BIZIDAY. Sărăciți de agricultura modernă

„Mulțumim cerului”. Speranță în agricultură după seceta din ultimii ani

Călin Georgescu contestă în instanță reluarea alegerilor și dă în judecată mai multe instituții ale statului

Circul continuă în Parlament: Becali spune cum a făcut facultatea fără prezență. Șoșoacă jignește jurnaliștii. AUR îl atacă pe Iohannis

Influencerul Makaveli, amenințări din Parlament cu limbaj suburban: „Ascundeți-vă soțiile. Fiți cuminți, mergeți pe vârfuri”

Surse: Liberalii strâng semnături pentru a-l propune pe Crin Antonescu candidat comun la prezidențiale. PSD nu l-ar refuza

VIDEO: Incendiu puternic la Piața Matache din București

Răspunsul Elenei Lasconi întrebată dacă l-ar vota pentru funcția de premier pe Marcel Ciolacu

Theodor Stolojan acuză USR de lipsă de profesionalism. „Pune pe masă o hartie cu 8 cerințe și apoi pleacă. Nu e o metodă de negociere”

Agresiune în Parlament: Jurnalistă, hărțuită de Șoșoacă și Makaveli. „Mamă, cum a fugit!”. Parchetul General a deschis dosar penal

Satele româneşti unde există multe culturi agricole sunt printre cele mai sărace din România. Agricultura de subzistenţa este departe de a fi profitabilă, aia acolo unde terenul este lucrat la nivel industrial, utilajele moderne fac munca ţăranilor.

În plus, faptul că nu au o piaţă de desfacere şi nu reuşesc să transporte producţia în alte zone ale ţării, face ca vânzarea producţiei să fie şi mai grea. Cine a renunţat să mai vândă producţia direct la poartă a vândut terenurile marilor producători.

Un studiu realizat anul trecut de către Transnational Institut, pentru o agenţie a Comisiei Europene, arată că între 20 la sută şi 30 la sută din terenul arabil al României aparţine unor cetăţeni ai altor state membre ale Uniunii Europeane, iar încă zece la sută din teren este deţinut de cetăţeni ai unor state din afara UE. Bineînţeles că firmele care au tot cumpărat suprafeţe importante de terenuri agricole, fac agricultură la alt nivel. Au investit în automatizări şi au cumpărat utilaje, prin urmare nu mai este nevoie de mâna ţăranilor pentru a lucra terenul. Aşa s-a ajuns la această situaţie absurdă: în satele cu exploataţii mari, ţăranii sunt mai săraci.

Doar că mai este o problemă. O bună parte dintre ţăranii care sunt apţi să muncească, refuză să o facă, mai ales că statul plăteşte destul de bine pentru a-i susţine, prin diverse ajutoare. Cei care nu au venituri, au şi câţiva copii, pot primi lunar chiar şi o mie de lei de la stat ca ajutor. Dacă mai muncesc şi ca zilieri, veniturile lor se rotunjesc substanţial. Unii dintre ei nu sunt stimulaţi să îşi caute de muncă şi nici măcar nu îşi doresc asta.

Pentru a combate sărăcia, statul susţine prin ajutoare sociale familiile care nu au venituri. De pildă, numai în primele nouă luni ale anului trecut, statul a plătit, prin venitul minim garantat, 113 milioane de euro familiilor sărace. La această sumă se adaugă alte aproape 90 de milioane de euro, alocaţii pentru susţinerea familiei. Numărul beneficiarilor creşte de la un an la altul. Sunt în jur de 250.000 de familii cărora statul le acordă aceste ajutoare.