Lipsurile din sănătate. Radiografia sistemului prin ochii părintelui unui copil bolnav şi ai unui medic
Ne confruntăm zilnic cu sistemul de sănătate și cu multele lui probleme. Cine nu știe că ne lipsesc medici, asistente, medicamente, aparatură? Și că e nevoie urgentă de bani și de un management bun ca să rezolvăm aceste lipsuri? Totuși, dacă ne uităm un pic mai atent o să vedem că lipsurile nu sunt doar acestea și că NU totul se rezumă la bani. La „Plan Detaliu”, Teodora Ghenciu propune două abordări: sistemul prin ochii pacientului și sistemul prin ochii medicului. La sfârșit trage concluzia: ce anume putem noi să facem pentru a ameliora situația din spitale?
Până la concluzie, însă, haideți să facem radiografia sistemului prin ochii cuiva care le-a văzut pe toate. Părintele unui copil bolnav care de câțiva ani a umblat prin spitale de stat și private, prin țară și prin străinătate. Și care s-a lovit de toate problemele.
„Nu sunt medicamente, nu sunt pansamente”.
„Este mizerie”.
„Cei care sunt acolo nu fac față”.
„Avem ture de noapte cu o singură asistentă când sunt și 27 de pacienți și dacă mai sunt și pacienți cu probleme, pleacă acasă târâș asistentele”.
„Dacă nu dai spagă, nu te bagă nimeni în seamă”.
Sunt vocile celor care au legătură cu sistemul medical, fie ca angajați, fie ca pacienți.
33 % dintre români au o părere proastă despre sistemul medical din România. 30 % au o părere foarte proastă. Corina este unul dintre acești români.
Corina Atodiresei are 40 de ani. Este mamă a trei băieți. Cel mic are o boală gravă. Corina îi ia zilnic sânge copilului său. Și sunt 4 ani de când merge prin spitale, așa încât a simțit toate lipsurile sistemului.
1. Lipsa de medicamente
Corina Atodiresei: „El (copilul) ia de la cinci luni un medicament care nu există în România, nu se fabrică în România, el există oriunde în lumea aceasta, dar la noi nu”.
Reporter: Păi și voi ce faceți? De unde luați un tratament de care aveți zilnic nevoie?
Corina: Scriu pe site-urile de socializare dacă există cineva care vine din Republica Moldova. M-am informat unde anume se găseste, aici e cel mai simplu, că am mai avut oameni care au venit de acolo și i-am rugat să-mi cumpere. Medicamentul este extrem de ieftin, deci ar putea oricine să și-l procure fără nicio problemă.
Reporter: Deci practic medicii ți-au recomandat un medicament pentru el, pe care să-l ia zilnic, deși ei știau că nu se găsește în România?
Corina: Da, fiindcă medicii respectivi lucrează și în străinătate. Și în străinătate se lucrează cu acest medicament și le merge extraordinar de bine copiilor.
2. Lipsă de personal
Corina Atodiresei: Există o singură asistentă pe tură de noapte la 15 rezerve. Fiecare copil avea tratament pe noapte, noi aveam tratament până la 2, 3 noaptea, în fiecare zi, timp de două săptămâni.
30 000 de asistente au plecat în ultimii ani din România. Și 13 000 de medici.
„Trebuie să facem în așa fel încât să nu-i mai pierdem și pe cei puțini pe care îi mai avem”, spune Florin Chirculescu, chirurg.
3. Lipsă de aparatură
Corina Atodiresei: „Avem un computer tomograf 2D, eu când mi-am trimis investigațiile la Viena probabil că au râs de mine, fiindcă nu se vedea nimic, a trebuit să-l convertească 3D și m-a întrebat unde anume l-ați făcut? În România, unde stau”.
„Nu există, cred, nicio întreprindere, nicio firmă, nicio corporație, niciun spital, nimic pe pămantul ăsta în care masa salarială să depășească 70 la sută, or, din nefericire, la noi spitalele funcționează pe baza unor mase salariale care depășesc 90% și atunci pentru pacienți ce facem? Ce le oferim lor? Creierul, mâinile noastre nu sunt suficiente, medicina e o chestie democratică, se face cu device-uri, se face cu medicamente, se face cu bani. E o mare frustrare, să știi, domnule, am ce să fac, dar nu am cum să fac, e foarte frustrant, extrem de frustrant. Ca și cum pe dvs v-aș trimite să faceți emisiuni și în loc să veniți cu o cameră ați veni cu un telefon, n-ar fi la fel de bine. Digi n-ar arăta la fel dacă dvs ați veni cu un telefon mobil”, explică chirurgul Florin Chirculescu.
82 % dintre români cred că spitalele de stat au dotări slabe.
4. Mizeria din spitale
O treime dintre spitale nu îndeplinesc normele de igienă.
Corina Atodiresei: „Există un spital în țară care, oricât de multe minuni ar face acei medici în ceea ce privește operațiile pe cord ale copiiilor - și nu numai -, arată dezastruos, în viața mea nu mi-a fost silă să mă așez, efectiv silă să mă așez pe un pat, nu am vrut să știu cum arată acea saltea, mi-am adus tot ce am putut să pun peste ea, acea presupusă cadă unde puteai să-ți speli bebelușul arăta infiorător, în viața mea nu am crezut că există aceste condiții la noi într-un spital unde sunt cazuri de operații foarte reușite pe cord la bebeluș”.
5. Accesul la servicii medicale
„Dacă e un pacient dintr-o zonă x din țară, în mod cert nu o să aibă șansele pe care le are un pacient dintr-un centru universitar”, recunoaște chirurgul Florin Chirculescu.
6 milioane de români nu au acces la medic.
„Medicina e despre toți românii și atunci, dacă considerăm că medicina e despre toți românii trebuie ca forțele politice care mai au un pic de gândire și un pic de viziune să se așeze la o masă, să stabilească cum facem de aici înainte, astfel încât să nu fim primii din Europa la tuberculoză, să nu fim primii din Europa la mortalitatea infantilă...”, spune medicul Chirculescu.
6. Corupția
Unu din cinci români crede că principală problemă a sistemului de sănătate este corupția. Ce spun cifrele:
41 de cazuri de corupție sunt anchetate în prezent. În anchete sunt implicați:
- 22 de șefi de la Casă Natională de Asigurări de Sănătate
- un secretar de stat
- un director din Ministerul Sănătății
- un vicepreședinte din Agenția Natională a Medicamentului
- un director de la Direcția de Sănătate Publică
„Asta este corupția mare, dar ce simte cetățeanul - și probabil că asta este diferența dintre societatea noastră și alte societăți, peste tot există corupție, nu există nicio țară pe lume în care să nu existe deloc corupție - ce ne face pe noi diferiți, într-un sens rău, în România, este că corupția se simte până la cel mai mic nivel, de fiecare dată când ai o interacțiune cu statul întotdeauna ai reflexul să te gândești oare trebuie să dau ceva ca lucrurile să funcționeze, să fiu tratat omenește, ca să fiu tratat ca o ființă demnă”, subliniază Vlad Voiculescu, fostul ministru al sănătății.
Corina Atodiresei: „Doi oameni mi-au spus: Suficient! Cât credeți că mai puteți să-mi dați? O să aveți un drum lung și aveți nevoie de bani. Doi oameni, iar acelea erau asistente”.
Radiografia sistemului prin ochii medicilor. Cum îi păstrăm?
Trei sferturi dintre pacienții care vin de obicei la camera de gardă a Spitalului Universitar din București nu au, de fapt, o urgență. Îi doare ceva, dar nu neapărat de azi, de ieri, uneori au fost văzuti deja de un medic și vin pentru o doua opinie, alteori vin doar pentru o simplă consultație.
„Avem pacienți care se prezintă la urgențe că au fost mușcați de țânțari. În cadrul unității de primiri urgențe, chiar și acordarea unei simple consultații și acordarea unei rețete la un număr foarte mare de pacienți înseamnă foarte mult timp în detrimentul pacienților care sunt de urgență și vin cu ambulanța, au nevoie de asistență medicală de urgență”, spune Leo Grecescu, purtător de cuvânt al Spitalului Universitar București.
Problema este că oricine vine la camera de gardă trebuie văzut, conform protocolului, de un cadru medical. Măcar de o asistentă, care să stabilească gravitatea situației.
„La triaj este o problemă legată de discursul pe care îl are pacientul. Pacienții au învățat deja să spună că durerea pe care o au este de astăzi, de ieri, cu toate că s-ar putea să se fi confruntat cu acea problemă de luni de zile. Problema în acest caz este că pacienții nu înțeleg că la nivelul unității primiri urgențe se acordă consultații pentru urgențe și este rezolvată urgența, dar boala de bază și acuzele cronice ale pacienților trebuie rezolvate la nivel ambulatoriu, la nivelul medicului de familie, care poate să aibă o imagine de ansamblu a patologiei și a problemelor pe care le are pacientul respectiv”, spune Leo Grecescu.
Unu din zece români nu merge însă la medicul specialist atunci când are nevoie. Și nu vorbim despre oameni care locuiesc la țară, unde nu mai există dispensar și nici doctori. Ci despre românii de la oraș, unde, din fericire, încă mai sunt spitale și medici. Așa se explică de ce 75 la sută dintre pacienții care se prezintă la Urgențe nu au o urgență. Ar putea merge să fie văzuți de un specialist și în Ambulatoriu, în cealaltă parte a spitalului, unde se oferă consultații, tratamente și investigații. Gratuit. Și chiar pe bază de programare, fără să fie nevoie să aștepți pe holuri. Acolo însă, în Ambulatoriu, scaunele sunt goale. Pentru că este nevoie totuși, ca să NU plătești, de o trimitere de la medicul de familie. Deci un drum în plus. Și nici nu este deschis NON-STOP.
„Lipsa acesta de răbdare se manifestă nu numai în trafic, se manifestă și la spital. Toți pacienții doresc cât mai repede, cât mai bine, cât mai scurt și patologia o vor rezolvată eventual atunci, în cele 15-30 min alocate. Situație care este imposibilă în condițiile în care medicul vede pacientul pentru prima oară”, spune Leo Grecescu.
Totuși, așteptarea la cameră de gardă nu este specifică doar României. Chiar dacă din alte motive decât la noi, în Marea Britanie, de exemplu, se așteaptă și acolo. A simțit-o pe pielea ei Silvia, o româncă stabilită în regat, care s-a prezentat de curând la Urgențe cu semnele unui avort spontan.
Silvia, româncă din Marea Britanie: Multora România le pute. E un loc minunat, chiar şi în sistemul medical
„Am mers la un spital universitar, iar după patru ore de așteptare am fost trimisă acasă cu aceleași indicații, să las natura să-și urmeze cursul și să iau niște paracetamol”, a povestit prin Skype, pentru Digi24, Silvia, o româncă stabilită în Marea Britanie.
„Se așteaptă foarte mult, numai că aici nu îndrăznește nimeni să comenteze, nimeni nu cheamă televiziunea, nimeni nu țipă, nimeni nu urlă. Multora România le pute, nu trebuie să pută nimănui, România este un loc minunat unde se întâmplă lucruri minunate, chiar și în sistemul medical”, spune Silvia.
Și argumentează: „Da, sunt condiții mai proaste de cazare, poate, nu e aparatură ca și cea din Marea Britanie, însă sunt oameni minunați, sunt oameni care fac tot ceea ce pot ca să salveze vieți. Personal cunosc medici care aduc de acasă poate medicamente sau ustensile pentru a face operații”.
Doctorul Florin Chirculescu este unul dintre medicii care au rămas în România și care încearcă să salveze vieți. Din '85, de când e chirurg, a făcut mii de operații. Nu vrea să plece, vrea să ajute în continuare pacienții români, dar uneori, ca și doctorii de la Urgență, simte că nu mai poate. Sunt prea mulți pacienți și prea puțini colegi care să îl ajute.
„Problema e că la medici se ajunge în situația de oboseală excesivă și ca un cerc vicios, oboseala excesivă poate genera greșeli suplimentare. Nu ai cum să lucrezi la nesfârșit fără să greșești, de-aia s-a și introdus această directivă a timpului de lucru în Europa, tocmai ca să nu lucrezi mult prea mult, pentru că nu ai cum când ai ochii scoși, să fii la fel de prompt ca atunci când ai apucat să te odihnești”, explică medicul Florin Chirculescu.
Și din această cauză, din 2010 și până acum, peste 16 mii de medici specialiști au plecat din România. Cei mai mulți au vrut se dezvolte profesional, DAR, interesant este motivul invocat de doctori într-un sondaj realizat de MEDIJobs. 36 la dintre ei spun au plecat din cauza relației cu pacienții.
O analiză a Colegiului Medicilor arată că cel mai mult și mai mult, dincolo de aparatură de ultimă generație și de salarii decente, doctorii își doresc apreciere. Vor să simtă că oamenii, societatea în general, alături de politicieni, înțeleg cu adevărat valoarea muncii lor.
CONCLUZII
Nu putem noi să-i aducem înapoi pe medicii care au plecat din România. Dar măcar pe cei care au rămas, pe cei buni, putem să-i prețuim și putem să le arătăm asta.
Și mai putem face ceva: să începem să ne interesăm de sistemul de sănătate de când suntem sănătoși. Pentru că oricum vom avea nevoie de sistemul medical la un moment dat. Statisticile sunt crunte: unu din trei români face o formă de cancer în timpul vieții, nu înseamnă că mor neapărat, dar înseamnă că vor ajunge la medic.
Deci nu uitați, schimbarea începe cu noi!
Ediţia integrală de săptămâna trecută o puteţi urmări mai jos. În ediția din această săptămână Teodora Ghenicu va vorbi despre efectele divorțurilor asupra copiilor. Emisiunea „Plan Detaliu” de la Digi24 poate fi urmărită în fiecare duminică, de la 20:30.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
