Sclavia modernă din România este subiectul unui reportaj al Al Jazeera, publicat duminică. Al Jazeera scrie despre condiţiile proaste cu care se confruntă muncitoarele din fabricile de confecţii din România şi Bulgaria – sunt plătite prost, sunt obligate să lucreze ore suplimentare neplătite şi sunt hărţuite de şefi.
În data de 10 iulie, la periferia oraşului Covasna, 30 de foste angajate ale fabricii de confecţii Textile Blue Wash s-au adunat în faţa locului lor de muncă pentru a protesta pentru că au fost date afară în urma unei restructurări. Pe lângă solicitarea de a fi reangajate, femeilor vor şi plata salariilor restante de două luni.
„Când am venit aici în urmă cu o săptămână, poarta fabricii era închisă. Pentru noi a fost un şoc. Proprietarul fabricii este de negăsit. De atunci ne adunăm aici. Vrem să fim plătite, să ne primim tichetele de masă şi vrem o explicaţie pentru închiderea bruscă a fabricii”, le-a spus Marina, una dintre angajate, în vârstă de 45 ani, jurnaliştilor de la Al Jazeera.
Timp de aproape un an, Marina, mamă a doi copii, s-a trezit în fiecare zi la ora 5 pentru a le pregăti masa copiilor ei şi pentru a prinde microbuzul care să o ducă la serviciu. La ora 7, în fiecare zi, Marina se afla în fabrică, confecţionând haine până la 4 după-amiaza.
După ce a fost concediată fără nicio explicaţie, familia ei se găseşte acum într-o adevărată criză – fiica cea mare nu ştie dacă va mai putea să intre la facultate în Bucureşti, aşa cum plănuise iniţial.
Jurnaliştii de la Al Jazeera l-au sunat şi pe managerul fabricii de textile din Covasna, Gigi Marius Anghel, în luna iulie, care le-a declarat, fără prea multe explicaţii, că le va plăti pe muncitoare. A închis imediat telefonul.
Două luni mai târziu, angajatele de la fabrica din Covasna nu au primit încă nici explicaţii, nici salarii.
Peste 400 000 de oameni sunt angajaţi oficial dar şi informal în industria confecţiilor în România. Conform activiştilor, un număr mare dintre ei trăiesc sub sau la limita sărăciei. Banii pe care îi obţin sunt sub nivelul salariului minim, iar şefii lor îi hărţuiesc în mod constant.
În România, orele suplimentare, în jur de 15 pe săptămână, sunt deseori neplătite, iar mulţi dintre angajaţii din industrie trăiesc la limita subzistenţei, se arată într-un studiu plublicat în mai de Clean Clothes Campaign.
Fabricile sunt prost ventilate, iar demnitatea umană şi drepturile de bază sunt rareori respectate: „Producţia depindea de comenzile de blugi, iar uneori, produceau sute de articole pe zi. Pauzele nu ne erau respectate şi nu ne era permis nici măcar să mergem la toaletă”, a declarat Marina.
De la închiderea fabricii, doar 16 dintre muncitoare au reuşit să-şi găsească un nou loc de muncă. Celelalte depind de ajutorul social.
Sistemul de exploatare se bazează pe un cadru legal care descurajează sindicatele prin limitarea accesului lor în fabrici. Uniunea Europeană a cerut în mod repetat din partea autorităţilor din România să schimbe acest cadru.
Editor: Adrian Dumitru
