Valentina Morcov, șefa Secției de Boli Infecțioase a Spitalului Judeţean de Urgenţă „Mavromati” Botoșani, a avut o formă severă de COVID-19 cu recuperare de lungă durata, însă acest lucru nu a împiedicat-o să doneze sânge pentru alți bolnavi. Pentru că a văzut apeluri ale rudelor pacienților din terapie intensivă, știe că se încearcă și terapia cu plasmă convalescentă și a dorit să dea un exemplu, sperând că un număr mai mare de pacienți care au trecut prin boală vor dona.
Valentina Morcov: M-am gândit că e o modalitate de a-i ajuta pe cei care sunt cu forme grave. Nu este garantat 100% să poți spune cu certitudine "i-am dat pacientului plasmă și el s-a vindecat", pentru ca nu e atât de ușor tratamentul în această boală. Au fost situații în care decesul pacientului s-a produs, deși el scăpase de virus cu diferite tratamente, pentru că au rămas acele ravagii făcute de virus în organism.
Boala este foarte complicată. Are mecanisme de acțiune destul de complicate și efecte importante asupra mai multor organe, de aceea și tratamentul impune mai mult decât un antiviral. Este nevoie de donare. La Botoșani nu se poate face donare de plasmă pentru că nu este aparat pentru plasmafereza, donezi sânge integral. Asta înseamnă că poți să donezi mai rar. Dacă s-ar putea dona doar plasmă, s-ar putea face la 14 zile cum se face în alte centre din țară care au aparat. Din cei 450 ml de sânge pe care îi donezi se extrage plasmă, se face o dozare de anticorpi la București și undeva cam la 2 săptămâni afli dacă plasma respectivă poate fi folosită în tratamentul COVID-19. Oricum, din sângele donat se extrag și globule roșii, trombocite, care se pot folosi și pentru tratamentul altor afecțiuni.
Sângele nu poate fi folosit pe loc. Oamenii trebuie să știe lucrul acesta. "Am fost azi și am donat pentru X care e internat în acest moment la ATI". X nu are cum să primească tot azi, pentru că durează până se fac analizele și atunci poate e mai bine ca oamenii să se ducă dinainte să doneze, pentru că există o bancă de plasmă care în acest moment e aproape 0. Nu există o rezervă de plasmă cu anticorpi anti SARS-CoV-2, pentru că au fost puțini donatori și ce a fost s-a folosit. Ideal ar fi să meargă mai mulți să doneze, se creează o bancă, o rezervă din care se poate folosi unde este nevoie în țară, nu neapărat în Botoșani. Este ușor, nu presupune o cheltuială foarte mare din partea donatorului.
Cum a fost experiența donării?
Valentina Morcov: Am donat și am avut surpriza să aflu că nu am avut titrul necesar de anticorpi. Am avut sub o unitate față de numărul de la care se poate face tratament. M-am externat la mijlocul iulie. Am donat în septembrie. Mi-am făcut o dozare de anticorpi la sfârșitul lui iulie, încă o dozare la sfârșitul lui august. Din păcate, metoda de analiză folosită a fost diferită de cea folosită la Centrul de Transfuzie. Plasma se păstrează pentru că are anticorpi, dar într-o cantitate sub cea care este în momentul acesta recomandată, deci plasma mea rămâne în conservare. Dacă mai târziu va scădea titrul de anticorpi sau dacă se găsește o metodă de concentrare a anticorpilor din plasma, va fi folosită. Asta, însă, nu ar trebui să ne împiedice sau descurajeze din a dona plasmă. Nu știi dacă va fi folosită și când și dacă e bună, până nu donezi.
Când împlinesc termenul de la ultima donare, mă mai testez și dacă se poate, mai donez o dată sânge. O voi face pentru că știu și am văzut că sunt cazuri disperate, cazuri în care nu mai știi ce să le mai dai pacienților. Au primit tratamentul antiviral, antiinflamator anticoagulant ca la carte și tot nu merg bine și atunci trebuie încercată și plasma. Pentru că oamenii reacționează diferit la boală, unii au imunitatea, unii nu fac anticorpi, alții fac forme grave de boală, cine are neșansa să fie afectat grav, trebuie sa aibă și șansa de a fi tratat cu tot ce se poate. Trebuie încercată inclusiv plasma pentru că sunt destul de mulți pacienți care au anticorpi.
Am observat că oamenii au o reticență, o strângere de inimă, să se apropie de un fost pacient deși el nu mai poate transmite boala. Am întâlnit situații în care nu erau primiți la serviciu până nu aveau un test negativ, deși nu este nevoie pentru că după 14 zile nu mai transmiți oamenilor. Poate ieși pozitiv pentru că mai ai fragmente de virus pe suprafața mucoasei, dar nu mai ești contagios. E greu să faci oamenii să înțeleagă.
Cum a fost ca medic să treceți prin boală?
Valentina Morcov: A fost destul de greu. Nu am crezut până nu am simțit pe pielea mea ce depresie dă boala. Nu am mai avut nevoie până acum de spitalizare de durată. Nu am făcut toate simptomele. Nu am făcut febră, nu am avut pierderea gustului și a mirosului. Am văzut că studiile spun că cine are pierderea gustului și a mirosului ca simptom are șanse să facă forme ușoare. Observasem asta și eu, dar nu în baza unui studiu clinic și s-a confirmat, pentru că eu am avut gust și miros, dar am făcut formă severă de boală. Am avut tuse, durere în gât și am avut junghi toracic. M-a durut la baza plămânului drept și acolo s-a văzut pe radiografie pneumonie. Am avut dureri de cap foarte mari, somnolență la început, după aceea am avut insomnii și am avut manifestări cutanate: erupții pe piele și niște pete roșii pe față, pe gât, pe mâini mi s-a descuamat pielea de parcă aș fi avut o arsură.
Durerea de cap și amețelile au persistat și după ce m-am externat, aveam și hiperestezii cutanate adică mă durea pielea la atingere, mă dureau mușchii. Tulburările de echilibru le-am avut și după externare și oboseala foarte importantă care a durat 4 săptămâni. Recuperarea a fost de lungă durată. Am luat tot tratamentul, evoluția a fost într-un final favorabilă, dar experiența a fost neplăcută. Una e să-ți spună cineva simptomele și alta e să le simți pe pielea ta.
***
Articolul face parte din campania MedLife ‘‘Luptăm până la ultima picătură de plasmă. ÎMPREUNĂ!‘‘. MedLife oferă donatorilor test RT-PCR gratuit pentru confirmarea vindecării si 2 screening-uri medicale complete post donare.
În medie, la fiecare 15 secunde, în lume, o persoană moare din cauza noului coronavirus. În România, sunt zeci de decese în fiecare zi. Acum stă doar în puterea noastră să încetinim acest ritm, să nu îi lăsăm și pe alții să se transforme într-un număr. Dacă ești printre cei care au învins boala, acum poți face ceva pentru a salva o altă viață:
DONEAZĂ PLASMĂ!
Articol sustinut de MedLife 
