Arhivele ICE Dunărea. Dinu Zamfirescu, istoric: Pe dosarul meu de vânzare scria „import Dinu”

Ce l-a convins pe Crin Antonescu să candideze la președinție

Zaharova acuză autoritățile de la Chișinău că vor să integreze R. Moldova în România, ca să ajungă în NATO

Protest masiv în fața Curții de Apel București. Sute de susținători ai lui Călin Georgescu protestează împotriva anulării alegerilor

Grenadă descoperită de noul proprietar al unui apartament din Arad. Zeci de persoane au fost evacuate din 15 locuințe

Nicușor Dan, despre prezidențiale: „Ar fi absurd ca alegerile să fie anulate din cauza lui Călin Georgescu şi el să candideze din nou”

Anul nou vine cu amenzi mai mari

Un avion Air Canada a luat foc după aterizarea pe aeroportul din Halifax

Cauza posibilă a accidenului aviatic din Coreea de Sud

Un hoț a fost prins de polițiști în timp ce dădea o spargere la o casă din București

Unul dintre aceștia este istoricul Dinu Zamfirescu, care a povestit la Digi24 cum a negociat pentru el chiar cumnatul lui.

„Am dosarul meu de vânzare sau de cumpărare, scrie pe el „import Dinu”, este titulatura dată de cumnatul meu, care s-a ocupat de cumpărarea mea. Unde au mers acești bani? Sunt curios, pentru că pentru mine s-au plătit banii, de cumnatul meu, sora mea și niște prieteni din Franța. Sunt niște bani care mi-au fost furați de statul român de atunci și normal ar fi să mi se restituie. În acești 9 metri liniari de dosare din afacerea Dunărea s-ar putea afla o serie de surprize”, spune Dinu Zamfirescu, membru CNSAS.

Traficul de carne vie între România, Israel şi Germania s-a făcut între anii 50 şi 89, reiese din arhivele ICE Dunarea. Nu a fost niciodată cunatificat numărul total de oameni vânduţi de regmul comunist către cele două ţări, dar acesta ar depăşi 500.000.

De la guvernul german se bănuieşte că statul român ar fi încasat peste un miliard de mărci. Fiecărui om i se stabilea o valoare în funcţie de vârstă și pregătirea profesională. Cetăţenii de etnie germană costau între 1.700 şi 10.000 de mărci.

Israelienii, cel puţin în anii 70, costau între 3.000 şi 10.000 de dolari. Se bănuieşte că de la guvernul israelian s-au încasat peste 100 de milioane de dolari.