Rectorul Academiei de Poliţie din Bucureşti este acuzat de plagiat. Unul dintre articolele publicate de acesta apăruse cu un an înainte, sub o altă semnătură. Autorul spune că a fost de acord cu preluare şi chiar a cerut să nu fie menţionat. La fel susţine şi decanul Academiei. Un fragment dintr-o carte a acestuia a fost publicat, ca articol, sub semnătura rectorului.
Adrian Iacob, rector al Academiei de Poliţie: Doamnă, plagiatul înseamnă în momentul în care persoana respectivă sesizează.
Rectorul Academiei de Poliţie susţine că nu a plagiat, deşi semnătura lui apare pe două articole "ştiinţifice" scrise de fapt de alţi autori. Profesor universitar doctor, şi, de curând, chestor de poliţie, Adrian Iacob susţine că e vorba de colaborări. Nu de furt de idei.
"Conceptul de criminalitate organizată în dreptul European", articol publicat în 2007 conţine 8 pagini copiate în totalitate, inclusiv titlul şi notele de subsol, dintr o lucrare scrisă cu un an mai devreme de un fost profesor al Academiei de Politie, Constantin Drăghici. Rectorul are însă o explicaţie.
Adrian Iacob, rector al Academiei de Poliţie: Faptul că tehnoredactând un document şi având acceptul persoanei în cauză l-am publicat în nume propriu, mi-l asum. Faptul că este plagiat este exclus.
-Pentru că aveţi acordul dumnealui?
-Bineînţeles!
A fost muncă la comun, spune rectorul.
Adrian Iacob, rector al Academiei de Poliţie: Îmi asum faptul că nu am scris 100% şi îmi asum faptul că am fost de comun acord ca dumnealui să publice prima dată în cartea respectivă, iar eu am publicat ulterior, la un an şi ceva diferenţă rezultaltul muncii noastre, în echipă.
"Muza" rectorului, profesorul Drăghici, astăzi pensionar, nu îl contrazice.
Prof.Constantin Drăghici: M-a întrebat, vă trec? Nu, sunt în cartea aia, nu îmi trebuie!
Un expert în redactarea textelor ştiinţifice, care a scris, singur, mai multe cărţi despre cum să te fereşti de un plagiat, lămureşte scurt situaţia.
Prof. univ. Ilie Rad: Nu e absolut nicio suspiciune, e un plagiat în toată regula. E foarte clar: dacă cele două texte coincid sau fragmente din ele şi au semnături diferite. Nu e nicio scuză, asta e plagiat în toată regula.
Al doilea articol copiat de la alţii, care a contribuit la titlul de profesor universitar al lui Adrian Iacob, a fost publicat în 2012.
Sursa: un volum în limba engleză, scris de actualul decan al Facultăţii de Poliţie. Singura contribuţie a rectorului Iacob la cele 4 pagini copiate: titlul, diferit de cel original.
-Aţi copiat de la domnul Cristian Ştefan Eduard?
Adrian Iacob, rector al Academiei de Poliţie: Nu, doamnă, haideţi să revenim la problema plagiatului.
O greşeală de tehnoredactare sau o greşeală... Este departe de a fi un plagiat.
În apărarea lui, rectorul menţionează o notă de subsol şi bibliografia, care citează originalul.
-Nu vi se pare că e plagiat faptul că aţi luat tot din cartea dlui Eduard Ştefan şi el nu se regăseşte?
Adrian Iacob, rectorul Academiei de Poliţie: Dacă domnul Eduard Ştefan mi-a acordat acest drept nu cred că sunt elemntele constituive ale plagiatului.
Şi de această dată rectorul susţine că a contribuit de fapt la cartea publicată în Germania.
Adrian Iacob, rector al Academiei de Poliţie: Am venit cu câteva idei după o experienţă pe care am avut o şi eu atat in cadrul Politiei Romane, cât şi în activităţi în care am fost trimis de Academie în străinătate.
-L-aţi ajutat pe dl. Cristian Ştefan?
-Nu l-am ajutat, am colaborat. Am scris şi eu o parte. Dumnealui a preluat ce a considerat esenţial.
Nici de această dată autorul, în prezent subordonat al rectorului, nu îl contrazice. De ce a funcţionat atât de bine, în România, metoda copy-paste în cucerirea titlurilor academice? Legea nu este nici azi suficient de clară.
Prof. univ. dr. Ilie Rad: În Statele Unite, este o lege federală, opt cuvinte consecutive, deci şi asta am scris în carte, opt cuvinte consecutive, fără indicarea sursei înseamnă plagiat. Opt cuvinte, nu pagini, nu paragrafe, reţineţi, opt cuvinte! În România, nu există undeva în legislaţie prevederea asta cu opt cuvinte ci la modul general un pasaj sau un fragment care poate fi de o propoziţie sau de treizeci prelaut dintr-o altă sursă fără menţionarea sursei se constituie plagiat, dacă cele două texte sunt identifice.