Drama copiilor născuți prematur. Medic: Banul face diferența

Zece mii de copii născuţi prematur mor, în fiecare an, în România. Iar tragedia cea mare este că foarte mulţi dintre ei ar putea fi salvaţi, dacă maternităţile ar avea dotările necesare. Pentru ca un bebeluş să fie pus în incubator, altul trebuie trimis acasă. 

Ciolacu, criză de furie

Paradoxul din Educație: Performanță în învățământul de stat gratuit, cu bani din donații

Repartitoarele de căldură vor fi obligatorii de la 1 ianuarie 2025

Care este legătura dintre studii și nivelul de trai

Băsescu, despre un război nuclear: Putin nu-mi dă impresia că a plecat din lumea asta / Cine crede că Rusia va ceda teritoriu se înșală

Președintele Klaus Iohannis va fi chemat în Parlament (surse)

Primele reacții ale lui Simion și Piedone după înregistrarea audio în care ce se alintă cu „Satana” și „Sătănel”

Amendă uriașă: 45.000 de lei pentru un timișorean care a dat foc deșeurilor în spatele curții

Rafael Nadal s-a retras

Valentina, mama unui copil prematur: Ea s-a născut la 29 de săptămâni cu o greutate de 900 de grame şi 35 de centimetri. Naşterea prematură pentru mamă este o traumă. Atâta timp cât am stat în spital am văzut şi copii micuţi ca ea , care din păcate, au pierdut lupta cu viaţa. Mi se pare foarte trist pentru că în România anului 2018 contează unde naşti, în ce oraş, contează dacă ai norocul să găseşti o mternitate dotată corespunzător.

Denis Dumitrache, director medical Spitalul Tulcea: Pentru copiii născuţi prematur este vital să fie incubatoare, incubatoare de transport , fără aceste incubatoare şansele lui sunt minime de supravieţuire. Moare imediat dacă nu se intervine, nu e introdus în incubatorul de transport

Ana, mama unui copil prematur: Tot din lipsa locurilor am fost externate mai devreme. Când Anastasia avea greutatea de 1.950 de grame. Țin minte că era o mămică, trebuia să nască gemeni şi au tot amânat-o ca să se elibereze incubatoare.

Jumătate dintre copiii care se nasc înainte de termen mor. Este drama pe care o trăiesc mii de femei din România, anual.

Chadi Muheidli, medic specialist obstetrică-ginecologie: Mă confrunt foarte des cu această situaţie: vrei să trimiţi pacienta la spitalul X, nu avem locuri, la spitalul Y nu avem locuri, mai sunăm la spitalul celălalt, tot nu avem locuri.

Gabriela Alexandrescu, preşedinte Salvaţi Copiii: Salvaţi Copiii a început programul de dotare a maternităţilor în urmă cu 7 ani. În acel moment, spaţiile alocate secţiilor de neonatolgie, multe erau neconforme, nu erau renovate, aveau geamuri prin care intra vântul, praful, erau incubatoare din anii '60 în unele secţii, nişte mese cu pat cald care incălzeau copilul, se mai punea şi o sticlă cu apă încălzită lângă. Neonatologia era nevăzută, invizibilă pentru unii decidenţi. În acel moment, în 2010, mortalitatea infantilă era de 10.9 la mie, era enorm de mare faţă de media europeană de 4 la mie.

În România sunt 160 de maternități de stat. Anual, se nasc prematur 20.000 de copii, iar jumătate dintre ei mor. La terapie intensivă sunt 250 de locuri, jumătate din cate ar trebuie. Pentru a-și salva copiii, familiile aleg mediul privat. Aici, spitalizarea este însă foarte scumpă, 1.000 de euro pe zi.

Chadi Muheidli, medic specialist obstetrică-ginecologie: La privat, fiind mult mai scump, mai găseşti câte un incubator liber, şi dacă nu găseşti un loc la un spital de stat, poţi să te duci în privat dacă îţi permiţi, şi ,da, acea diferenţă dintre viaţă şi moarte o face banul. De cele mai multe ori , chiar şi o pacientă care lucrează şi are un salariu bun, şi soţul la fel, şi amândoi sunt corporatişti şi îşi permit o rată la bancă, şi îşi permit şi o naştere la o materntiate privată, nu o să îşi permită o naştere prematură în privat şi ca atare , majoritatea medicilor caută să îndrume o pacientă cu risc de naştere prematură către un spital mare, de stat, din Bucureşti sau din oraşele mari.

Gabriela Alexandrescu, preşedinte Salvaţi Copiii: Cred că din păcate, România nu a avut o strategie şi o prioritate din asta. Dacă ne uităm la nivelul MS, în timp a dispărut şi directia pentru mamă şi copil, strategia pentru mamă şi copil şi planurile anuale nu le-am regăsit bugetate . Acum, de abia, de câţiva ani, când a fost dl min Bănicioiu s-a reînfiinţat compartimentul mamă şi copil. Din toate aceste dezvoltări de situaţii, înţelegem că totuşi mama şi copilul nu au fost o prioritate în anii trecuţi pentru minister. Ne bucură că acum totuşi se reia, se rediscută o startegie, nişte planuri, pentru gravidă şi copil

Lipsa incubatoarelor nu este singura problema.

Corina Croitoru, președinte Asociaţia Unu şi Unu: Lipsa de personal este o altă problemă

Ana Cuibar, mamă de prematur: Era o singură asistentă pe toată terapia intensivă şi erau 30 şi ceva de bebeluşi, cred. În momentul în care am ajuns la maternitatea de stat la care lucra şi medicul care mi-a urmărit sarcina, dumneai era în concediu şi am fost preluată de un medic rezident, din cauza faptului că medicul care mi-a urmărit sarcina tocmai se întorsese din concediu, iar scuza dumneai a fost că este obosită şi cum eu nasc prematur, copilul nu sunt şanse să traiască. Nu ştiam că este rezident.

Actualul ministru al Sănătății a început, cu pași timizi, să miște lucrurile în acest sector. Un sector uitat, desi este vorba de viața unor copii care au decis să vină mai devreme pe lume.

Gabriela Alexandrescu, preşedinte Salvaţi Copiii: Ultimul mare program de dotare a avut loc, în 2010, la nivel national şi de atunci, din păcate, calitatea şi numărul de incubatoare nu s-au mai finanţat. Noi am vorbit, în toți aceşti ani, cu Ministerul Sănătății pentru a finanţa programe naționale de neonatologie şi a cumpăra un necesar de 300 de unităţi complete de îngrijire a nou-născuților în terapie intensivă, o unitate conţinând monitor, ventilator, incuator , injectomat. Sunt costuri mari, dar care sunt absolut necesare pentru a asigura viaţa copiilor noştri.