Poliţistul din Munchen care le-a vorbit românilor obosiţi de atâta stat la coadă la vot este născut la Brașov, dar a plecat din România când era foarte mic. Îl cheamă Martin şi are 31 de ani. Povesteşte pentru Digi24 că el însuşi a stat la coadă la vot cu soţia lui, cetăţean român, la alegerile prezidenţiale din 2014 și poate înţelege furia oamenilor. În plus, spune că este mândru de originile sale și consideră România țara sa-mamă.
„Am văzut o mulţime de oameni care aştepta în faţa Consulatului şi voia să voteze. Am fost eu însumi în această situaţie. Am stat acum patru ani (alegerile prezidenţiale) la o astfel de coadă. Am stat cu soţia mea care voia să voteze şi am înţeles din experienţa de atunci că oamenii pot deveni furioşi, că este o situaţie tensionată. În cazul nostru nu a fost altfel, soţia mea a stat opt ore la coadă şi nu a putut să voteze pentru că a trebuit să meargă la muncă. Şi din cauza asta am reuşit să mă pun imediat în locul oamenilor, acum.
În timpul intervenţiei noastre am vorbit cu oamenii, le-am povestit care este situaţia, am mai vorbit şi despre una-alta (râde). Vorbesc cu mare drag română, pentru că este un bun exerciţiu pentru mine, am încercat să învăţ singur şi atunci când am şansa să vorbesc română, o fac. Întotdeauna încerc să-mi atrag simpatia oamenilor vorbindu-le în limba maternă, măcar jumătate în limba lor. Oamenii au reacţionat pozitiv la început şi amuzaţi. Prima reacţie e mereu „aaa, eşti român”, iar eu spun mereu „înţeleg aşa, doar puţin”, „vorbeşte doar puţin” şi atunci discuţia începe să curgă, am început să vorbim despre situaţia de acolo, normal, simţi furia oamenilor de acolo.
Oamenii voiau să înţeleagă ce se întâmplă, au tot povestit că au călătorit şi 500 de kilometri ca să voteze, că aşteaptă de 5 ore la coadă şi că le era teamă sau şi-au închipuit că nu mai pot să voteze din cauza prezenţei poliţiei acolo. Atunci am observat că oamenii au devenit nelinştiţi. Mi-am dat seama şi din ce strigau, nu vreau să reproduc acum, nu erau, din punct de vedere politic, tocmai inofensive, erau lozinci critice şi pot să înţeleg asta ținând cont de situaţia actuală din România.
Lucrez la o unitate specială a poliţiei, suntem instruiţi să acţionăm acolo unde sunt mulţimi de oameni, suntem des la meciuri de fotbal, pe stadion, din acest punct de vedere, pentru mine nu a fost o situaţie neobişnuită. Şi m-a descurcat bine acolo, nu m-am aşteptat în niciun moment la violenţă. Am putut să evaluez situaţia, cum sunt oamenii, voiau doar să voteze şi nu puteau.
Mi-au dat şi lacrimile, am fost foarte emoţionat şi din simplul motiv că la început le-am spus oamenilor că pot vota dacă sunt pe teritoriul consulatului şi a trebuit să-mi încalc această promisiune. Eu însumi am fost dezamăgit. Şi faptul că oamenii mi-au mulţumit în ciuda acestui lucru, în ciuda faptului că erau - şi e de înţeles - furioşi m-a impresionat. Nu primeşti prea des un mulţumesc la astfel de evenimente politice, când o tabără este nemulţumită.
Doamna cu pulover roşu m-a ajutat mult, când mă împotmoleam în româna mea, ea le-a explicat tuturor şi cu ea am păstrat legătura tot timpul. M-a întrebat ce-mi doresc să facă oamenii şi de aceea am tot apelat la ea ca să traducă oamenilor, să le explice că noi, de la Poliţia din Munchen, nu am vrut să se întâmple aşa lucrurile, nici nu am ştiut că se va ajunge într-o astfel de situaţie şi că doar ne dorim ca oamenii să meargă civilizat acasă, fără incidente pe care nimeni nu le voia.
Familia mea este din Viscri, iar eu sunt născut în Braşov. Am părăsit România când eram bebeluş, în 1991 eram în România, dar eram prea mic ca să-mi amintesc ceva. Suntem des în România pentru că părinţii mei aveau mulţi prieteni în ţară, parte din familie e încă acolo şi am cunoscut ţara bucată cu bucată. Am înţeles că vin din altă ţară şi a continuat asta şi cu anii m-am identificat din ce în ce mai mult cu rădăcinile mele, când mă prezint, a doua frază este că sunt născut în România, pentru că sunt mândru de rădăcinile mele. Ţara este minunată, oamenii sunt foarte prietenoşi, respectuoşi este ceea ce face specială ţara. Spun mereu Germania e patria mea, aici am crescut, am primit multe lucruri bune aici, dar România e ţara-mamă”.
Interviu realizat de Magda Crișan, jurnalist Digi24