Video Exclusiv Valiza cu organe din avion
Ați auzit de multe ori despre vieți salvate cu ajutorul transplantului de organe, după ce familii care își pierd apropiații iau decizia grea de a salva alți pacienți a căror singură șansă la viață e un transplant de organe. Vă arătăm astăzi drumul de la moarte la viață, problemele pe care trebuie să le mai rezolve autoritățile din România pentru ca această activitate să se desfășoare normal, ce promisiune am obținut de la ministrul sănătății și cum se întâmplă efectiv acest proces de transfer de organe. O echipă Digi 24 a mers cu medicii care fac prelevare de organe și a filmat tot drumul.
Medicii de la Spitalul din Oradea au anunțat că familia unui pacient este de acord să-i fie prelevate organele, după ce a fost declarat în moarte cerebrală. Pentru că nu există un avion sau elicopter special pentru transplant, mergem cu o cursă internă TAROM până la Cluj. Așteptăm echipa de prelevare la aeroportul Bucureşti.
Este ora 21:50. Trebuie să ne îmbarcăm pentru zborul către Cluj. Echipa de prelevare are prioritate, așa că a intrat în față.
În aeroport, echipa de prelevare, formată din doi medici și un asistent, este așteptată de un reprezentant al TAROM. Medicii pleacă de la București cu tot ce este necesar pentru prelevare în două trollere, în care nici nu-ți dai seama că ar putea fi ustensile medicale, și cuva în care va fi transportat ficatul, ce trebuie să ajungă la Institutul Clinic Fundeni pentru transplant.
În acelaşi timp, din Cluj, vin medici care să preleveze rinichii.
„Aşteptăm acum un reprezentant de la Security TAROM să vină. Ne preia până să trecem dincolo. Reprezentantul ne duce şi o să stea cu noi până ne îmbarcăm. El o să ia valizele şi le duce direct la cală, iar acolo, când trecem de aparate, cu SRI va trebui să completam o hârtie cu toţi reprezentanţii echipei, cu tot ce avem acolo, inclusiv trusele şi dacă avem sau nu avem organe”, explică unul dintre medici.
De la spital, direct în avion. Lupta cu timpul
Până la Cluj vom face aproximativ 50 de minute. Echipa medicală este aşteptată de o ambulanţă la aeroportul Cluj-Napoca. Drumul până la Oradea durează trei ore, timp în care medicii trebuie să se odihnească. Au plecat să facă prelavarea direct de la spital, după o zi epuizantă de lucru.
„Alo! Sărut mâna, doctorul Lungu vă deranjează. Ne deschideţi şi nouă, vă rugăm, biroul? Mulţumesc!”.
Am ajuns la Spitalul Județean Oradea la 2:00 noaptea. Medicii îmbracă echipamentul special ca să intre în sala de operație, iar asistentul pregătește instrumentele pentru prelevare. Unul dintre chirurgi ne arată ce este în geamantanele pe care le cară după el la fiecare intervenţie şi care în avion ar putea părea doar un troller plin cu haine.
Vasile Lungu, medic chirurg: „Sunt fire, firele de sutură, antibioticul care ne va trebui pentru a-l pune în soluția de prezervare cu care se perfuza ficatul, aici avem halate, măști, canulele, care sunt foarte importante în această operație, aceasta se pune pe aortă și se va spăla ficatul”.
Aflăm și de ce trebuie transportate de la București de fiecare dată.
Vasile Lugu, medic chirurg: „Nu au aici așa ceva, nu sunt niște chestii care sunt utile în sala de operații pentru operații obișnuite, sunt special pentru asta, pentru prelevare. Și trusa pe care probabil au luat-o deja în sala de operații, trusa unde avem instrumentarul steril”.
În timp ce sala este pregătită pentru operație, pacientul aflat în moarte cerebrală este adus de la secția de terapie intensivă. A trecut o oră de când medicii au ajuns la spital. Chirurgii încep să simtă presiunea minutelor. Trebuie să termine prelevarea la timp ca să nu piardă avionul TAROM care pleacă la Bucureşti.
„Două-trei ore, cam așa durează”, estimează medicii.
Un om poate reda speranța altor cinci. „Cei de pe pământ au mai mult nevoie de organe decât în pământ”
Recoltarea se face de la un bărbat în vârstă de 47 de ani care a suferit un traumatism cranio-cerebral, după ce a picat de la o înălțime de 3 metri.
Carmen Pantiş, medic coordonator de transplant: „Familia a fost șocată de tragicul accident. Au înțeles cumva că nu există nicio șansă, au fost de acord înțelegând că există o oportunitate de a salva alte vieți. Rinichii vor merge la Cluj, ficatul la Fundeni și corneea va salva vederea a doi pacienți, în total sunt cinci”.
Numărul donatorilor a mai crescut în acest an, dar tot sunt puțini, dacă ne uităm în Registrul Național de Transplant, unde lista de așteptare este de ordinul miilor.
La Oradea, numărăm abia al şaptelea donator în şapte luni. În acest interval, trei familii au oferit refuzuri.
Carmen Pantiș, medic coordonator de transplant: „A fost din partea soțului unei doamne de 42 de ani, care și-a dorit-o îngropată întreagă și n-am putut să-i aduc argumente. I-am explicat că cei de pe pământ au nevoie mai mult decât în pământ de organe”.
„Există situații în care familiile nu înțeleg conceptul de moarte cerebrală. Moartea cerebrală este moarte și nu există nicio dovadă că vreun donator declarat în moarte cerebrală în România sau undeva în lume s-ar fi trezit vreodată”, explică medicul.
Există un timp-limită pentru ca un organ să fie ținut în afara corpului
Între timp, chirurgii veniţi la Oradea de la Bucureşti şi Cluj-Napoca au terminat de prelevat organele donatorului. Se pregătesc să plece. În Capitală, un bolnav aşteaptă ficatul, iar în Transilvania, alţi pacienţi sunt pregătiţi pentru transplant de rinichi.
Vasile Lungu, medic chirurg: „Până în șase ore trebuie să fim la Fundeni, ca să transplanteze organul prelevat. De aici plecăm direct la aeroport. În cuvă este ficatul prelevat, se ține în gheață, în soluție de prezervare, care e în acești saci, asta înseamnă ischemia la rece”.
Pentru că există un timp-limită pentru fiecare organ prelevat să fie ținut în afara corpului, medicii trebuie să calculeze de fiecare dată, înainte de prelevare, timpul petrecut până la aeroport și de acolo la spitalul la care trebuie să ajungă pentru ca organele să fie transplantate și să facă prelevarea cât mai aproape de ora zborului. Așa că, de această dată medicii pleacă direct din Oradea către Capitală, pentru ca drumul să fie cât mai scurt.
Înapoi în avionul de linie, cu bagaje în care există... viață
La întoarcere, chirurgii urcă în avionul de linie cu aceleaşi bagaje în care nimeni nu ar bănui că există... viaţă.
La București, o ambulanță aşteaptă la aeroport, cu motorul pornit, să ducă echipa medicală direct la Institutul Fundeni, unde aşteaptă un pacient aşteaptă transplantul salvator.
Ministrul Sănătăţii spune că aceste curse pentru viaţă făcute cu avioane de linie vor lua sfârşit şi că Agenţia de Transplant va primi un aparat de zbor special.
Cât ar costa un avion pentru Agenția de Transplant
Sorina Pintea, ministrul sănătății: „Am avut o discuție cu premierul României și cu ministrul de finanțe și luăm în calcul achiziționarea unui aparat de zbor pentru ANT. Costul unui asemenea avion de mici dimensiuni ar fi până în 5 milioane de euro, ceea ce, spun eu, că nu e o sumă atât de mare pentru România. (...) Nu există un termen”.
Pentru a exista o șansă reală la viață pentru pacienții de pe listele de așteptare, România trebuie să adere la Eurotransplant. Asta ar însemna că pacienții din România pot fi transplantați cu organe care provin de la bolnavi din alte țări din Europa și să nu mai depindă doar de donatorii puțini din România, dar trebuie rezolvate mai multe probleme.
Sorina Pintea: „În primul rând, dotarea cu un avion este o condiție de acces în Eurotransplant, pentru că până acum era destul de greu să-ți dorești să ajungi până acolo, dar cu nimic, cu TAROM-ul...”
Pacientul care aștepta ficatul a murit din cauza complicațiilor
Până să vedem dacă se împlinesc promisiunile ministrului, mergem să vedem ce fac pacienții care au primit organele recoltate de la Oradea. Din păcate, cel care a primit ficatul s-a stins din cauza unor complicaţii post-operatorii.
Transplanturile de cornee şi rinichi au reuşit însă. Unul dintre cei care a primit rinichi este din Târgu Mureș. Se chinuia de trei ani să supravieţuiească, printr-o metodă complicată şi epuizantă: un aparat îi scotea sângele din corp şi îl filtra în locul organului care nu mai funcţiona.
Vos Pirtea, pacient: „În 2016, în iulie, m-am înscris la transplant și a treia oară am ajuns să primesc rinichi. Prima dată când am fost chemat, n-am reușit, n-am fost compatibil, a doua oară iarăși și a treia oară am reușit. Seara la 11:00 m-a sunat la telefon că dimineață la 6:00 trebuie să ajung și am venit și în cealaltă zi mi-a și pus rinichii. Mie cineva mi-a salvat viața”.
Familia din Oradea care a fost de acord cu prelevarea de organe i-a salvat viața și lui Cosmin Pop. Are 41 de ani, este din Timișoara și era pe lista de transplant de 3 ani.
Cosmin Pop, pacient: „E o bucurie, e speranța la mai bine. Oricât de cinic sună, trebuie să se gândească oricine că la oricine se poate întâmpla. Eu până acum 3-4-5 ani de zile alergam în fiecare zi, eram un om relativ normal, jucam fotbal, necazul vine și atunci singura soluție e un gest din acesta, altruist...”
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
