”E bine că președintele României nu mai are perspectiva capului plecat, a vizitatorului jenat căruia i se aruncă în față grozăviile romilor, problema emigrației nefericită și nici măcar nu mai încearcă să spună „hai să europenizăm dosarul ăsta” că nu mai ține cu europenizarea. Fiecare vrea să își rezolve problema săracilor veniți din Uniunea Europeană. Ideea e că a schimbat perspectiva și a venit cu perspectiva unui șef de stat deranjat de migrarea creierelor. Și a populației instruite, într-un moment când Viktor Orban la Budapesta vrea să îi lege pe doctori de glie, nu mai vrea să îi lase să emigreze. De mai mulți ani există intenția și s-a aplicat chiar, ca cei cu studii care vor să plece din Ungaria să își plătească școlarizarea.
Iohannis mi-a plăcut, cu simplitatea lui bonomă a reușit să exprime privirea asupra jumătății pline a paharului în ce ne privește pe noi. Despre doctori, IT-iști nu se vorbește în Germania. Pe ăștia Germania îi absoarbe cu satisfacție, Germania fiind într-un declin demografic și cu suficiente probleme și cu ipocriziile ei, cu tot felul de paleative.
Germania nu e o țară atât de atrăgătoare ca America sau ca Australia. Și nici nu e prea clară în statutul ei – suntem țară de adopție pentru imigrație sau nu suntem. E nemulțumită de romi, de imigrația săracilor, cărora trebuie să le plătească cele mai mari ajutoare sociale din Europa. Au făcut-o, o fac, strâng din dinți, ba le convine, ba nu le convine, dar poate există o mediană între cele două partituri. Poate vorbind în felul ăsta, Iohannis reușește să convingă partenerii europeni că avem și o față luminoasă a imigrației și că situația nu e atât de critică cum pare. Adică avem și noi o problemă cu cei buni care ne pleacă așa cum au și ei o problemă și o văd numai acolo, fără să recunoască că primesc și oameni buni de la noi, doar cu cei răi care ajung la ei.”