EXCLUSIV. Consultantul Nino Saviano: „Nu cred că politicienii români își cunosc foarte bine alegătorii”
Emil Hurezeanu: Prima întrebare: Ce aduce un consultant american în această ţară, în afară de apropiatele alegeri?
Nino Saviano: Consultanţii americani sunt mereu în căutare de oportunităţi peste ocean, pentru a împărtăşi experienţa noastră în alte ţări. Cererea pentru serviciile noastre este întodeauna bună, există mereu interes pentru ceea ce noi avem de oferit. România, în mod special, este, cred, în pragul unei mari schimbări în ceea ce priveşte modul în care se face politică şi de aceea mă aflu aici.
V-a solicitat cineva prezenţa aici sau aţi venit din proprie iniţiativă?
Există mereu un interes care ne aduce într-o anumită zonă.
Adică un tango, ca să spun aşa.
Da.
Sunteţi specializat în egală măsură în alegători, în comportamentul alegătorului, dar şi în personalul care face campanie. De ce? De ce alegătorii sunt la fel de importanţi ca persoanele care fac campanie?
Poţi analiza acest lucru din două perspective. Dacă te uiţi la comunicarea politică, atunci poţi folosi comunicarea politică oriunde, fie că este o ţară democratică sau nedemocratică. Când ne uităm la alegători...
Este ca o cultură politică, aveţi o cultură politică, fie ea democratică sau autocrată sau nedemocratică?
Da, uneltele comunicării politice pot fi aplicate în orice sistem politic în ceea ce priveşte interesul pentru comportamentul alegătorului, alegătorilor, apoi ne uităm cu atenţie la procesul democratic în întregime şi rolul pe care alegătorii îl joacă în el.
Domnule Saviano, ce ştiţi despre electoratul din România?
Ştiu destul de puţin.
Cunoaşteţi mai bine electoratul decât pe politicienii acestei ţări?
Sunt cele două feţe ale unei monede. Trebuie să înţelegi şi să ajungi să cunoşti electoratul şi ceea ce crede şi cum gândeşte acesta, dar trebuie să te uiţi şi la politicieni, la modul în care gândesc, pentru a înţelege ce este important în interacţiunea lor în cadrul procesului democratic.
Credeţi că politicienii români îşi cunosc electoratul?
De când sunt aici, în mai anul trecut, când am venit prima dată în România, am avut plăcerea să întâlnesc mai mulţi lideri din spectrul politic. Trebuie să spun că nu cred că politicienii îşi cunosc foarte bine alegătorii. Cred că este loc de mai bine.
Există un indicator care să arate cât de bine un politician îşi cunoaşte electoratul sau, din contră, cât de puţin îl cunoaşte?
Te poţi uita la mai mulţi indicatori. Unul, care este cel mai uşor de urmărit, ar fi să te uiţi la discursurile politice şi să vezi despre ce vorbesc politicienii. Apoi, poţi vedea dacă politicienii şi alegătorii comunică între ei. Apoi, ceea ce este un pic mai complicat, dar, dacă te uiţi cum politicienii români comunică sau nu cu alegătorii, atunci poţi constata din nou că este loc de mai bine.
Există vreo diferenţă între un politician care vorbeşte cu alegătorii şi un politician care vorbeşte pentru alegători?
Este o întrebare foarte bună. Acest lucru are de-a face cu atragerea atenţiei alegătorilor. Dacă politicienii vorbesc pentru alegători, atunci nu le atrag atenţia, iar alegătorii nu se simt atraşi. Dar, dacă politicienii vorbesc cu alegătorii, atunci se produce procesul de atragere a atenţiei, iar alegătorii se simt apropiaţi de politicieni şi devin mult mai implicaţi şi activi.
În tabăra lui John McCain la alegerile din 2008
Cred că, începând cu 2008, am fost martorii unei schimbări în consultanţa politică şi în istoria alegerilor. Mă refer la prima victorie a lui Barack Obama. Cred că, începând din 2008, ceea ce nu este cu mult timp în urmă, observăm noi instrumente electorale. Este un nou teren pentru dumneavoastră ca şi consultant politic sau în general pentru dumneavoastră, consultanţii politici?
Mai pot da un exemplu din timpul inventării şi intrării în folosinţă a televiziunii. Dacă te uiţi la alegerile prezidenţiale dintre Kennedy şi Nixon, televiziunea a avut un impact imens, a schimbat modul, de la acel moment înainte, în care politicienii au făcut campanie.
Acest lucru se întâmpla în anii '60. Atunci a fost prima dezbatere transmisă în direct la televiziune.
Da, dacă ascultai la radio, Nixon a câştigat dezbaterea. Dacă priveai la televizor, Kennedy a câştigat dezbaterea. Acest lucru îţi arată cum media, televiziunea în campania politică influenţează modul în care alegătorii îi percep pe politicieni. În 2008...
Ce s-a întâmplat cu adevărat în 2008?
Mass-media sociale au devenit suficient de mature, încât să aibă un impact asupra modului în care se făcea campanie în SUA. Campania lui Barack Obama a profitat de această oportunitate, a prevăzut impactul pe care candidatul lor l-ar putea avea în captarea interesului alegătorilor de toate vârstele, în special în rândul tinerilor, aşa că au profitat de acest lucru şi au acţionat în numele candidatului.
Aţi fost implicat într-un fel în aceste alegeri în 2008, la începutul unei noi ere?
Am fost în tabăra lui McCain.
Deci aţi ales tabăra nepotrivită?
Am făcut campanie în statul Carolina de Nord, bătălia în alegerile prezidenţiale în Statele Unite se duce la nivel de stat. Prin intermediul mass-media sociale, am îndemnat la mai multă implicare din partea alegătorilor tineri. Un coleg mi-a arătat într-o zi un titlu care spunea: „Profeţii sunt rareori crezuţi în ţările lor”.
Avem şi noi în limba română această zicală, „Nimeni nu-i profet în ţara lui”, aşa sună zicala noastră.
A fost un sentiment dulce-amărui ...
De aceea vă aflaţi acum în România. Încercaţi să deveniţi un fel de profet în străinătate.
Îndemnăm la mai multă implicare din partea alegătorilor tineri, folosindu-ne de noile instrumente disponibile în 2008. Văd paralele cu cele întâmplate în SUA în 2008 şi ce s-ar putea întâmpla în România, în 2014. Se întâmplă peste tot în lume, am fost implicaţi şi în alte alegeri.
Ce vreţi să spuneţi acum este că am putea vedea acest lucru la următoarele alegeri? Avem două feluri de alegeri anul acesta, pentru Parlamentul European în mai şi apoi alegerile prezidenţiale. Presupun că pentru dumneavoastră alegerile prezidenţiale sunt mai interesante.
Da. Şi mă întorc la ce am spus. România este în pragul unei mari schimbări în ceea ce priveşte modul în care se face politică.
Electoratul român nu mai e interesat de participarea la vot
De unde vine această schimbare? De la generaţia tânără care foloseşte noile instrumente?
Este generaţia tânără, dar haideţi să nu facem confuzie cu ceea ce înseamnă, de fapt, generaţia tânără. Dacă alegătorii nu sunt interesaţi, iar alegătorii români sunt dezinteresaţi...
Fie ei tineri sau bătrâni...
Dacă e să ne uităm la rata de participare la vot. Participarea la vot are o tendinţă descendent de la Revoluţie...
De la începutul democraţiei.
Cineva care avea 20-21 de ani la începutul anilor '90, care a votat în primele alegeri democratice, are acum între 40-50 de ani. Cel mai probabil, el sau ea nu a mai votat de atunci. Când vorbim despre alegători tineri, nu ne referim doar la cei între 18-24 de ani, ne referim la o generaţie întreagă, dezinteresată şi deconectată de la politică.
Domnule Saviano, pe cine aţi consiliat în Statele Unite sau în străinătate, cu succes sau fără, până acum? Daţi-mi câteva nume pentru a vedea agenda dumneavoastră.
În SUA, lucrez cu republicanii...
În general?
Da, numai cu republicanii.
Adică sunteţi un adversar al lui Dick Morris?
Da, am fost înainte ca el să schimbe tabăra.
El a lucrat pentru democraţi şi apoi a schimbat tabăra.
Lucrez exclusiv cu republicanii în SUA.
Îl ştiţi pe acest domn?
Da.
Aţi lucrat cu el?
Da, am lucrat cu el în campania din 1996. În SUA lucrez exclusiv cu republicanii, dar, peste graniţe nu sunt partizan.
Sunteţi mai generos.
Da, mai generos.
Aşadar sunteţi disponibil atât pentru aripa stângă, cât şi dreaptă din această ţară?
Da, absolut, în principiu.
În cazul dumneavoastră ca şi consultant politic, ca şi în cazul unui sportiv la Olimpiadă, cea mai importantă este participarea, să fiţi acolo, să fiţi prezent. Aceste lucruri sunt mai importante decât să pierzi sau să câştigi. Deşi, cred că preferaţi să câştigaţi.
Întodeauna preferi să câştigi, dar la finalul zilei vrei să ai o contribuţie pozitivă în procesul în care eşti implicat. Să lucrez la alegeri în străinătate este mult mai important, mult mai semnificativ decât să lucrez la alegeri în SUA. Avem o democraţie matură în SUA, are peste 200 de ani. Să lucrezi într-o ţară, fie că este din estul Europei sau Africa, unde să ai un impact pozitiv, acest lucru, la sfârşitul zilei, te face să te simţi bine. Nu e vorba doar să te afli acolo şi să faci afaceri, este vorba şi despre a schimba ceva.
În ce privinţă să faci o schimbare? În îmbunătăţirea tiparelor campaniilor? În îmbunătăţirea modului în care oamenii votează?
Dacă poţi îmbunătăţi modul în care politicienii vorbesc cu alegătorii, în care îi atrag, dacă poţi îmbunătăţi acel nivel de comunicare, acel nivel minim, atunci îmbunătăţeşti procesul politic, pentru că democraţia funcţionează foarte bine atunci când alegătorii sunt interesaţi, când fac parte din proces. Democraţia statică nu este foarte captivantă, nu este foarte productivă. Democraţia dinamică este cea mai bună şi este nevoie de anumite limite pentru a realiza acest lucru.
Cât de bine cunoaşteţi peisajul din România? Sau ştiţi deja că are nevoie de îmbunătăţiri? Cât de mult cunoaşteţi această ţară din punct de vedere politic?
Destul de bine, aş putea spune. De fiecare dată când mă duc într-o ţară, sunt întrebat cum pot să-i înţeleg pe alegători, pentru că alegătorii sunt unici. Sigur, fiecare alegător este unic, dar nu este vorba despre ce-i diferenţiază pe alegători în diferite ţări, ci despre ce-i face să semene în toată lumea. Este vorba despre ceea ce vor alegătorii. La finalul zilei, alegătorii de peste tot vor acelaşi lucru de la politicienii lor: locuri de muncă, prosperitate, nu vor să fie minţiţi, ei vor ce-i mai bine pentru ţară, pentru comunitate şi pentru familiile lor. Nu contează dacă te afli într-un oraş mic din Kenya sau în Bucureşti sau la New York. Alegătorii vor acelaşi lucru.
Peste tot, politicienii promit aceleaşi lucruri, vom face asta, o vom face alta, vom avea prosperitate şi nu funcţionează aşa în cele din urmă. Iar alegătorii au memoria scurtă, ceea ce este oarecum revigorant într-un sens bun şi într-unul rău.
Este adevărat. Pe termen lung, alegătorii pot fi deconectaţi de la sistem de politicieni şi asta s-a întâmplat în România.
Acum aşa este?
A fost o tendinţă descendentă şi puteţi vedea că participarea este tot mai redusă, chiar la jumătate. Uitaţi-vă la sondajele care apar în fiecare săptămână în România, care îi întreabă pe oameni ce simt faţă de un politician sau altul. Nimeni nu pune întrebările potrivite.
Care sunt acelea?
De ce nu votaţi?
Credeţi că românii votează mai puţin decât alţii în Europa, în estul Europei?
Dacă am compara nivelul de participare din România cu cel din SUA, vedem că aici doar 50-55% dintre alegători au mers să voteze la alegerile prezidenţiale, nu-i aşa mare diferenţa, aşa că de ce să ne îngrijorăm.
Să ne îngrijorăm?
Alegătorii americani sunt implicaţi în multe alte feluri. Poate că ei nu votează, dar sunt implicaţi în societatea civilă, participă la promovarea unor cauze sociale.
Bowlingul este o formă de angajament civil. Jucând bowling de unul singur, printre alţii. Nu mai este ceea ce era odată.
Se implică în multe alte feluri. În general, îi întrebăm pe alegători de ce nu votează şi dacă sunt de acord cu un sistem, cu rezultatul unor alegeri, cei mai mulţi spun că sunt mulţumiţi de modul în care s-au desfăşurat alegerile. Aşa că sunt mulţumiţi, chiar şi cei care nu au participat.
Vreţi să spuneţi că sunt implicaţi, chiar dacă nu merg să voteze?
Da.
Este o diferenţă interesantă. Pe când în această ţară, în afară de alegători există mai multă apatie. Este inamicul numărul 1.
Da. Ai apatie când alegătorii se simt lăsaţi pe dinafară, ignoraţi.
Au meritat asta sau nu să fie lăsaţi în afara procesului de votare?
Desigur că nu. Uitaţi-vă la primele alegeri democratice din 1992. Rata de participare a fost de peste 90%. Ce s-a întâmplat în ultimii 25 de ani când aţi avut rate de participare de 40%? Ceva s-a întâmplat, a fost o tendinţă descendentă.
Din acest motiv sunteţi aici. Aveţi un antidot bun pentru apatie, împotriva dezinteresului alegătorilor?
Da. În primul rând, este nevoie de un candidat.
E nevoie de cineva care să-și asume rolul de lider la dreptei
Deci aveţi nevoie de un candidat, alegătorul nu este suficient?
Alegătorul nu este de ajuns, ai nevoie de un candidat.
Avem candidaţi noi şi buni în această ţară, să spunem pentru viitoarele alegeri prezidenţiale?
Cred că da. Este nevoie de un candidat care vrea şi poate să comunice cu alegătorii. Eu îi pot învăţa comunicarea, o cale de a comunica mai bine, mai eficient, dar nu-i pot învăţa bunăvoinţa pe care trebuie s-o aibă candidatul. Uitându-mă la peisaj, la diferiţii jucători politici, cred că există potenţialul pentru ca o persoană să-şi asume un astfel de rol.
Rolul de pretendent sau al celui care deţine funcţia? Cred că pentru un consultant politic precum dumneavoastră este mult mai provocator să lucraţi cu un pretendent sau să câştigaţi cu un pretendent în faţa celui care e în funcţie.
Este mult mai palpitant. De obicei, pretendentul luptă bine. Dacă eşti în contradicţie cu opoziţia, ai mai multe şanse să duci o luptă aprigă.
Să fim mai concişi, domnule Saviano. Pretendenţii noştri sunt mai atractivi în comparaţie cu cei aflaţi în funcţii? Vedeţi scena mai mult sau mai puţin, publicul care se uită la noi în această seară ştie chiar mai bine decât noi scena politică. De o parte îi aveţi pe cei aflaţi în funcţie, de cealaltă pe noi-veniţi. Unde sunt promisiunile?
Cred că promisiunile sunt de partea opoziţiei, din partea dreptei. Mă uit la ce ar trebui să aducă un candidat ideal pentru a dobândi ceea ce noi discutăm în această seara. Ar trebui să fie o faţă nouă, cineva care nu vine cu un bagaj prea mare sau chiar fără niciun bagaj, cineva care este dispus să facă politică într-un mod diferit, să schimbe discursul, să-i atragă pe alegători. Este nevoie de această voinţă.
Este o problemă că opoziţia este atât de divizată în ceea ce priveşte candidaţii şi partidele, cu mișcările ca să spun așa?
Divizarea este uneori sănătoasă.
Nu este prea târziu pentru a fi divizată în mod sănătos?
Nu este prea târziu. Ceea ce îmi spune divizarea la acest stadiu este că e nevoie de cineva care să-şi asume rolul de lider al dreptei. Imediat ce această persoană apare şi este dispusă şi poate să facă acest lucru, dreapta s-ar alia în jurul său şi veţi putea vedea nişte alegeri prezidenţiale captivante.
Cu ajutorul dumneavoastră?
Desigur.
Aţi fost în ţară, la ţară. Aţi fost în Transilvania, aţi vrut să descoperiţi urmele lui Dracula, ca orice american obişnuit, şi aţi fost un pic dezamăgit de moştenirea lui Dracula.
Cred că a fost influenţată prea mult de Hollywood.
Alegerile sunt influenţate de alegerea lui Barack Obama? De ce nu? Este Hollywood-ul aşa de rău? Este referinţa dumneavoastră pentru un lucru rău?
Nu, deloc.
În spatele dumneavoastră vedem numai politicieni, aleşi într-un mod foarte democratic de mine şi de producătorii noştri, personalul politic. Cum selectaţi personalul politic într-o democraţie în afara de alegeri?
Este un proces complicat, oamenii trebuie să se simtă implicaţi. Politicienii nu se nasc politicieni. Înainte să devină un oficial ales, un politician a fost un alegător.
Ar trebui să fie un excelent profesionist în domeniul lui?
Nu, trebuie să fie în stare să vorbească pentru alegători, cu alegătorii, să facă promisiuni pe care să le şi îndeplinească. Acesta este un politician bun. Nu poţi avea succes mereu, dar trebuie sincer să te ţii de promisiuni.
Aţi ales încă?
Nu încă.
În peisajul din România?
După cum am spus, cel mai probabil voi alege dreapta şi asta este tot.
Este suficient pentru această seară.
Da, suficient pentru această seară.
Domnule Saviano, lucraţi în echipă? Cât de mare este echipa dumneavoastră? Lucraţi cu oameni de aici sau aduşi din America?
Alcătuim o echipă locală, de români, și desigur ne bazăm pe resurse tehnice de acasă.
La ce vă referiți când spuneți resurse tehnice într-un proces democratic, într-o campanie dusă de un consultant american?
Modul în care facem sondaje, modul în care analizăm rezultatele sondajelor, modul în care facem presă socială, modul în care facem videoclipuri, este nevoie de competențe de nivel înalt. Sunt lucruri specifice în politică. În multe privințe, este vorba despre politică de marketing, produse de afacere, trebuie să ai un nivel de experiență și competențe cu care să vii. Ne putem baza pe resursele de acasă.
Totuși, există un pericol. Pericolul de a înfrunta un alt consultant politic american, care lucrează pentru partea adversă.
S-a mai întâmplat ca persoanele care lucrau pentru partea adversă să fie de acasă. Dar, așa este și mai palpitant.
Sunt tradițiile democratice sau lipsa tradițiilor democratice integrale, legate de sănătatea de astăzi a anumitor democrații? Să luăm România ca exemplu. Ați înțeles întrebarea mea?
Nu, dacă ați putea reformula...
Avem Polonia, Germania, Italia, Bulgaria, Ucraina, România. Fiecare dintre aceste state are propriile tradiții democratice. Sunt ele importante pentru prezenta dezvoltare a democrației? Politologii americani spun: ce să așteptăm de la o țară precum România în comparație cu Cehoslovacia dintre cele două războaie, de exemplu. România nu a avut niciodată instituții democratice reale și bine stabilizate. Fără un trecut solid, nu poți avea un prezent promițător.
Nu sunt de acord cu această afirmație. Cred că este o viziune limitată a dezvoltării democratice. România este un membru tânăr al NATO, chiar și mai tânăr al Uniunii Europene. Din punct de vedere geopolitic, se situează la granița cu unele zone interesante, puncte fierbinți, ca să spun așa.
Este bine sau rău să fie în vecinătatea Rusiei, a Ucrainei sau a Turciei și chiar a Mării Negre?
Nu este neapărat bine sau rău. Ai de-a face cu ceea ce ai de-a face. Ce-mi spune asta este că există o oportunitate pentru România, pentru români să participe la dezvoltarea unei politici moderne și dinamice și să se folosească de asta pentru a da exemplu altor țări din regiune. Cred că românii tânjesc după o politică mai bună, comunicatori și politicieni mai buni. Tânjesc să fie implicați în proces.
În urmă cu câteva zile, Comisia Europeană a publicat un raport despre nivelul înalt de corupție în mai multe state din UE, Grecia, Irlanda. România și Bulgaria sunt suspecții obișnuiți. Dar ce au observat ei în România este legea neclară și procedurile de finanțare a partidelor politice. Cum considerați aceste lucruri? Ca și consultant politic, nu lucrați gratis. Veniți aici să lucrați cu partidele politice, cu candidați pentru parlament și funcția de președinte. Cum vă plătesc? Pentru electorat este o zonă foarte neclară, există foarte multă suspiciune în ceea ce privește corupția în finanțarea politicii. Strângerea de fonduri, de exemplu. Aveți instituții mari, care sunt aproape transparente în țara dumneavoastră. Pentru români, strângerea de fonduri este o sursă de corupție.
Există legi și reguli în România în ceea ce privește finanțarea campaniilor și a partidelor politice. Desigur, lucrăm în aceste limite.
Respectați legea din România?
Desigur.
Răsuflăm ușurați.
Încurajăm partidele să-și facă bugete pentru campanii oriunde în lume, nu numai în România, în conformitate cu legile și regulile existente. Desigur că este loc de mai bine în ceea ce privește finanțarea activității politice. Dar lăsați-mă să vă spun că este loc de mai bine nu numai în România, ci și în vestul Europei, în general. În SUA, avem reguli foarte stricte și avansate în ceea ce privește finanțarea activității politice și a campaniilor. Cu toate acestea, la fiecare patru ani ne trezim cu diverse probleme. Transparența este foarte importantă și asigurarea ei este o provocare.
Domnule Nino Saviano, semănați cu Al Pacino.
Mi s-a mai spus asta.
Probabil că pe stradă la New York vă confundă. Al Pacino are oarecum o față angelică, dar în spatele acestei fețe angelice, deseori în rolurile sale, se ascunde o parte demonică. Este un actor. Dumneavoastră sunteți o persoană serioasă, un consultant.
Nu am fost niciodată rugat să dau un autograf şi nici confundat cu Al Pacino.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
