ANALIZĂ. Cum poate fi blocat accesul unui braţ al propagandei ruse pe teritoriul României

Laurențiu Mihu Data actualizării: 20.09.2017 15:42 Data publicării: 20.09.2017 14:57

„Știrile vor fi filmate în România, editate și fac referință la subiectele din România. Vom pune accentul pe autoritățile din România”. Sau: „Intenționăm să fim un post apolitic. Punem accent pe divertisment. Vom prezenta subiecte românești, despre diaspora moldovenească din România. Televiziunea va fi adresată publicului din România, cu emisiuni variate, rusești și românești”. Staţi uşor, nu e vorba nici despre CNN, Fox sau ABC, nici despre TF1, France 24 ori TV5 Monde şi nici despre ARD, ZDF sau DW, care s-ar pregăti să-şi deschidă redacţii la noi. Ba, dacă vreţi, din contră.

Citatele de mai sus aparţin trimişilor RTR la CNA, un post TV din Rusia care încearcă să intre pe piaţa din România via Chişinău.

La sfârşitul acestei veri, Forbes România prezenta detalii interesante din şedinţa Consiliului Naţional al Audiovizualului în care s-a dezbătut acordarea unei licenţe de emisie pentru acest proiect. Proiect care, după cum arătau şi trimişii săi, va „prezenta subiecte româneşti”, „despre diaspora moldovenească din România”, va „pune accentul pe autorităţile din România”, totul într-un cadru perfect sănătos, căci va fi „un post apolitic”, cu „accent pe divertisment”.

Conform Asociaţiei Presei Independente de la Chişinău, RTR este „retransmis în Republica Moldova de RTR Moldova (titularul licenței de emisie: TVComunicații Grup S.R.L.; administrator: Evghenii Sergheev). Sergheev este, potrivit sursei citate mai sus, reprezentantul postului Rossia 1 de peste Prut. Iar Rossia 1 este nimic altceva decât unul din „braţele armate” ale caracatiţei media care serveşte Kremlinul.

Pe lângă diseminarea mesajelor-cheie ale reprezentanţilor nomenclaturii de la Moscova, în frunte cu Patriarhul, postul excelează şi la capitolul făcături.

De pildă, una din ele a fost disecată de BBC cu toată atenţia la detalii şi expusă în toată splendoarea sa, alta datează din perioada protestelor de la Bucureşti, pe care ordinul fusese că musai trebuie distorsionate. Alt caz-şcoală de dezinformare cumplită, marca Kremlin TV, AICI.

Iată, deci, o primă proximitate, RTR-Rossia 1, ilustrată inclusiv prin punctul de intersecţie Evghenii Sergheev.

Proximitate care, din punct de vedere al onestităţii cu care e prezentat proiectul de televiziune rusă la Iaşi şi a perspectivelor editoriale pe care le proiectează, ar trebui să ridice primele sprâncene. Deopotrivă la nivelul opiniei publice din România şi a instituţiei de resort, numită CNA.

„Au fost constatate mai multe procedee de manipulare și propagandă”. „Emisiunile de sinteză au scos în evidență opiniile pro-Kremlin”

Suspiciunile însă nu se opresc aici.

Un raport de monitorizare al Asociaţiei Presei Independente (API) din Republica Moldova, citat şi de Laboratorul pentru Analiza Războiului Informaţional şi Comunicare Strategică de la Bucureşti, pe scurt LARICS, ilustrează „valoarea adăugată” pe care RTR a adus-o peisajului mass-media de peste Prut.

Monitorizarea a fost realizată în perioada 27 martie-10 aprilie 2017, aşadar cu nici cinci luni înaintea şedinţei CNA în care a fost dezbătută oportunitatea intrării acestui post pe piaţa din România, prin acordarea licenţei.

După cum veţi vedea mai jos, concluziile formulate de experţii API nu lasă loc de echivoc:

„În știrile și emisiunile postului RTR, retransmise de RTR Moldova, au fost constatate mai multe procedee de manipulare și propagandă, între care filtrarea subiectelor, exacerbarea faptelor, informarea tendențioasă asupra motivelor și modului în care s-au derulat evenimentele, pseudodiversitatea de opinii manifestată prin selectarea surselor și opiniilor care exprimă același gând și transmit același mesaj, manipularea textului şi a imaginilor, inclusiv prin repetarea constantă a unor termeni și imagini pentru a acționa la nivelul subconștientului publicului-țintă. De cele mai dese ori, RTR a recurs la exacerbarea faptelor în știri, fie prin acordarea unei prea mari atenții detaliilor, fie prin exagerarea faptelor; nu a asigurat pluralismul de opinie, sursele de informație fiind dependente unele de altele, cu viziuni pro Rusia, anti-Ucraina, anti-SUA și anti-NATO”.

Ce reprezintă suma procedeelor detaliate mai sus? „Emisiunile de sinteză au scos în evidență opiniile pro-Kremlin, modalitatea de selecție a subiectelor și forma de prezentare indicând asupra subiectivității și tendențiozității autorilor. În cadrul talk show-urilor dezbaterile au fost mimate, în platou fiind invitate persoane care au exprimat același punct de vedere, care coincide cu cel al moderatorului”, se mai arată, aşadar, în raportul citat.

Nicio surpriză, deci, că: „Prin știrile și emisiunile difuzate de RTR Moldova a fost acreditată ideea agresiunii SUA împotriva Siriei, a vinovăției Coaliției internaționale antiteroriste în frunte cu SUA pentru moartea unui număr mare de civili în operațiunile de eliberare a orașului Mosul, Iraq, pe de o parte, și a rolului Federației Ruse de garant al păcii în Siria și alte regiuni unde au loc conflicte militare, pe de altă parte. În același timp, majoritatea materialelor ce au vizat relațiile interne din Ucraina au prezentat Kievul ca pe un agresor care atacă Donbasul”.

Şi nicio surpriză că: „Subiectele privind situația din peninsula Crimeea au fost - 35 - prezentate în majoritatea cazurilor din perspectivă revigorării economiei din regiune, iar cele despre NATO - din perspectivă amenințării pe care o reprezintă pentru multe state, inclusiv pentru Rusia”.

Iar exemplele pot continua, fapt pentru care vă invit să lecturaţi personal raportul de monitorizare redactat de API, chiar AICI.

Constituţia şi criteriile CNA

Într-o analiză din aprilie anul trecut, observam următoarele: „Sume generoase de bani, o ţesătură uriaşă de reţele de influenţă difuze, canale media şi sociale pentru transmiterea şi amplificarea mesajelor în toate aceste ţări, Kremlinul le-a pus din timp la bătaie. La acest capitol, Putin procedează în zilele noastre la fel cum a proceda Lenin în zilele lui – internaţionalizează mişcări cu fundamente oarecum clandestine (finanţându-le, consiliindu-le, promovându-le prin minciună brută şi tactici de dezinformare). Tumultul bolşevic al mişcărilor de acest gen din anii '20, '30 spre '40 cunoaşte o renaștere culturală și o revenire temeinică în forţă”.

Scriam respectivele rânduri pornind de la o lucrare de anvergură, "Putin's propaganda machine", a profesorului Marcel Van Herpen, pe care v-o şi recomand.

De ce am pomenit cele două texte?

Dintr-un motiv simplu, pe care presa internaţională, analiştii nestipendiaţi discret sau la vedere de imperiul financiar al lui Putin, dar şi jucători statali ori instituţionali relevanţi, precum Germania şi SUA, respectiv UE şi NATO (iar exemplele pot continua) l-au evidenţiat de atâtea ori în ultimii ani: marile canalele media din Rusia nu sunt decât o mască post-modernă pentru o propagandă ce are la bază vechi principii leninisto-staliniste de spălare pe creier şi inducere în eroare a populaţiei.

Presa independentă sau cel puţin rebelă în raport cu linia trasată de regimul Putin e strivită de autorităţile de la Moscova cu zelul şi instrumentele cu care erau reduşi la tăcere dizidenţii din URSS: editorii sunt aduşi la faliment, jurnaliştii împuşcaţi, schilodiţi sau ameninţaţi până la intrarea groazei în oase, iar publicaţiile închise ori forţate să vieţuiască ilegal în vreun colţişor de online, la rându-i un spaţiu capturat de statul rus de azi.

De altfel, online-ul a devenit cumva noul Arhipelag Gulag, în care puterea politică îi expediază pe toţi cei care nu pot fi împuşcaţi sau cu care consideră că nu merită să-şi bată foarte tare capul.

Oceanul de dovezi e la un click distanţă de fiecare dintre noi.

Or, avându-şi originile într-un asemenea peisaj, în ce măsură are nevoie România de intrarea pe piaţa sa media şi în spaţiul opiniei sale publice de o televiziune rusă care-şi trădează înregimentarea fie şi prin următorul element de suprafaţă: faptul de a nu fi deranjată de regim, ci încurajată chiar să se extindă? Element de suprafaţă care, având în vedere contextul de acolo, spune totul despre ceea ce poate fi găsit în profunzime.

Apoi, în ce măsură un asemenea gest de deschidere ar corespunde acelor principii la care autorităţile de la Bucureşti par totuşi că ţin cu dinţii, dat fiind faptul că au fost introduse în legislaţia care reglementează regimul licenţelor audiovizuale?

Astfel, din septembrie 2015, este în vigoare Decizia Nr. 277 din 6 iunie 2013, pe care o puteţi consulta şi pe site-ul CNA , act normativ care la Art. 8 conţine mai multe prevederi.

Dintre ele, cel puţin patru atrag în mod special atenţia:

„După audierea solicitanţilor, CNA va decide asupra acordării sau prelungirii licenţei audiovizuale, ţinând cont şi de următoarele criterii generale:

a) respectarea interesului public;

...

g) respectarea drepturilor fundamentale ale omului şi protecţia minorilor;
h) respectarea pluralismului politic şi social, diversitatea culturală, lingvistică şi religioasă, informarea, educarea şi divertismentul publicului;
i) promovarea culturii şi protejarea limbii române, a culturii şi a limbilor minorităţilor naţionale;

...”
Acuma, fiecare dintre noi poate măsura cam în ce proporţii faptele de arme ale unei televiziuni precum RTR - fie că sunt ele comise în Republica Moldova sau în Rusia - ca şi faptele de arme ale celorlalte canale mass-media ruseşti sprijinite de Kremlin, corespund criteriilor de mai sus, luate în parte, dar şi împreună.

Lucru valabil şi pentru acei membri din CNA care decid, prin vot, acordarea sau nu a unei licenţe audiovizuale, mai ales că actualul cadru legal specific, dar şi cel complementar le oferă o marjă destul de largă pentru contextualizare şi atenţie la circumstanţele agravante.

E important de răspuns la întrebările formulate mai sus, căci ele se nasc dintr-un spectru normativ care relevă un lucru limpede: din moment ce criteriile respective au fost introduse în legislaţie, înseamnă că au fost considerate de autorităţile de la Bucureşti drept fundamentale pentru bunul mers al mediului audiovizual şi în favoarea, nu în detrimentul opiniei publice.

Nu în ultimul rând, pentru că şi Constituţia României se apleacă acestui subiect, la Art. 31 privind Dreptul la informaţie.

Îl redau, integral, mai jos:

(1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public nu poate fi îngrădit.
(2) Autorităţile publice, potrivit competenţelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal.
(3) Dreptul la informaţie nu trebuie să prejudicieze măsurile de protecţie a tinerilor sau securitatea naţională.
(4) Mijloacele de informare în masă, publice şi private, sunt obligate să asigure informarea corectă a opiniei publice.
(5) Serviciile publice de radio şi de televiziune sunt autonome. Ele trebuie să garanteze grupurilor sociale şi politice importante exercitarea dreptului la antenă. Organizarea acestor servicii şi controlul parlamentar asupra activităţii lor se reglementează prin lege organică.

Ciocnirea frontală

Or, revenind acum strict la partea verificabilă a activităţii RTR, respectiv cea din Republica Moldova, vom găsi în raportul API alte paragrafe care, din perspectiva legislaţiei româneşti, semnalează un conflict evident între prestaţia postului şi prevederile Deciziei CNA, ori punctele de la art. 31 din Constituţie.

Iată-le, în cele ce urmează:

„Una din tehnicile de manipulare la care s-a recurs frecvent în știri a fost exacerbarea faptelor, fie prin acordarea unei prea mari atenții detaliilor, fie prin exagerarea faptelor. De cele mai multe ori, nu a fost asigurat pluralismul de opinie, fiind citate surse care au transmis aceleași mesaje, perpetuând percepția pozitivă sau negativă despre anumiți actori. În marea majoritate a cazurilor, sursele de informație au fost dependente unele de altele şi au reprezentat preponderent oficiali, experți, cetățeni cu viziuni pro Rusia, anti-SUA și anti-NATO. Acuzațiile nu au fost echilibrate cu replici ale celor acuzați, iar reporterii de multe ori au fost tendențioși nu doar prin prezentarea selectivă a informației și surselor, ci și prin includerea opiniilor proprii în materiale. Deseori, știrile au fost însoțite de imagini video ce prezentau ruine, clădiri distruse, case în flăcări”.

„Emisiunile au fost produse cu abateri de la rigorile profesionale, fiind înregistrate mai multe tehnice de influențare a opiniei publice. Astfel, emisiunea ВЕСТИ Недели din 9 aprilie (22.00) prezintă în detaliu poziția Rusiei față de atacul bazei aeriene din Siria, acțiunile SUA fiind calificate drept agresiune și încălcare a normelor de drept internaționale, pe motiv că în Siria nu ar exista arme chimice. În subiectul intitulat „America a atacat Siria” (Америка напала на Сирию), de exemplu, este citat președintele SUA care confirmă că a ordonat acest atac, fără a include detalii despre motivele invocate. Mai mult, reporterul, de la fața locului apare pe rol de expert militar afirmând că la baza aeriană bombardată nu erau nici un fel de arme chimice”.

„Un alt material tendențios și unilateral este cel privind protestele anticorupție din 26 martie 2017 în mai multe orașe din Federația Rusă”.

„În concluzie, filtrarea subiectelor, informarea neobiectivă asupra motivelor și modului în care s-au derulat evenimentele, pseudo diversitatea de opinii manifestată prin selectarea surselor și opiniilor care exprimă același gând și transmit același mesaj și neincluderea surselor de alternativă, manipularea textului şi a imaginilor, inclusiv prin repetarea constantă a unor termeni pentru a acționa la nivelul subconștientului publicului-țintă, toate acestea au fost în măsură să distorsioneze mesajele, să dezinformeze şi să manipuleze opinia publică cu referire la subiectele analizate”.

După acest tur de orizont, puneţi relatările şi concluziile de mai sus (toate verificabile, întrucât autorii raportului indică numele emisiunilor, data la care au fost difuzate şi oferă totodată transcrieri în limba rusă) în oglindă cu criteriile de acordare a unei licenţe TV de către CNA, dar şi cu cadrul constituţional autohton.

Graţie prestaţiei RTR, se bat cap în cap şi nu cred că e dificil de priceput ce prevestesc în scenariul în care piaţa media din România se va trezi cu un asemenea cal troian, situaţie posibilă numai în caz că prevederile legale şi bunul simţ ar fi puse între paranteze de instituţia chemată să garanteze respectarea lor.

Contextul geopolitic de azi e tulburător, mai ales pentru o ţară de frontieră geografică şi strategică aşa cum e România anului 2017.

Însă şi mai tulburător ar fi să ignori date, analize, semnale şi instumente legale aflate la îndemână şi să iei decizii în răspărul lor.

Iar apoi, odată răul făcut şi încet-încet conştientizat, să ajungi în situaţia tragică de a te întreba, parafrazând un titlu din New York Times: „Is It More BBC or K.G.B.?”