Zeci de mii de români visează să câştige la Loteria Vizelor şi să se mute în ţara tuturor posibilităţilor. Vă spunem în continuare povestea unuia dintre cei care au şi câştigat. A plecat peste Ocean inginer, dar s-a întors de acolo asistent medical. Acum administrează un cămin pentru vârstnici, în judeţul Cluj, şi vrea să rămână.
A început o nouă zi la Centrul de Vârstnici din Buza, iar Robert Șimon se află din nou printre bătrânii pe care îi are în grijă. În fiecare zi le ia tensiunea, le verifica greutatea și starea de spirit. Bărbatul a lucrat ca asistent medical în spitale de top din Statele Unite ale Americii, iar țara tuturor posibilităților a fost locul în care a învățat ce înseamnă să ai grijă de un pacient a cărui viața depinde și de el.
În 2002, Robert Șimon a câștigat prin Loteria Vizelor șansa de a începe o nouă viață în Statele Unite ale Americii. Când norocul i-a surâs, bărbatul și-a luat familia și a plecat peste mări și țări. Dacă în România era inginer zootehnist, în țara tuturor posibilităților a început o altă carieră.
Robert Şimon: Prima dată am lucrat într-o fabrică, aveam vreo 70 de români. Fără excepție, colegii români erau cu masterat, deci oameni educați. Începeau și ei viața cum începe fiecare viața în America. Între timp, fiecare se orienta, și printre ei și eu, printr-o direcție unde într-adevăr să-mi găsesc o meserie care îmi dă satisfacția cea mai mare.
În 2005, Robert Șimon a făcut primul pas spre sistemul medical american. A lucrat ca voluntar pentru început. Acolo, avea să descope ce înseamnă să sprijini și să ajuţi persoanele bolnave.
Robert Șimon: După două luni de zile de voluntariat, chiar pot să zic, m-am îndrăgostit de sistemul lor de sănătate. Într-o noapte, m-a apropiat o doamnă și mi-a zis cine sunt, ce caut aici, ce doresc să fac. Am povestit scurt și mi-a zis că avem nevoie de oameni ca dvs și de ce nu veniți și aplicați la noi. Și așa am început cariera în domeniul sănătății în SUA.
Românul s-a înscris la Oakland University și s-a licențiat în asistență medicală. În cei peste 10 ani petrecuți departe de casă, Robert Șimon a lucrat la doua spitale.
Robert Șimon: Mi-a plăcut foarte mult ca filosofie și viziune de îngrijire Henry Ford Hospital. Aici am petrecut aproape 4 ani de zile. Filosofia lor era: cu cât mai diverși suntem, cu atât mai bogați, cu atât mai mult putem să aducem.
În 2014, Robert Șimon s-a întors cu familia sa în România, iar de data aceasta avea un nou vis - un cămin pentru bătrâni, unde nevoile vârstnicilor să fie puse pe primul loc. Munca în spitalele americane și grija pentru pacienții săi l-au inspirat să înceapă o nouă etapă.
Robert Șimon: Să faci pur și simplu diferența aia, simțeam că da, doresc lucrurile astea, să fac diferența în viața lor, în sufletul lor, din punct de vedere moral, spiritual.
Mirela Anca Șimon, soția lui Robert: Încercăm să fim diferiți, un pic diferiți față de restul. De fapt, ceea ce încercăm noi este să le asigurăm clienților noștri acel mediu de familie, să se simtă ca și acasă. Să nu se simtă ca într-o instituție, într-un cadru instituționalizat.
Printr-un parteneriat cu Primăria Comunei Buza, Robert Șimon și soția sa administrează un cămin de vârstnici din localitate cu o capacitate de 30 de locuri, o sală imensă de activități și o curte exterioară.
Din la sfârşitul anului trecut, vâstnicii au venit unul câte unul la căminul din Buza. Aici, parametrii de sănătate le sunt verificați constant, meniurile sunt stabilite în funcție de afecțiune şi cel mai important: în permanenţă au loc activităţi de socializare.
Mirela Anca Șimon, soția lui Robert: Activități cu fiecare în funcție de situație, de la caz la caz. Activitățile sunt împărțite, evident nu putem să avem același gen de activități cu persoanele care sunt mai dependente comparativ cu cele absolut independente. Încercăm să ne adaptăm la condițiile fiecăruia..
Pe viitor, Robert Șimon speră să își extindă activitatea spre un centru de recuperare și de îngrijiri complexe pentru vârstnici, unde nevoile bătrânilor să fie puse pe primul loc.