Cât de mare este corupția mică. Românii merg cu plicul și când nu le cere nimeni nimic
Ne deranjează foarte tare corupția, dar mai bine de jumătate dintre noi declarăm că nu avem nimic împotrivă să oferim un cadou, să facem un favor pentru a obține un serviciu de la administraţia publică. Cum se explică asta? Probabil prin faptul că atunci când vorbim despre corupție ne gândim doar la politicieni, la marii oameni de afaceri, la tunurile imobiliare. Nu și la plicurile pe care, uneori, unii dintre noi le dau. În strategia națională anticorupție 2016-2020 sănătatea și educația au fost adăugate ca domenii vulnerabile.
-În birou ați avut persoane care v-au lăsat bani. Știți pentru ce?
-Probabil că în intenția de... Ce știu eu ? Să-i ajut sau ceva...
-V-au lăsat bani?
-Au lăsat, da.
-În ce scop v-au lăsat bani?
Abonându-te la Newsletter primești sinteza celor mai bune informații, articole și interviuri exclusive publicate de digi24.ro
-Da' păi, eu știu în ce scop mi-au lăsat? Eu i-am mai ascultat, i-am mai consultat, i-am mai ...
-Aveți examen astăzi?
-Am și astăzi...
Gabriel Ispas, fost secretar de stat în Ministerul Educației: Salariile mici pot fi o cauză dar nu pot fi o scuză.
23 % dintre români cred că principală problemă din educație este corupția.
Radu Nicolae, manager de program la Centrul de resurse juridice: Se referă la toate tipurile de numiri în sistemul de educație, toate scandalurile de plagiat care continuă să ocupe prima pagină a știrilor, micile cadouri care se dau profesorlor pentru atenție sporită la clasă sau directorului pentru că un anumit copil să ajungă într-o anumită clasă.
Iulian Cristache, președintele Federației Naționale a Asociațiilor de Părinţi: Este un mod de-al nostru de a fi servil profesorului, ceea ce nu este în regulă.
Gabriel Ispas, fost secretar de stat Ministerul Educației: Nimeni nu spune că un părinte nu poate să ofere o ciocolată. Dar este un gest benevol. Nu este un gest impus. Eu am fost cel care a făcut verificarea situației de la școala 10. Aici este o problemă de integritate. Dacă eu că părinte vreau să îi ofer educatoarei fiicei mele un buchet de flori din toată inima pentru munca pe care o face ea la școală, nu pentru că eu vreau ca al meu copil să fie cumva favorizat în relațiile pe care le are cu ceilalți copii. Atâta vreme cât toți înțelegem această chestiune nu este nici o problemă. Problema apare în momentul în care discutăm despre impuneri, discutăm despre constrângeri: una din acestea este că fie trebuie să mergi la after school-ul pe care îl organizez eu, ca și meditația...
Iulian Cristache, președintele Federației Naționale a Asociaților de Părinți: Fiecare profesor la rândul lui poate să facă meditații, este dreptul lui să facă, dar nu cu elevul de la clasă, există și o recomandare în acest sens, este și o hotărare de guvern 583/2016, care se referă la strategia natională anticorupție la nivel național și la capitolul educație mentioneză foarte clar că nu este legal să faci meditații cu propriul elev.
Sunt foarte multe cazuri... părinţii sunt constrânși să ducă copilul la meditații cu profesorul. Inclusiv noi ne facem rău prin acceptarea unui astfel de profesor de la clasă, poate să fie cel mai bun profesor, nu e o problemă, dar ne plătim notele. Este imposibil că acel profesor să-i dea o notă mică la clasă în momentul în care se întâlnește săptămanal cu acel elev și îl meditează.
76 % dintre români cred că mita și relațiile sunt cea mai ușoară cale de a obține servicii publice. Iar 4 din 10 români văd corupția că principală problemă în sistemul de sănătate.
Florin Chirculescu, chirurg: O să vă spun un argument care de foarte multe ori mă pune pe gânduri, deși au trecut atâția ani, când îi refuzi pe pacienți sau pe rudele lor, efectiv le cade fața. Pentru foarte mulți dintre români a refuza onorariile ilegale, să le zic, ilegale de fapt și sunt, înseamnă că nu mai am nicio șansă, înseamnă că mor. Este o problemă extrem de dificilă, este o mentalitate și după cum bine știți tradițiile bune sau rele, nu are importantă, sunt cele care se erodeză cel mai greu.
Vlad Mixich, expert în politici de sănătate: În sănătate corupția e mai complicată decât strict în politică, să spunem. Pentru că, de multe ori, pentru un medic care câștigă de 20 de ori mai puțin decât colegul lui care lucrează în Germania sau în Anglia, cu care a fost coleg de facultate, nu e doar o chestiune de a-şi păstra verticalitatea, ci e vorba şi de sacrificiu. E un sacrificiu personal pe care un medic trebuie să şi-l asume, un medic care lucrează într-un sat sau într-un orăşel, să refuze de pildă plicul sau să refuze diverse compromisuri. Or, atunci când te duci la medicină, nu mergi acolo pentru că ai vocaţie de călugăr sau de martir.
Şi suntem, noi toţi, suntem neobrăzaţi dacă le cerem astfel de sacrificii medicilor. Unii dintre ei sunt în stare să o facă. Și sunt de admirat şi de respectat, dar mulţi nu. Şi până la urmă e uman, e greu să îi acuzi că sunt aşa cum sunt din cauza unui sistem care te obligă uneori la asta. Asta nu înseamnă că îi deculpabilizezi, dar să ridice piatra cel care nu are păcat.
Românii se feresc să vorbească despre cadouri sau favoruri. Unu din zece români refuză să spună dacă ar da bani pentru a obține ceva de la administrația publică. În schimb, doar 2% dintre europeni refuză să vorbească despre mită.
Cazul unui asistent prins cu mită:
-Ați primit ceva de la dânsul?
-Nu, din câte știu...
-Nu? N-ați primit?
-Nu!
-Ce-aveți aici? Țigările și niște bani. Care nu știu cum au ajuns acolo...
Lupta anticorupţie începe cu educaţia
-Cum îi zice când primești ceva că meriți, ai primit o notă că ai meritat ai fost cuminte și... și vine cineva și ți-o ia? NEDREPTATE! Știți cuvântul asta? Nedreptate?
Vlad Mixich este medic, jurnalist și expert în politici de sănătate. În timpul liber și voluntar la un afterschool din Clinceni, la 16 kilometri de București. Unde încearcă să le explice unor elevi de clasa a treia ce e aia corupție. Și culmea e, că după doar două astfel de „lecții”, puștii chiar care au înțeleg câte ceva.
Irena, elevă: Corupția, de exempl,u are două sensuri: nedrepatate și furtul. De exemplu, dacă eu fur 200 de lei și polițistul mă prinde, eu îi dau 100 să mă lase și polițistul acceptă suma. E rău pentru că, de exemplu, poate să continue tot așa și țara asta nu ar mai fi așa cum e. Păi s-ar ajunge să se corupă și primarul și președintele și tot așa...
George, elev: Dacă colegul meu fură trei creioane și mie îmi dă unul, fac corupție, pentru că am luat din furtul lui.
Vlad Mixich, expert în politici de sănătate: E o obligație ca acest lucru să se întâmple în cât mai multe școli din România. Până la urmă ăsta e și principiul de bază al oricăror diseminări al oricăror valori. Trebuie să vorbești despre ele tot timpul.
Asta și-a propus, încă din 2013, și Ministerul educației. Să le vorbească tuturor elevilor din România despre corupție. Strategia Națională Anticorupție scrisă atunci prevedea „Introducerea tematicii anticorupție (cu caracter teoretic și practic, adaptată vârstei elevilor) în cadrul programelor școlare și a activităților extracurriculare.” După cinci ani însă, în nicio școală de stat nu se țin astfel de cursuri. Totuși, cei care au conceput strategia au plecat din minister mulțumiți de restul măsurilor puse în practică.
Gabriel Ispas, fost secretar de stat în Ministerul Educației: Rezultatele au fost, sper eu, remarcabile. Peste 1400 de profesori din două regiuni de dezvoltare formați. Am avut opt seminarii regionale în care am discutat despre implicarea profesorilor în prevenția corupției în educație. De asemenea am avut o cercetare sociologică importantă. Prima cercetare sociologică după 1990 care vorbește despre percepția actorilor din educație, despre percepția acestui fenomen.
O cercetare din care a reieșit că 80 la sută dintre elevi cred că „oricine ar ajunge într-o funcție înaltă ar căuta să obțină venituri ilegale".
Gabriel Ispas, fost secretar de stat în Ministerul Educației: Bineînțeles am avut și o platformă delicată prin care cetătenii puțeau să sesizeze incidente de integritate în procesul educațional care a funcționat și care functionează și în continuare.
Noi n-am reușit să vedem cum se poate sesiza o faptă de corupție în educație, pentru că de câte ori am accesat platforma, nu a funcționat. Însă, oricine are informații despre un angajat la stat, din orice domeniu, care cere bani sau favoruri, poate face o sesizare la numărul unic pus la dispoziție de Ministerul de Interne. Peste 8500 de români au sunat în primele nouă luni din 2017. Iar pe baza acelor reclamații s-au deschis 21 de dosare penale și s-au făcut 6 acțiuni de prindere în flagrant.
Sesizările nu trebuie să vina însă doar de la cetățeni. Primii care văd că cineva cere sau acceptă o spagă sunt colegii de serviciu. Numai că de regulă, colegii tac. Chiar și în Strategia Națională Anticorupție 2016-2020 una dintre principalele provocări menționate este teama angajaților de a raporta abaterile disciplinare.
Gabriel Ispas, fost secretar de stat Ministerul Educației: Este rolul profesorilor din școală de a opri astfel de incidente și de a interveni direct. Unii pot spune că este lipsă de colegialitate. Nu este lipsă de colegialitate. Lipsă de colegialitate este la cel care neînțelegându-și rolul lui în școală îi pune într-o situație delicată pe toți ceilalți.
Vlad Mixich, expert în politici de sănătate: Să nu mai stai pe margine înseamnă că atunci când îți vezi colegul de pildă implicat într-o chestie necurată să îi atragi atenţia. Chiar dacă îţi asumi riscuri. Să nu zici nu e treaba mea, nu mă bag. Mi-aduc aminte că valoarea maximă pe care am învăţat-o eu în anii 90 este să stai cuminte în banca ta.
Cu mâinile la spate. Ăsta era lucrul cel mai important. Stai cuminte în bancă ta. Şi e o generaţie întreagă care e educată aşa. Stai cuminte în banca ta. Nu, nu aşa trebuie să fie lucrurile. Dacă eu sunt medic şi am un coleg care văd că condiţionează actul medical e de datoria mea şi ca medic, şi ca om să-l trag de mânecă. Orice riscuri mi-aş asuma. Oricâtă antipatie mi-aş atrage din partea lui.
Iulian Cristache, președintele Federației Naționale a Asociațiilor de Părinţi: Noi, părintii, trebuie să fim responsabili, să fim uniți și obiectivi în același timp, pentru că este imposibil ca la nivelul unei clase unde sunt 30 de părinti, profesorul să constrângă 30 de părinţi să facă meditații, ca propriii copii să facă meditații cu acel profesor. Nu trebuie să mai fim lași, egoiști, și să vedem sistemul de învățămant ca un avantaj prin prisma propriului copil și atunci noi trebuie să reacţionăm.
Reacția este uneori întârziată, mai ales atunci când vorbim despre școli și spitale, pentru că atențiile nici măcar nu mai sunt percepute ca mită.
Vlad Voiculescu, fost ministru al Sănătăţii: E o chestiune de mentalitate, într-adevăr, am fost de curând cu bunica mea în spital și tatăl meu a fost de asemenea în spital cât am fost ministru. Nu i-am putut convinge nici pe unul nici pe celălalt să nu ofere ceva, mai ales asistentelor, infirmierelor, nu i-am putut convinge pentru că există foarte înrădăcinată ideea că dacă nu le dai ceva atunci nu se poartă frumos cu tine. Din păcate, lucrul acesta nu este întotdeauna foarte departe de adevăr.
Să ne schimbăm mentalitatea, să transformăm nedreptatea în dreptate, pentru că așa e normal și moral. Dar nu numai de-asta. Ci și pentru că darea de mită se pedepsește și ea, cu închisoare, de la 2 la 7 ani.
Nu putem scăpa de corupție decât prin două metode. Prin frică și prin educație. Frică doar statul poate să o inspire, prin măsurile pe care le ia, prin condamnări și pedepse. Educația, ține și de stat, dar ține și de noi.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
