Fiul disidentului Gheorghe Ursu susține, după achitarea celor doi ofițeri de securitate acuzați că i-ar fi torturat și ucis tatăl, că decizia luată de Curtea de Apel București este „una tristă pentru societatea românească”, care arată că „Securitatea mai are încă posibilităţi – directe sau subliminale – de a-i influenţa pe unii dintre oameni din justiţie”. Andrei Ursu scrie într-un material publicat de observatorcultural.ro că achitarea foştilor securişti a fost un şoc pentru toţi cei care cunosc dosarul asasinării lui Gheorghe Ursu. „Un dosar în care actele de tortură sînt probate prin zeci de mărturii şi documente”.
Magistrații Curții de Apel Bucureşti (CAB) i-au achitat, săptămâna trecută, pe Marin Pârvulescu și Vasile Hodiş, judecaţi pentru crime împotriva umanităţii în dosarul disidentului Gheorghe Ursu, schimbându-le și încadrarea în tratamente neomenoase. Vasile Hodiş, fost ofiţer de Securitate, e acuzat că l-a bătut pe disidentul Gheorghe Ursu până ce l-a lăsat fără suflare. Gheorghe Ursu a fost cercetat de Securitate în anii 80, după ce a trimis scrisori către Europa Liberă şi pentru că ţinea un jurnal în care nota ororile conducerii comuniste. A murit după numeroase bătăi, iar martorii susţin că unul dintre bătăuşi era Marin Pârvulescu. Decizia nu este definitivă și poate fi atacată cu apel la Înalta Curte de Casație și Justiție.
„Trebuie înţeles că în propaganda de reabilitare a securiştilor nu este vorba doar de reputaţia lor. E vorba (...) mai ales despre impunitatea ofiţerilor de securitate. Sînt multe alte cazuri, chiar şi dosare – de oameni bătuţi, torturaţi, dispăruţi, supuşi altor forme de abuz şi umilinţă – inclusiv, de pildă, represiunea împotriva muncitorilor care s-au revoltat la Braşov, în 1987. Numai în acel dosar au fost implicaţi zeci, dacă nu sute de securişti. Aici este, cred, semnficaţia mai gravă, pentru justiţie, pentru înţelegerea trecutului şi pentru conştiinţa noastră, a acestei achitări. O condamnare, prima pentru infracţiuni contra omenirii (în acest caz, prin tortură) a unor securişti în România, ar fi constituit un precedent periculos pentru sute de alţii ca ei. Se pare că unii magistraţi încă nu sînt în stare să o facă. Sperăm să vedem cît mai repede motivaţia acestei decizii. Şi mai ales, sperăm că judecătorii de la Înalta Curte să fie oameni verticali, cu curaj”, scrie Andrei Ursu.
La ultimul termen al dosarului, procurorii au cerut o pedeapsă de 25 de ani de închisoare pentru cei doi, acuzați că l-au omorât în bătaie pe disidentul Gheorghe Ursu, subliniind că, dacă inculpații ar fi avut vârsta mai mică de 60 de ani, ar fi solicitat închisoare pe viață.
Procurorii militari i-au trimis în judecată, la 1 august 2016, pe Marin Pârvulescu (maior în rezervă) şi pe Vasile Hodiş (colonel în rezervă), foşti ofiţeri în cadrul Direcţiei a VI-a Cercetări penale din Departamentul Securităţii Statului, ambii fiind acuzaţi de infracţiuni contra umanităţii. În aceeaşi cauză a fost judecat şi Postelnicu Tudor, fost şef al Departamentului Securităţii Statului.
„În perioada ianuarie - noiembrie 1985, inginerul disident Ursu Gheorghe Emil a făcut obiectul urmăririi informative şi judiciare pentru acte sau fapte considerate ostile regimului comunist, fiind arestat la data de 21 septembrie 1985 şi decedând la data de 17 noiembrie 1985 în Spitalul Penitenciar Jilava. Pentru a disimula adevăratul obiect al cercetării disidentului Ursu Gheorghe Emil şi pentru a putea face „dovada” că nu există un dosar politic pe numele acestuia, organele de securitate au „inventat” infracţiunea de deţinere şi operaţiuni interzise cu mijloace de plată străine. În realitate, aşa cum reiese din materialul probator administrat în cauză, reprezentanţii Departamentului Securităţii Statului erau interesaţi de aspecte precum: legăturile disidentului cu postul de radio „Europa Liberă”, relaţiile şi discuţiile cu lumea literară şi artistică din ţară şi din diaspora, impresiile consemnate în jurnalul personal despre politica statului şi despre conducătorii partidului şi statului comunist”, anunța atunci procurorul militar Marian Lazăr.
Potrivit procurorilor militari, Marian Pârvulescu şi Vasile Hodiş, în calitate de ofiţeri în cadrul Direcţiei a VI-a Cercetări penale din Departamentul Securităţii Statului, „au exercitat acţiuni represive şi sistematice (filaj, urmărire informativă, percheziţii, audieri sistematice, acte de violenţă fizică şi psihică) asupra victimei inginerul disident Ursu Gheorghe Emil, acţiuni care au avut ca urmare producerea de suferinţe fizice sau psihice grave şi au fost de natură să-i aducă o atingere gravă a drepturilor şi libertăţilor fundamentale, în principal a dreptului la viaţă”.
În ceea ce îi priveşte pe George Homoştean şi Postelnicu Tudor, „în cursul lunilor octombrie şi noiembrie 1985, au transmis către Ambasadele României de la Paris şi Washington documente oficiale prin care au disimulat caracterul represiv şi politic al acţiunilor întreprinse de inculpaţii maior (rez.) Pârvulescu Marin şi col. (rez.) Hodiş Vasile împotriva lui Ursu Gheorghe Emil, în perioada în care acesta a făcut obiectul urmăririi informative şi judiciare pentru opinii considerate ostile regimului comunist”, a mai spus Marian Lazăr.
Anchetatorii spun că la solicitarea comunităţii internaţionale şi a unor oameni politici din SUA de a primi informaţii referitoare la situaţia disidentului român, cei doi demnitari "au ascuns caracterul represiv al acţiunilor îndreptate împotriva lui Ursu Gheorghe Emil. (...) Totodată, în exercitarea abuzivă a funcţiilor deţinute, cei doi foşti demnitari au întreprins demersuri dolosive în scopul ascunderii cauzelor reale ale cercetării disidentului Ursu Gheorghe Emil şi, ulterior, ale cauzelor decesului acestuia".
Editor: Robert Kiss
