Ce este navigatorul medical, o meserie nou apărută în România
Atunci când primești diagnosticul „cancer”, nu știi încotro s-o apuci. De cele mai multe ori medicii nu au timp să le explice pacienților pe îndelete ce înseamnă această boală și ce au de făcut mai departe. Aici intervine navigatorul medical - o persoană care lucrează în spital și care preia bolnavii și îi ajută cu tot ce au nevoie.
Victoria Asanache este navigator medical la Institutul Oncologic Fundeni și a stat de vorbă cu Izabela Pănescu despre ce presupune această meserie.
- Cum îl ajutați pe pacient în momentul în care vine prima dată la dvs?
- În general preiau pacienții care sunt trimiși de medici, de alți pacienți, sunt ajuns la mine că au văzut la televizor, în media. Unii sunt diagnosticați, alții urmează să fie și de fapt îi îndrum și le arăt care ar fi cel mai scurt drum ca să reușească. Le explic boala pe înțelesul lor, pentru că aici apare cea mai mare problemă: oamenii nu sunt familiarizați cu noțiunile medicale, îi sperie în primul rând cuvântul cancer, este un cuvânt care îți aduce multă supărare, o scurtare de timp, senzația că viața se termină și sunt foarte, foarte speriați. Navigatorul trebuie să îi ajute să înțeleagă diagnosticul și să îi mobilizeze să lupte pentru viața lor.
- Cum reușiți să le ridicați moralul?
- Nu există pacient care să aibă suspiciunea că are cancer și să spună: A, nu mă interesează, e simplu. Toți vin și își pun tot soiul de întrebări. Realitatea este că e un moment critic în viața cuiva, e important să accepte ideea că se confruntă cu o boală. Cu cât acceptă mai repede, cu atât se mobilizează să lupte mai bine și este important să aibă un traseu corect, ca să scurteze timpul dintre investigații, dintre medici, să înțeleagă ce înseamnă chimioterapie, radioterapie, efectiv navigatorul face echipă cu medicul și cu pacientul. Pacientul înțelege cu ce se confruntă, iar medicul este mai liniștit că nu trebuie să mai stea să explice, să caute fraze simple, o explicație la ceva ce... Sunt pacienți care vin la mine cu 2-3 pagini de întrebări și niciun medic nu poate să stea atât, chiar dacă e în privat. Există un număr de minute alocate fiecărui pacient. Este foarte complicat.
Îi spunem sau nu pacientului că are cancer?
- E nevoie să îi consiliați și pe membrii familiei?
- De cele mai multe ori pacienții vin și cu membrii familiei și regăsim următoarea situație: aparținătorii spun „N-aș vrea să știe că are cancer, pentru că nu o să se mobilizeze, pentru că o să cadă psihic” și de cele mai multe ori este o greșeală, întrucât pacientul, mai devreme sau mai târziu, o să își dea seama că face citostatic, îi cade părul, că în jurul lui sunt numai pacienți care fac chimioterapie, nu a venit nimeni să cerceteze o gastrită și încet-încet va interpreta că de fapt acest mod de a ascunde diagnosticul reprezintă o finalitate îngrozitoare și că pe el nu îl așteaptă decât moartea. Eu în general am aceste discuții cu aparținătorii și le spun să îl aducă pe pacient la mine și eu încerc să îi explic fără să folosesc cuvântul dur cancer, să îi explic că discutăm de un tratament și că trebuie să se lupte.
- Cum îi spui unei persoane că are cancer? E important modul în care i se spune pacientului că are această boală.
- Este cel mai important! Sunt pacienți care au avut un medic care s-a comportat brutal, i-a spus în față că are cancer, pacientul nu s-a mobilizat deloc, a preferat să plece acasă, să mai treacă șase luni sau un an, a revenit când îi era foarte rău și când deja pierduse o șansă. Discutăm de paliație, de obținerea unui beneficiu mic de timp și este păcat.
Ce face un navigator medical pentru pacienți
- De cât timp faceți asta și ce vă motivează, pentru că nu e deloc ușor să lucrezi în fiecare zi cu oameni care au acest diagnostic?
- Așa este, nu e ușor, dar fac acest lucru din 2002, în ultimii șase ani am fost în fiecare zi în Institutul Oncologic București, am peste 4.500 de pacienți care au trecut pe la mine, probabil că am în jur de 6-7.000 de aparținători care au trecut pe la mine, îmi place meseria aceasta, am avut și în familie o problemă de genul acesta și m-am mobilizat mai tare după ce am văzut ce se întâmplă. Cred că este o meserie necesară și este clar de ajutor și de viitor dacă dorim ca și sistemul de sănătate din România să facă un pas înainte. Știti, poate că dacă privești din afară, ți se pare că Asanache îl ia pe pacient și îl ajută să își facă fișa, să îi iasă analizele, să intre la medic, să facă scintigrafie, nu! Acestea sunt pro bono, pe care navigatorul le face pentru pacient. Tocmai ca să facă această legătură. Meseria de navigator înseamnă să cunoști foarte bine zona medicală și în momentul în care îi explici pacientului să fii credibil, să îi dai o informație extraordinar de corectă, să nu te substitui medicului, dar să fii de ajutor pacientului.
- Și să creezi o legătură cu pacientul.
- Exact! Legătură pe care o creezi pentru totdeauna! Am foarte mulți pacienți care îmi sunt prieteni, mulți au trecut de acest hop și cu toate acestea mă sună, îmi povestesc despre viața lor, sigur că trebuie să ai disponibilitate. E o meserie care necesită foarte multe ore pe zi! Important este să vrei să o faci. Motivul pentru care am făcut un curs-pilot a fost să văd: există interes, oamenii chiar înțeleg despre ce meserie vorbim?
Ce pregătire are un navigator medical
- Meseria de navigator medical este acea persoană care îi ajută pe bolnavii de cancer să își înţeleagă boala, îi însoțește la medic, îi încurajează să rămână optimişti. Câți navigatori există la noi și care este situația în străinătate?
- Depinde de țară, sistemul de navigație a fost inventat în SUA acum 30 de ani, a fost o necesitate. Institutul de navigație al profesorului Frimann s-a adresat persoanelor de culoare care nu înțelegeau diagnosticul, pierdeau această luptă, nu erau asigurați și a venit ca o necesitate în a ajuta oamenii săraci.
- Acolo ați și învățat.
- Da, acolo am absolvit cursurile, în anul 2008, diploma este recunoscută internațional, însă în România abia în anul 2016 asociația Amazonia a făcut demersurile și a inclus în nomenclatorul de ocupații din România această meserie de navigator.
Cursuri pentru românii care vor să devină navigatori medicali
- În ce constă cursul de navigator? Ce trebuie să înveți?
- Trebuie să înveți în primul rând partea medicală, să te acomodezi cu ce înseamnă preluarea unui pacient în urgență, anatomia patologică, de asta avem nevoie să se familiarizeze cu aceste lucruri. S-ar putea ca o parte din ei să își dea seama că este o meserie pe care nu o pot practica, s-ar putea să li se pară grea, în general dacă cursantul nu are studii medicale, îi va fi destul de greu, dar eu cred că sunt un exemplu viu că se poate. Sunt foarte multe situații, au fost și mai puțin plăcute, în care medicii au fost deranjați că pacientul mă strigă pe coridor doamna doctor. Eu absolut tuturor pacienților le explic că sunt doar navigator de pacienți, dar pentru că primesc atâtea informații, pentru că le sunt corecte și de ajutor, ei mă asimilează cu un medic.
- Dar o persoană care nu are background medical în cât timp poate să învețe atâtea informații astfel încât să nu greșească și să nu îi dea informații greșite pacientului?
- Depinde de capacitatea fiecăruia, de dorința de a învăța ceva nou și de medicul care preia acest navigator. E o muncă de echipă: tu vei învăța de la medic: vei pune întrebări, vei asista la tot soiul de consultații, vei înțelege încet încet. Navigatorul nu spune ce chimioterapie o să facă, câte serii de citostatice, cu ce medicamente, nu! Acesta este privilegiul medicului, dar dacă eu am învățat suficient medicul o să îmi spună uite, pacientului o să îi fac 6 serii de... Și atunci eu știu ce să îi spun: uite doamna doctor a spus că vei face aceste serii. Ele vor fi repetitive, de ce sunt repetitive, vor fi din 3 în 3 săptămâni, o să vii 2 zile la spital, adică îi dai absolut toate explicații.
- Ce simptome, ce efecte adverse e posibil să apară...
- Exact. Plecăm de la ideea unui navigator care e o meserie nouă, fiecare încearcă să învețe. Când faci croitorie înveți să faci o fustă dreaptă, apoi înveți să îi pui și căptușeală, apoi știi să faci și butonieră. Ideea e că este un timp pe care trebuie să îl acordăm acestor oameni, este important ca ei să fie susținuți, să fie preluați de sistem, medicii să înțeleagă că sunt de ajutor și că sunt o verigă care lipsește în momentul acesta.
- Mai există navigatori în spitalele de stat din România?
- Nu există la maniera aceasta, de stat în spital. Sunt multe persoane care au făcut acest sistem de navigație, în sensul că au putut să îndrume pe cineva. De exemplu, dacă dumneavoastră mă sunați pe mine, eu nu sunt Victoria Asanache, mă sunați și îmi spuneți: aoleo, ce mă fac, că uite mama a pățit asta, asta, asta, iar eu spun păi dacă e așa am auzit că trebuie să facă colonoscopie sau să meargă la gastroenterologie. Se cheamă ca v-am navigat? Da. Sunt multe persoane care fac acest lucru. Poate că nu îl fac la maniera că au terminat în Statele Unite sau în altă parte o școală de navigație. Că l-au făcut printr-un ONG, într-o clinică particulară, dar nu există un navigator care să fi stat zi de zi într-un spital să facă aceasta muncă de navigație pro bono, să fie și acreditat. Sau nu știu eu. Poate că el există, dar nu am eu cunoștință despre asta. Dar sunt sigură că sunt oameni care i-au învățat pe alții ce să facă.
Ce motivează un navigator medical
- Dar ce vă motivează? Îmi spuneți că faceți asta pro bono de atâta timp...
- Îmi place foarte tare această meserie! În plus am avut șansa să avem un sponsor o firmă mare de cosmetice din România care tot timpul ne-a fost alături și ne-a ajutat în aceste programe. Noi avem programe de gratuitate foarte multe: am plătit tomografii pacienților care nu își pot permite, am plătit imunohistochimii la fel, am plătit diverse investigații pe care oamenii nu și le puteau permite, am făcut drenaj limfatic plătind noi costurile pentru pacientele care sunt diagnosticate cu cancere de sân și au limfadenectomie. Suntem în poziția în care am dezvoltat un program destul de mare pentru pacienții oncologici. În momentul în care tu vezi că ești de ajutor înțelegi că faci bine ce faci și atunci vrei să faci mai departe. Eu nu sunt o persoană foarte tânără, în consecință aș vrea ca spre finalul carierei mele să las ceva în spatele meu. Acesta este motivul.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
