VIDEO-Coşmarul de la camera de gardă. "Fiecare pacient crede că este prioritatea numărul 1"
Ore interminabile de aşteptare, mizerie, pacienţi care se roagă de medici să le dea medicamente pentru că nu mai suportă durerile şi doctori care nu au timp să-i consulte pe toţi. Este imaginea sistemul de urgenţă din România, a fiecărei camere de gardă. Imagini cu puternic impact emoţional urmează într-un nou episod Pacient în România.
Cristiana Geormăneanu, medic de urgenţă: O imagine nu foarte grozavă este imediat făcută în momentul în care păşeşti în această urgenţă în momentul actual. După cum vedeţi sunt destul de distruse zidurile din sala de aşteptare, la fel linoleumul este destul de deteriorat, însă condiţiile sunt groaznice. Aici sunt tărgile vechi care nu au fost încă depozitate în altă parte, nu aş putea să vă spun care e motivul, dar cert este că se vede că au fost înlocuite. Aparţinătorii le folosesc ca şi pat pe care se aşază. Aceste uşi s-au deteriorat după cum vedeţi. Unele rămân blocate deschis. Păcat că nu puteţi să filmati şi mirosul. Miroase a mucegai. Şi-n camera medicilor tot aşa miroase. De ce? Pentru că este canalizarea de proastă calitate, de fiecare dată toaleta de aici tot timpul se înfundă, iar toată mizeria de acolo intră în cele două camere de gardă. Geamuri sparte, patul, deci gandiţi-vă că astea sunt condiţii în care un medic trebuie să se odihnească. E renovat, dar începe să se dărâme! Sigur că da, uitaţi- vă acolos sus, asta e treabă făcută de mântuială.
-De cât timp e renovat?
-De câteva luni.
Discuție medic- pacient:
-Ventilează spontan, hiperventilează spontan. Este unul dintre pacienţii care sunt speriaţi de spital şi care ar dori să fie mult mai repede investigat decât a primit....
-Doamnă, dar lui îi e rău.
-Îmi e foarte rău.
-Ce spuneți? Sunteți și speriat...
-Nu sunt de nicio culoare.
-Ce s-a întâmplat cu dvs?
-Am fost operat.
-Aveţi durere în momentul de faţă?
-Foarte mare şi am vrut să ajung undeva la 30 de km şi n-am mai putut să ajung să iau autobuzul că am căzut jos în faţa unei farmacii.
-De când aţi ajuns v-a întrebat cineva ceva?
-Nu, nimeni.
-Dvs sunteţi inexact în declaraţii. Dvs aţi spus că nu v-a văzut nimeni, dar numai ce aţi fost triat în faţa noastră.
-Decât să vorbiţi, mai bine daţi-mi un calmant, daţi-mi ceva de dureri de cap că simt că-mi explodează capul.
-Veţi fi văzut de un medic, pus în aşteptare, aşteptati şi o să fiţi preluat de către colegii din aria de urgenţe minore.
-Daţi-mi ceva că am dureri groaznice.
-Vreti să vă luaţi tratamentul?
-Astea sunt pentru infecţie, dna doctor, dvs nu știți ce este aici. Degeaba vorbim aici, dacă nu îmi daţi o pastilă.
-Pastilele se primesc după ce veţi fi examinat.
-După ce moare...
-După ce veți fi examinat.
-Da, doamna doctor, după ce moare omul, să ştiti.
-Nu poate să moară pentru că a fost evaluat.
-Dvs nu știţi ce simte el, asta e ideea.
-De fiecare dată când cineva moare într- un spital... a murit, dar ce puteam face noi ca medici, aşa spuneți, ce am putut, am făcut.
Cristiana Geormăneanu, medic de urgenţă: Este, cum vă spuneam, o urgenţă minoră, doar ce a venit. Sunt pacienţi care aşteaptă de mai multă vreme.
-Cum minoră, dna doctor? Depinde ce au scris colegii dvs, de ce scrieţi minoră? Minor înseamnă mic. Pacientul este... pacientul este foarte grav, eu am căzut jos în faţa farmaciei, de ce nu scrieţi exact cum m-au găsit jos?
-Fiecare pacient crede că este prioritatea nr. 1.
Este o scenă dintr-un spital de urgență din România, surprinsă de jurnaliștii Digi24, în care medicul încerca să ne convingă că un pacient, nu este atât de grav bolnav precum vrea să pară. La ușa camerei de gardă erau alte zeci ca el.
-De cât timp așteptați aici?
-De o oră și nu m-a văzut nimeni.
-Și ce aveți?
-Mi-a căzut patul acum o lună pe piciorul stâng.
-V-a văzut un medic până acum? V-a zis ceva?
-Nu, a zis să aștept.
-Dar nu știți cât.
-Ba da, știu.
-Cât?
-Până dimineață, dacă nu încerc, că am mai țipat eu și așa a mers pe aici, că așa merge aici.
-De cât timp așteptaţi?
-Păi cred că avem o oră.
-Ar trebui să fie un prim ajutor pentru persoanele care se simt mai rău.
-Ce a pățit?
-Se simte rău, nu poate să stea pe picioare. Totul vechi, e şi mizerie.
-Cât mai aşteaptă, că el are burta deja umflată și, în loc să stea pe pat, stă să aştepte aici în sala de aşteptare.
-Ati venit cu ambulanţa?
-Da!
Cristiana Giormăneanu, medic de urgenţă: Disconfortul pacientului este unul care este afectat, însă în momentul în care pacientul vine aici, trebuie să- şi asume şi acest risc. Nu de puţine ori, să zicem, trecem peste limitele noastre şi încercăm să vedem foarte mulţi pacienţi o dată, adică riscând atât pentru noi cât și pentru situaţia ca atare. Pacienţii nu sunt asezaţi doar pe targă, ci şi pe scaun, cei care pot fi aşezaţi pe scaun, tocmai pentru a vedea cât mai mulţi pacienţi o dată. Am avut şi situaţii în care am avut în aria de resuscitare unde, de regulă, avem 4 tărgi, aveam de 3 ori mai mulţi pacienţi. Acolo sunt pacienţi la care diferenţa între viaţă şi moarte se face în câteva secunde. Este poate un act de curaj şi de puţină inconştienţă când un medic sau 2 decid să vadă dintr-o dată, 10 sau 12 pacienți de acest gen. Ni s-a întâmplat să se agraveze pacientul, dar a fost preluat la timp şi pacientul a fosat salvat, însă se poate întâmpla ca din cauza aglomeraţiei şi oboselii să scape o situaţie de genul ăsta.
Sorin Dinescu, director medical Spitalul Județean Craiova: Ca un paradox al lumii în care trăim, acum 20, 30 de ani, un astfel de spital primea în gardă undeva în jur de 50 de prezentări pe gardă, astăzi se ajunge în unele situaţii la peste 400. Este evident că e o suprasolicitare a sistemului. Tot în aceşti 28 de ani am pierdut şi unele lucruri bune pe care le aveam la dispoziţie şi anume o bună funcţionalitate a sistemului medical până la poarta spitalului de urgenţă. Aveam cabinete de medici de familie, care nu erau aşa birocratizate ca şi astăzi şi care îşi permiteau să retensioneze o parte din problemele medicale ale pacienţilor, aveam policlinici mai puţine ca acum, dar mai eficiente. Există proceduri şi serviciul de urgenţă este foarte proceduralizat şi întreaga medicină se proceduralizează şi din acest motiv, pe lângă suprasolicitarea serviciilor de urgenţă, conduce la timp de aşteptare foarte mare.
Pentru a vedea unde greșește sistemul de sănătate din România, am trecut granița.
Într-un spital de urgenţă din Ungaria, de exemplu, la intrare este cabinetul unui medic de familie, care practic face triajul. Pacienţii cu dureri de cap primesc îngijiri medicale pe loc, iar cei mai grav sunt trimişi la urgenţe. Şi un alt lucru important este că pacientul nu este trimis la medici, ci medicii vin să-l vadă.
Medic Pete Laszlo, Spitalul Grof Tisza Istvan: Din fericire, avem un sistem de diagnostic foarte accesibil, deci într-un caz general, ca o criză de rinichi, se face o analiză la laborator, o ecografie sau radiografie abdominală, de obicei, în termen de 2 ore. Dar dacă simptomele sunt tipice, atunci tratamentul începe şi mai repede, deci pacientul ajunge la investigaţii cu perfuzia gata montată. Sistemul de triaj există la majoritatea unităţilor de primiri urgenţe din ţară, ar fi imposibil fără acest lucru. Organizarea gărzilor de permanenţă de medicina familiei depinde de caz. Sunt mai multe spitale cu urgenţele şi garda de medicina familiei împreună, dar sunt cazuri unde cele două lucruri se defăşoară separat.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
