CCR: Legea nu poate institui o diferenţiere între judecători și procurori

Atâta timp cât Constituția stabilește ca judecătorii și procurorii să fie reprezentanți, în egală măsură, în Consiliul Superior al Magistraturii, o lege nu poate institui o diferențiere în ceea ce privește alegerea ca președinte al CSM. Explicațiile apar în motivarea deciziei Curții Constituționale din 13 februarie, prin care judecătorii CCR au declarat parțial neconstituționale modificările aduse în Parlament Legii nr. 317/2004 privind organizarea judiciară. Ca și cu alte ocazii, singura opinie separată aparține fostei șefe a ICCJ, Livia Stanciu, care a considerat că legea de modificare gândită în Comisia Iordache și adoptată de cele două Camere ar fi trebuit declarată în întregime neconstituțională.

„Legea fundamentală nu face niciun fel de distincţie sub aspectul desemnării doar a unui judecător în funcţia de preşedinte sau doar a unui procuror în funcţia de vicepreşedinte al CSM, ci menţionează că preşedintele CSM este ales dintre magistraţii judecători şi procurori aleşi în adunările generale ale magistraţilor şi validaţi de Senat. Prin urmare, în actualul cadru constituţional, judecătorii şi procurorii, în calitate de membri aleşi ai CSM, au vocaţie egală sub aspectul eligibilităţii fie în calitatea de preşedinte, fie în calitatea de vicepreşedinte al Consiliului”, se precizează în motivare.

În opinia CCR, instituirea unei astfel de diferenţieri între membrii CSM judecători şi procurori intră în contradicţie cu principiile constituţionale.

„Atât timp cât Constituţia reglementează (...) Consiliul Superior al Magistraturii ca reprezentant, în egală măsură, al celor două ramuri ale magistraturii - judecătorii şi procurorii - şi garant, în această calitate, al independenţei Justiţiei - în componenta sa referitoare la autoritatea judecătorească, respectiv instanţele judecătoreşti şi Ministerul Public -, legea organică nu poate institui o diferenţiere, în cadrul aceleiaşi categorii a magistraţilor aleşi membri ai Consiliului, sub aspectul vocaţiei de a fi ales ca preşedinte al CSM doar în privinţa judecătorilor, membri aleşi ai Consiliului. Această opţiune a legiuitorului organic este incompatibilă cu prevederile art. 16 şi ale art. 133 alin. (3) din Legea fundamentală”, se mai menţionează în motivare.

De asemenea, CCR a stabilit că o comisie parlamentară nu poate să exercite competenţele unei structuri din cadrul puterii executive.

„Potrivit noii concepţii a legiuitorului, transpuse la art. I pct. 15 din legea examinată, Curtea reţine că verificarea veridicităţii datelor cuprinse în declaraţiile judecătorilor şi procurorilor - membri aleşi ai CSM, din care rezultă dacă au făcut sau nu parte din serviciile de informaţii înainte de 1990 sau dacă au colaborat cu acestea, revine, în continuare, CNSAS, însă, în ceea ce priveşte declaraţiile privind calitatea acestora de ofiţer acoperit, colaborator sau informator al serviciilor de informaţii, competenţa de verificare este una partajată între CSAT şi comisiile parlamentare de control al serviciilor de informaţii. (...) Curtea constată că art. I pct. 15 din legea examinată (cu referire la sintagma 'comisiile speciale parlamentare pentru controlul activităţilor serviciilor de informaţii' cuprinsă la art. 18 alin. (2) lit.b) din Legea nr.317/2004) încalcă art. 1 alin. (4) din Constituţie, întrucât o comisie parlamentară exercită competenţele unei structuri din cadrul puterii executive”, se arată în motivare.

Plenul CCR a adoptat pe 13 februarie, cu unanimitate de voturi, obiecţiile de neconstituţionalitate privind mai multe articole din legea de modificare a Legii 317/2014 privind organizarea şi funcţionarea CSM, în timp ce pentru respingerea celorlalte obiecţii s-a înregistrat majoritate de voturi.

Potrivit CCR, au fost admise obiecţiile de neconstituţionalitate formulate şi s-a constatat că dispoziţiile art.I pct.5, pct.15 (cu referire la sintagma „comisiile parlamentare de control al serviciilor de informaţii”), pct.19, pct.20 şi pct.62 din legea vizată sunt neconstituţionale. Pe de altă parte a fost respinsă, ca inadmisibilă, obiecţia de neconstituţionalitate referitoare la dispoziţiile art.I pct.34, iar obiecţiile de neconstituţionalitate referitoare la dispoziţiile art.I pct.4, pct.7 şi pct. 48, precum şi la legea în ansamblul său au fost respinse ca neîntemeiate.

În motivarea soluţiei de admitere, CCR a reţinut că prevederile art.I pct.5, cu referire la art.7 alin.(51) din Legea 317/2004, conţin paralelisme legislative, aceeaşi soluţie juridică fiind reglementată şi la art.I pct.4, cu referire la art.7 alin.(5) teza întâi din lege, ceea ce contravine dispoziţiilor din Constituţie cu privire la principiul legalităţii, în componenta sa referitoare la calitatea legii.

„Prevederile art.I pct.15, cu privire la sintagma 'comisiile parlamentare de control al serviciilor de informaţii' cuprinsă la art.18 alin.(2) lit.b) din lege, sunt neconstituţionale (...) prin raportare la dispoziţiile art.1 alin.(4) din Constituţie, referitoare la principiul separării şi echilibrului puterilor în stat. Prevederile art.I pct.19 şi 20, cu referire la art.24 alin.(1) şi (2), şi, respectiv, la art.24 alin.(21)-(23) din Legea nr. 317/2004, sunt contrare dispoziţiilor art.133 alin.(3) din Legea fundamentală, potrivit cărora preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii este ales dintre magistraţii judecători şi procurori, membri aleşi ai Consiliului. Art.I pct.62, cu referire la art.55 alin.(10) şi (11) din Legea nr.317/2004 şi care reglementează procedura revocării preşedintelui sau vicepreşedintelui Consiliului Superior al Magistraturii, contravin, pentru identitate de raţiune, aceloraşi norme fundamentale anterior menţionate, referitoare la alegerea conducerii Consiliului”, arată CCR.

Curtea mai precizează că, în ceea ce priveşte obiecţia de neconstituţionalitate referitoare la dispoziţiile art.I pct.34 din legea examinată, aceasta a fost respinsă ca inadmisibilă, obiecţia fiind, sub acest aspect, nemotivată. De asemenea, Curtea a apreciat ca neîntemeiate criticile de neconstituţionalitate intrinsecă privind dispoziţiile art.I pct.4, pct. 7 şi pct.48 din legea supusă controlului de constituţionalitate, precum şi pe cele privind neconstituţionalitatea extrinsecă a legii, în ansamblul său.