O nouă luptă. Refuzaţi la Viena, se tem să facă transplantul pulmonar în România
Vestea că un pacient a primit o nouă şansă la viaţă în urma unui transplant pulmonar - primul de la noi din ţară - nu îi linişteşte pe ceilalţi români care au nevoie de o astfel de intervenţie. Adela şi Călin au nevoie de transplant ca de aer. Dar le este teamă să facă această operaţie în România, din cauza condiţiilor precare. Ar încerca la Viena, la celebra clinică AKH, dar le e frică să nu fie refuzaţi, aşa cum s-a întâmplat în cazul altor pacienţi din România. Drept urmare, îşi duc zilele aşa cum pot, dependenţi de tubul de oxigen.
Adela are 34 de ani. A aflat că suferă de emfizem pulmonar în urmă cu 6 ani.
Aparatul de oxigen o ţine în viaţă, dar o împiedică să trăiască aşa cum a visat.
Adela: „Dacă vreau să cobor până la magazin Cineva mă ajută cu apa până acasă. Este foarte greu să car ceva pentru că de-abia merg eu”.
Pentru boala Adelei nu există medicaţie. Doar transplantul o poate salva.
Adela: „Am vrut să ajung la evaluare la AKH, doar că am înţeles că nu mai suntem primiţi, cei din România. Pot muri în somn, pot muri chiar oricând, nu numai în somn, în casă, de aceea am şi oxigenul 24 din 24, acasă”.
Abonându-te la Newsletter primești sinteza celor mai bune informații, articole și interviuri exclusive publicate de digi24.ro
Are nevoie de transplant ca de aer. Dar nu e sigură că vrea să se opereze în România: „Sinceră să fiu, mie mi-ar fi frică ca mâine să fac transplantul la noi în ţară nu avem un centru pentru cei transplantaţi, pentru a avea grijă de ei”.
Transplantul pulmonar este singura şansă şi pentru Călin, un tânăr de 29 de ani din Teliu. Acum trei ani, a fost diagnosticat cu o boală rară ce i-a afectat vasele de sânge din interiorul plămânilor. Din cauză că România nu mai are un acord cu Eurotransplant, s-a izbit de o mulţime de refuzuri din străinătate.
Calin: „Suntem într-o luptă contracronometru. Inima cedează foarte uşor”.
Doar două clinici au fost dispuse sa îl ajute. Au cerut, însa, sume fabuloase: în India, transplantul şi un an de tratament post-operator l-ar fi costat 200 de mii de euro. În Paris, doar operaţia era jumatate de milion de euro.
Calin: „Dialogurile cu ei erau ok, oameni foarte deschişi. Până ajungeam la punctul în care le ziceam că sunt din România.”
Casa de Asigurari de Sanatate deconteaza doar tratamentul şi aparatul de oxigen care îl ţine în viaţă. Este doar o mică parte din medicaţia care, lunar, îl costă pe Calin 4.000 de euro. Sătul să aştepte ca statul să-l salveze, Călin încearcă să adune singur bani pentru a-şi cumpăra dreptul la viaţă.
Din păcate, reuşita unei operaţii de transplant nu e totul. Pacientul are nevoie de condiţii speciale post-operator şi de specialişti care să-l monitorizeze atent, pentru că, vreme de 5 ani după operaţie, organismul unui pacient din doi ajunge să respingă organul transplantat.
Dirk van Raemdonck, coordonator Eurotransplant: „Mai întâi, trebuie sa aveţi personal medical bine pregătit. În al doilea rând, spitalul (n.r. - în care este efectuată operaţia) trebuie să aibă dotările adecvate pentru a realiza transplantul de plămâni şi, în al treilea rând, această instituţie trebuie sprijinită de alte departamente precum cele pentru boli infecţioase, teste de compatibilitatea şi transfuzii de sânge. Cred că urmărirea post-transplant este crucială pentru succesul unui program de transplant”.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
