Pe urmele trolilor ruși. Șapte caracteristici ale activității acestora pe Twitter

O arhivă cu peste 10 milioane de postări pe Twitter, din perioada 2013-2018, atribuite unor conturi despre care rețeaua de socializare crede că au legătură cu Kremlinul și cu Teheranul, a fost publicată miercuri. Este vorba de mai mult de 360 GB de mesaje. Dintre acestea, pentru peste 9 milioane de tweet-uri s-a stabilit o legătură cu circa 3.800 de conturi afiliate IRA (ferma de troli din Sankt Petersburg cunoscută drept Agenția de Cercetare pe Internet), iar restul, peste 1 milion de tweet-uri, a fost atribuit unor conturi originare din Iran. Digital Forensic Research Lab (DFRLab) al Atlantic Council a analizat arhiva și a identificat șapte caracteristici ale activității trolilor, în încercarea de a înțelege vulnerabilitățile exploatate de diferitele tipuri de operațiuni de influență online.

1. Conținutul trimite clar la emițător. Atât tweet-urile conturilor legate de IRA, cât și cele ale conturilor atribuite Iranului pun pe primul plan nevoile regimurilor de la Kremlin și Teheran. În cazul IRA, operațiunea i-a vizat în special pe vorbitorii de limbă rusă, mai ales la sfârșitul anului 2014 - începutul anului 2015, când Rusia era implicată în războiul nedeclarat din Ucraina, iar în plan intern se derulau proteste anti-corupție. Pe parcurs, folosirea limbii engleze pentru postări a dovedit cum un instrument gândit pentru influență în plan intern poate fi adaptat pentru uz extern.

De exemplu, numele lui Aleksei Navalnîi, principalul oponent al Kremlinului, a fost invocat de peste 14.500 de ori, inclusiv în postări în care se suținea că este un politician eșuat și un hoț. În același timp, numele președintelui Vladimir Putin a fost menționat de circa 166.000 de ori, inclusiv în postări în care era lăudat pentru că e „un pacificator”.

2. Scopuri multiple. În cazul trolilor Kremlinului, operațiunea a avut mai multe scopuri, care au evoluat pe parcurs. Un scop principal a fost interferența în alegerile prezidențiale din SUA astfel încât Hillary Clinton să nu câștige scrutinul, dar s-a urmărit și polarizarea comunităților online, obținerea de sprijin pentru interesele internaționale ale Rusiei și accentuarea neîncrederii în instituțiile statului american.

3. Țintirea unor comunități. Operațiunea a vizat comunități online cu un nivel ridicat de implicare și polarizare. De exemplu, de pe conturi ce păreau să aparțină unor femei de culoare erau răspândite mesaje despre împușcăturile de la un liceu din Parkland, Florida și despre cum s-ar fi dovedit că toate operele lui William Shakespeare ar fi fost scrise de o femeie de culoare pe nume Amelia Bassano. De pe altele, era răspândită ideea că președintele Donald Trump este „un om nebun”, „un trădător” și „un prădător sexual” care militează pentru supremația albilor. 

4. Non-partizanat. Trolii ruși nu au făcut, conform arhivei publicate de Twitter, discriminare. Au încercat să inflameze toate categoriile, indiferent de rasă, credință, simpatii politice sau orientare sexuală. De multe ori, în cazul unor subiecte cu înalt potențial de divizare a comunității, erau îngroșate tușele pentru ambele tabere.

5. Oportunism. În încercarea lor de a interfera în viața politică, trolii ruși au profitat din plin de evenimentele la zi, de la atacuri - teroriste sau nu - la alegeri și consultări populare. După atentatele teroriste din Bruxelles din martie 2016, au promovat mesaje anti-Islam; cu ocazia referendumului pentru Brexit și chiar în ziua consultării populare, au răspândit mesaje în favoarea părăsirii Uniunii Europene; cu ocazia alegerilor din Franța au distribuit mesaje defavorabile lui Emmanuel Macron și așa mai departe.

6. Evoluție. Atât trolii Kremlinului, cât și cei ai Teheranului au învățat din mers și s-au adaptat. Activitățile din 2018 au diferit substanțial de cele din 2014. Unele conturi false și-au schimbat din mers și numele și „înfățișarea”.

7. Impact redus. Cu excepția Statelor Unite, activitățile trolilor par să nu fi avut o influență semnificativă asupra dezbaterilor publice, neexistând dovezi care să sugereze că au reușit să provoace schimbări substanțiale în comportamentul electoratului.

Concluzia DFR Lab este că operațiunile fermelor de troli ale Rusiei și Iranului au dovedit că societatea americană este serios vulnerabilă. În special când este vorba de conturi false infiltrate în rândul comunităților active și ascunse sub numele unor personaje bine alese și conturate, care produc un conținut original, pe teme cu priză la public, prezentat într-o manieră categorică. Cu alte cuvinte, cei mai eficienți troli ruși s-au dovedit a fi cei care au folosit exact mecanismele specifice activismului și implicării online autentice. Ceea ce a făcut să fie și mai grea diferențierea lor de utilizatorii reali.

DFR Lab al Atlantic Council, înființat în 2016, folosește instrumente digitale de cercetare pentru a analiza și demasca campanii globale de dezinformare, operațiuni militare sub acoperire și atacuri subversive asupra democrației, documentează încălcări ale drepturilor omului.