„În 1991 - asta este arheologie deja - am început un doctorat. Era un doctorat cu doamna profesor Zoe Petre conducător de doctorat, un doctorat legat de constituirea conceptului regal în moştenirea lui Alexandru Macedon, în epoca elenistică - o temă de istorie antică. Am parcurs-o, am dat examenele de etapă care se dau”, a rememorat liderul PNL.
Acesta a precizat că, între timp, devenind deputat în toamna lui 1992, la începutul anului 1993 a suspendat cursurile doctorale, apreciind că doctoratul reprezintă un element de parcurs pentru o carieră ştiinţifică.
„M-am pomenit în faţa deciziei - aşa am perceput eu lucrurile: Fac politică mai departe? Merg cu doctoratul? - eu concepând în 1993 după Hristos ideea că doctoratul nu e o chestiune - şi nu spun cu nicio răutate - nu e o chestiune de palmares, nu e o decoraţie pe care ţi-o dă cineva, e un element de parcurs, de carieră, atunci în principiu când te duci pe o carieră ştiinţifică. Am suspendat acest lucru”, a precizat Crin Antonescu.
Co-președintele USL a rememorat, într-un registru anecdotic, reacţia lui Nicolae Mischie, cu care a fost coleg de cursuri doctorale, când a aflat despre decizia sa de a suspenda doctoratul.
„Ca un fel de anecdotă: eram coleg în Comisia de învăţământ cu domnul Mischie, deputat la vremea aceea, şi eram contemporan de doctorat cu domnul Mischie, care susţinea un doctorat legat de activitatea lui Grigore Iunian, un persoanj politic din PNŢ, care la un moment dat a format un partid dizident. Când domnul Mischie a aflat de această decizie a mea, a spus vorbe profetice, şi nu glumesc deloc. Mai întâi m-a întrebat dacă sunt prost. Desigur, m-a întrebat asta amical. A dat tot dânsul răspunsul că nu. Cum e posibil să pui asemenea problemă? Mi-a spus că peste zece ani cine nu o să aibă doctorat o să fie ultimul om. Toată lumea o să aibă doctoratul”, a povestit Antonescu.