BIZIDAY. Arsenie Boca produce 15 milioane de euro pe an. Cum a ajuns să fie un fenomen social
În vara acestui an, cei de la I.N.S.C.O.P. au realizat un sondaj despre Arsenie Boca. A reieșit că peste 90% din cei chestionați auziseră de acest om. Din acest punct de vedere, sunt doar trei personalități publice de care au auzit mai mulți români decât de Arsenie Boca - președintele, premierul și guvernatorul BNR.
Totuși, una este să fi auzit de cineva și alta e să știi cine e. Astfel că peste o treime dintre români cred că Arsenie Boca este sfânt, în vreme ce 5% îl consideră fie minune dumnezeiască, fie profet, fie idol sau vizionar.
Totuși, Biserica Ortodoxă nu dă semne că ar vrea să-l canonizeze pe Arsenie Boca și cu adevărat interesant este modul în care acesta a ajuns în doar doi-trei ani o personalitate națională.
Mircea Kivu, sociolog: Acum vreo doi ani, când am observat că pe Facebook, în zona aceea de pagini sponsorizate, apăreau multe pagini avându-l în centru pe Arsenie Boca, Părintele Arsenie Boca, Sfântul Arsenie Boca, m-am întrebat cine plătește. Pentru că eu știu că paginile care apar acolo sunt plătite de cineva ca să fie promovate.
Se știe că Arsenie Boca a predicat cea mai mare parte a vieții la Prislop, în județul Hunedoara, și că a fost închis o vreme de către autoritățile comuniste, acuzat fiind că ar fi fost simpatizant legionar și că ar fi ajutat partizanii anticomuniști din Munții Făgăraș. A murit în 1989 și, până acum câțiva ani, pelerinajele la mormântul său strângeau câteva sute, poate mii, de oameni. Și aceia toți din zona Hunedoarei.
De ce nu îl ridică la rangul de sfânt Biserica Ortodoxă, dacă este atât de popular?
Radu Preda, teolog: Acuma minunile nu se pot verifica în autenticitatea lor pur și simplu la cald. E vorba și de o anumită recurență. Adică dacă se repetă. Ca teolog am și eu rezerve când vine vorba de exagerări. Când avem de-a face cu forme semi-patologice de evlavie religioasă.
Altfel spus, criteriile după care Biserica Ortodoxă canonizează un om, ridicându-l la rangul de sfânt, ar fi altele decât popularitatea. Mai ales că modul de răspândire a informației este astăzi foarte greu de controlat.
De câte ori ați văzut fotografia de mai sus pe Facebook? De ce aproape întotdeauna, mai toate știrile de pe internet folosesc mereu această poză, eventual puțin prelucrată?
Mircea Kivu, sociolog: Ăsta e un argument în plus ca să cred că este o acțiune profesionistă de promovare. Orice om de publicitate știe că ai nevoie de ceea ce se cheamă o identitate vizuală clară. De preferat unică.
Marketing sau nu, se estimează că în 2014, pe la mormântul lui Arsenie Boca au trecut peste 800.000 de români. Ca termen de comparație, mănăstirea Prislop depășește așadar într-un an jumătate din numărul turiștilor de pe litoralul românesc. Problema este că mulți dintre pelerini vin de la țară acolo unde Facebook nu este atât de popular. Marele avantaj al rețelelor de socializare este însă acela că arată public popularitatea unei știri. Numărul mare de vizualizări și like-uri din social-media au atras în final media mainstream, adică ziarele și televiziunile.
Aici intervine un fenomen și mai interesant. Deși azi încrederea românilor în ceea ce văd la televizor nu mai este una foarte mare, știrile despre sfinți, minuni și miracole par a avea altă greutate.
Mircea Kivu, sociolog: Trecem printr-o perioadă în care există o cantitate de disperare în societate destul de importantă. Sunt mulți oameni care sunt în situații mai mult decât dificile și nu au soluții clare și atunci caută soluțiile miraculoase.
Radu Preda, teolog: Acuma putem să forțăm interpretarea și să spunem că nevoia de miracol se manifestă mai ales în vremuri tulburi. Dar nu știu dacă afirmația e corectă în întregime. Câtă vreme despre vremuri tulburi putem vorbi cam despre toate vremurile.
Mircea Kivu, sociolog: Câteodată avem nevoie, poate mai ales în perioadele de criză, de personaje reale, dintre noi. Putem să ne amintim și ce s-a întâmplat când a fost sanctificat Ștefan cel Mare. Oamenii au aderat foarte repede la idee, deși, între noi fie vorba, Ștefan cel Mare e greu de asimilat sfințeniei.
Ștefan cel Mare a fost canonizat în 1992, deci tot într-o perioadă tulbure pentru societatea românească. Sigur, la mormântul lui Ștefan cel Mare nu au avut loc niciodată pelerinaje mari, dar nevoia de simboluri naționale e mai acută în perioadele de criză.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
