Studiu: Meditația reconfigurează creierul în moduri diferite

Diferitele practici sau metode de meditație au efecte diferite asupra creierului, conform rezultatelor unuia dintre cele mai mari studii realizate până în prezent asupra meditației și efectelor acesteia, informează Live Science.

Acest studiu a fost realizat de o echipă de neurologi de la Institutul Max Planck pentru Cogniție Umană și Științe Neurologice din Germania pe un grup de 300 de voluntari, timp de 9 luni. Proiectul, denumit „ReSource”, a fost împărțit în trei perioade a câte trei luni fiecare. În aceste intervale de timp participanții au practicat trei tipuri diferite de meditație, axate pe îmbunătățirea atenției, a compasiunii și respectiv a abilităților cognitive.

La începutul programului și apoi la sfârșitul fiecărei perioade de câte trei luni, cercetătorii au evaluat creierele voluntarilor folosind o varietate de tehnologii de analiză și diagnostic, cum ar fi imagistica prin rezonanță magnetică (RMN). Cercetătorii au ajuns la concluzia că un interval de timp de doar trei luni este suficient pentru a înregistra o serie de modificări substanțiale în anumite zone ale creierului în urma practicării diferitelor tipuri de meditație.

„Am fost surprinși despre cât de multe se pot schimba în doar trei luni, pentru că trei luni nu înseamnă foarte mult”, a comentat Veronika Engert, neurolog la Institutul Max Planck. Engert este coordonatoarea unuia dintre cele două articole pe tema acestui studiu publicate la 4 octombrie în revista Science Advances.

Veronika Engert a declarat pentru LiveScience că, deși modificări în structura creierului după programe intensive de meditație au mai fost observate și de alte studii, aceasta este pentru prima oară când oamenii de știință pot observa modificările particulare rezultate după practicarea unor tipuri specifice de meditație.

Participanții au fost împărțiți în două grupuri și au practicat fiecare tip de meditație în ordine diferită. Acest lucru le-a permis cercetătorilor să coreleze modificările observate în creier cu un anumit tip de meditație care era practicat.

Spre exemplu, într-o parte a studiului, voluntarii dintr-un grup au fost rugați să practice meditația prin tehnici de respirație pentru stimularea atenției, zilnic, timp de 30 de minute, șase zile pe săptămână, timp de trei luni. În timpul practicii acestui tip de meditație, participanții au fost rugați să se concentreze asupra respirației, cu ochii închiși sau să-și monitorizeze punctele de tensiune din corp. La sfârșitul perioadei de trei luni, regiunea cortexului prefrontal a voluntarilor câștigase în grosime. Această regiune cerebrală este implicată în procesele complexe ale gândirii, în capacitatea de luare a deciziilor și atenție, conform lui Engert.

După încheierea celor trei luni, grupul a trecut la practicarea unui tip de meditație bazat pe dezvoltarea de abilități sociale, așa cum este compasiunea sau empatia. La fel ca și în cazul primei etape, cercetătorii au surprins schimbări în alte zone ale creierului decât cele modificate inițial.

„Dacă oamenii se pregătesc pentru a-și asuma diferitele perspective ale semenilor lor, observăm schimbări în regiuni ale creierului care sunt importante pentru aceste procese cognitive”, conform lui Engert. Iar dacă oamenii se concentrează asupra afectelor, sau emoțiilor, „observăm schimbări în regiuni ale creierului care sunt importante pentru reglarea emoțiilor”, a adăugat ea.

Însă nu doar creierele participanților la studiu s-au modificat. Cercetătorii au observat și schimbări comportamentale ale acestora, conforme cu modificările cerebrale înregistrate.

Într-o altă parte a studiului, cercetătorii au evaluat modul în care participanții răspundeau la o situație stresantă, așa cum este un interviu pentru un job sau un examen. Conform concluziilor studiulul, toți cei care au practicat meditația s-au simțit mai puțin stresați decât cei care nu au practicat meditația, însă doar participanții care au practicat meditația pentru compasiune au înregistrat nivelurile cele mai scăzute ale hormonului de stres, cortizolul, în salivă, după încheierea situației stresante la care au fost expuși.

„După un astfel de test se înregistrează, de obicei, o creștere a nivelului de cortizol 20 de minute mai târziu. Această creștere a cortizolului a fost cu 51% mai redusă în cazul subiecților care au practicat meditația socială”, a explicat Engert.

Una dintre limitările studiului este că toți participanții erau sănătoși și astfel nu au fost formulate concluzii cu privire la posibilele efecte benefice ale meditației asupra persoanelor suferind de anxietate sau de depresie, spre exemplu. Însă meditația combate stresul, iar acesta este unul dintre principalii factori declanșatori ai unor boli frecvente în lumea modernă, precum tulburările de anxietate, depresiile, maladiile cardiovasculare și cele metabolice.

Echipa de la prestigiosul Institut Max Planck se va concentra în perioada următoare asupra studiului beneficiilor meditației în cazul copiilor și al persoanelor care au profesii în care se confruntă cu niveluri foarte ridicate de stres.