Instituţia Avocatului Poporului a transmis, joi seara, câteva „precizări” cu privire la poziția exprimată de purtătorul de cuvânt al Administrației Prezidențiale în legătură cu demersul lui Victor Ciorbea de a sesiza Curtea Constituțională pe tema Legii 90/2001. Această lege interzice unei persoane condamnate penal să facă parte din Guvernul României.
„Avocatul Poporului își exprimă surprinderea față de afirmațiile făcute astăzi de către purtătorul de cuvânt al Administrației Prezidențiale și speranța că acestea nu reprezintă punctul de vedere al Președintelui României și nici al reprezentanților Administrației Prezidențiale”, se arată în comunicat.
Citiți și: Cotroceni: Demersul Avocatului Poporului „poate deschide poarta condamnaților penali să ne conducă”
Avocatul Poporului face câteva precizări pe care le consideră „esențiale”:
Potrivit dispozițiilor art. 2 din Legea nr. 35/1997 privind organizarea și funcționarea instituției Avocatul Poporului, cu modificările și completările ulterioare, (1) Instituţia Avocatul Poporului este autoritate publică autonomă şi independentă faţă de orice altă autoritate publică, în condiţiile legii. (…) (2) În exercitarea atribuţiilor sale, Avocatul Poporului nu se substituie autorităţilor publice. (3) Avocatul Poporului nu poate fi supus niciunui mandat imperativ sau reprezentativ. Nimeni nu îl poate obliga pe Avocatul Poporului să se supună instrucţiunilor sau dispoziţiilor sale. Din prevederile art. 14 alin. (1) din aceeași lege, reiese că Instituţia Avocatul Poporului îşi exercită atribuţiile din oficiu sau la cererea persoanelor fizice (…).
Petițiile și dezbaterile din spațiul public, din luna decembrie 2016, cu privire la prevederile Legii nr. 90/2001 au determinat Avocatul Poporului să dispună analiza aspectelor semnalate, pentru a stabili dacă este necesară sau nu sesizarea din oficiu. Constatând că se impune un asemenea demers, Avocatul Poporului a decis examinarea îndeplinirii condițiilor pentru sesizarea Curții Constituționale în legătură cu anumite prevederi ale Legii nr. 90/2001. În același timp, constatând apariția în spațiul public a unor intense dezbateri exclusiv politice pe acest subiect, Avocatul Poporului a stabilit ca o decizie privind constituționalitatea sau neconstituționalitatea art. 2 din această Lege să fie luată după finalizarea procesului politic și instituțional de învestire a viitorului Guvern (poziție exprimată prin comunicatul de presă emis în data de 19 decembrie 2016).
Avocatul Poporului consideră că această amânare este cea mai clară dovadă că sesizarea Curții Constituționale nu a fost făcută pentru a favoriza unul sau altul dintre actorii politici. În plus, Avocatul Poporului a hotărât să ia o decizie după învestirea viitorului Guvern și pentru a nu examina actul normativ sub presiune mediatică. Totodată, Avocatul Poporului nu a dorit ca, printr-un eventual demers al său, să afecteze sau să întârzie procesul democratic de învestire a cabinetului, având în vedere că procedura în fața Curții Constituționale presupunea și solicitarea punctelor de vedere ale celor două Camere ale Parlamentului și al Guvernului.
Cât privește alte afirmații ale purtătorului de cuvânt al Administrației Prezidențiale, Avocatul Poporului precizează că instituția pe care o conduce nu a examinat Legea nr. 90/2001 timp de 16 ani deoarece acest aspect din actul normativ nu s-a aflat în dezbatere publică, iar instituția Avocatul Poporului nu dispune de resursele umane și nici de baza logistică necesare pentru a examina constituționalitatea sau lacunele întregii legislații a țării.
Avocatul Poporului menționează că, în conformitate cu art. 146 lit. d) teza a doua din Constituţie și cu prevederile din Legea nr. 35/1997, "excepţia de neconstituţionalitate poate fi ridicată şi direct de Avocatul Poporului". Prin Decizia nr. 1133/2007, Curtea Constituţională a stabilit că "art. 146 din Constituţie nu condiţionează (…)cazurile în care Avocatul Poporului este abilitat să adreseze Curţii Constituţionale sesizări şi, respectiv, excepţii de neconstituţionalitate".
Avocatul Poporului arată că, așa cum a reținut C.C.R. prin Decizia nr. 336/2013, conform jurisprudenţei constante a acesteia, Avocatul Poporului poate declanşa controlul de constituţionalitate pe calea excepţiei de neconstituţionalitate indiferent de problemele vizate prin aceasta, însă ridicarea directă a excepţiei de neconstituţionalitate este şi rămâne la aprecierea exclusivă a Avocatului Poporului, acesta neputând fi obligat sau împiedicat de nicio autoritate publică să ridice o atare excepţie. Astfel, prin decizia menționată, Curtea Constituțională a constatat că Avocatul Poporului are exclusivitatea în privinţa deciziei de a ridica o excepţie de neconstituţionalitate, parte a independenţei instituţionale şi funcţionale de care acesta se bucură.
Referitor la afirmațiile purtătorului de cuvânt al Administrației Prezidențiale privind periculozitatea demersului de sesizare a Curții Constituționale cu privire la art. 2 din Legea nr. 90/2001, Avocatul Poporului subliniază că argumentele de neconstituționalitate vizează, în esență, principiul conform căruia reprezentanții celor trei puteri ale statului trebuie să îndeplinească aceleași criterii de integritate și moralitate pentru ocuparea unei funcții publice. Avocatul Poporului își exprimă opinia că este firesc ca, într-o societate democratică, o asemenea condiție trebuie să existe în legătură cu toți demnitarii unui stat.
Prin demersul de sesizare a Curții Constituționale, Avocatul Poporului precizează că nu a avut și nu are alte interese decât acelea de a contribui la asigurarea unei legislații unitare, clare, coerente și constituționale, în acord cu tratatele și convențiile internaționale la care România este parte și cu interesele poporului român”.