcut şi stupi. Lucrul cu pământul - mâinile să lucreze cu pământul - este foarte important, pentru că este relaţia cu tine. Cu albinele nu îţi mai spun... Albinele sunt o şcoală extraordinară! Au nişte legi perfecte pe care nu le încalcă, orice ar fi. Ele ştiu că acolo se va întâmpla un dezechilibru și nu au nevoie de acest dezechilibru... dar omul are! Omul se duce şi fură. Si dacă vede că nu l-au prins, mai merge o dată”, spune actorul Dorel Vişan.
A crescut la ţară, într-o familie credincioasă, din satul Tăuşeni, judeţul Cluj. În loc de poveşti, tatăl îi citea pilde din Biblie, iar duminicile şi le petrecea la biserică.
„La noi, Dumnezeu făcea parte din familie. Nu sunt habotnic, dar propovaduiesc credinţa în Dumnezeu pentru că este singura salvare a omului. Credinţa este singurul lucru care îţi dă speranţă! Nimic altceva. Restul sunt sperante deşarte”, mai spune actorul.
Credinţa în Dumnezeu l-a ajutat să se vindece de o boală gravă. Şi tot credinţa l-a motivat pe Dorel Vişan, un mare iubitor de poezie, să scrie psalmi. Cărţile lui au fost traduse în limba franceză şi spaniolă.
„Am ajuns să scriu, pentru că la mine în familie, când eram eu mic, taică-miu citea în fiecare seara Biblia, ca pe o carte de învăţatură, nu ca pe o carte Sfântă, cum o considerăm noi, de fapt este și o carte de învăţătură. Și am rămas aşa cu un fel de a gândi şi a mă manifesta, bazat pe aceste lucruri”, spune Doreș Vișan.
Pentru actor, Paştele autentic rămâne cel pe care îl petrecea în copilărie, în satul unde "Dumnezeu făcea parte din familie, făcea parte din tot."
„De Paşte la noi era obligatoriu să ai ceva nou: ori un costumaş, un pantalon, o cămaşa, ceva. Se curăţa casa, era o primenire şi în suflet și a trupului, era o atmosferă specială care ţi-l făcea contemporan pe Iisus”, mai spune el.
În secolul vitezei, actorul Dorel Vişan crede că trebuie să avem răbdare. Să nu uităm de noi şi de cei din jurul nostru. Să reînvăţăm să iubim: „Rugaţi-vă lui Dumnezeu. Ajutaţi-vă semenii şi cerul se va uni cu pământul.”