Gheorghe Ursu nu a fost un disident politic, iar ofițerii de Securitate care l-au anchetat ar fi trebuit să fie cercetați în anii '90, și nu la 30 de ani de la moartea inginerului, când faptele lor s-au prescris deja, consideră judecătorii care i-a achitat pe cei doi foști ofițeri judecați pentru crime împotriva umanității, în legătură cu moartea, în închisoare, a lui Ursu, în 1985.
Magistratul mai susţine că după 1965 în România nu se mai poate vorbi despre crime împotriva umanității.
În motivarea sentinței din octombrie anul trecut, magistratul susține că Gheorghe Ursu nu s-a opus public regimului totalitar, așa că nu poate fi numit disident.
Instanța explică, în motivarea deciziei de achitare, că procurorii au încercat, printr-un artificiu juridic, să justifice trimiterea în judecată a foștilor ofițeri de securitate la mai bine de 30 de ani de la moartea lui Gheorghe Ursu, prin acuzarea lor de infracțiuni contra umanității.
„Curtea constată că o perioadă îndelungată de timp, organele de urmărire penală nu au depus diligențele necesare și nu au efectuat o anchetă efectivă, menită să stabilească toate persoanele, din toate instituțiile și structurile statului, responsabile de uciderea victimei Gheorghe Ursu și tragerea la răspundere penală a acestora pentru infracțiunile prescriptibile, ce puteau fi reținute în sarcina acestora.”, se arată în motivarea deciziei Curţii de Apel București.
Magistratul explică, însă, de ce procurorii militari au greșit când i-au acuzat pe Marian Pârvulescu și Vasile Hodiș de infracțiuni contra umanității comise în 1985.
„Este adevărat că după instalarea la putere a Partidului Muncitoresc Român și apoi a Partidului Comunist, începând cu anul 1945, în România au avut loc grave acțiuni represive care au vizat oameni și anumite grupuri de populație, pe motive politice, etnice și religioase (...) După anul 1965, deși se practica controlul informativ al populației active a României, monitorizarea relațiilor cetățenilor României cu străinătatea și încercarea de a reprima formele de opoziție, Curtea apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile din Statutul Curții Penale Internaționale referitoare la crime împotriva umanității”, potrivit motivării instanţei.
Instanța explică și de ce victima nu poate fi considerată disident al regimului comunist: „Victima nu și-a manifestat public dezacordul față de politica și conducerea de stat și partid, astfel încât să devină din acest punct de vedere o persoană periculoasă pentru securitatea statului (...) Opiniile și nemulțumirile sale au fost exprimate fie în jurnalul său intim, ce nu a fost dat publicității, sau prin materialele transmise la postul de radio „Europa Liberă", unde însă nu a fost menționat numele său, sau prin păreri exprimate la locul de muncă, dar care nu au fost în măsură să atragă atenția organelor de securitate, fiind arestat și deținut pentru infracțiuni de drept comun”.
Decizia de achitare a fost contestată de fiul lui Gheorghe Ursu, așa că procesul se va relua la instanța supremă.
Magistrații Curții de Apel Bucureşti (CAB) i-au achitat, în 17 octombrie, pe Marin Pârvulescu și Vasile Hodiş, judecaţi pentru crime împotriva umanităţii în dosarul disidentului Gheorghe Ursu, schimbându-le și încadrarea în tratamente neomenoase.
Redactare G.M.