Ion Ficior a fost trimis în judecată pentru infracţiuni împotriva umanităţii
(FOTO Mediafax)
Dosarul a fost trimis la Curtea de Apel Bucureşti.
În cazul lui Ficior (85 de ani), procurorii au dispus, la 24 aprilie 2014, schimbarea încadrării juridice de genocid, din vechiul Cod Penal, în infracțiuni contra umanității, conform noului Cod Penal.
El este acuzat că, în virtutea funcţiilor de comandant şi locţiitor de comandant deţinute în perioada 1958-1963, a introdus şi coordonat un regim de detenţie represiv, abuziv, inuman şi discreţionar împotriva categoriei deţinuţilor politici aflaţi în Colonia de muncă Periprava, potrivit Parchetului instanţei supreme.
Procurori: Metodele aplicate de Ficior
„Din probele administrate în cauză până la acest moment a reieşit faptul că regimul de detenţie aplicat de către Ficior Ioan, în perioada în care a deţinut funcţii de conducere în cadrul Coloniei Periprava, a fost unul menit să ducă la lichidarea fizică a deţinuţilor politici prin metode directe şi indirecte precum:
a. condiţii de detenţie mizerabile şi inumane, rele tratamente;
b. lipsa hranei adecvate;
c. frigul extrem din barăci şi aglomerare excesivă;
d. lipsa apei potabile care era înlocuită cu apă murdară scoasă direct din Dunăre;
e. lipsa medicamentelor şi a asistenţei medicale sau refuzul de a acorda asistenţă medicală adecvată;
f. aplicarea de pedepse aspre pentru abateri minore de la regulament;
g. condiţiile de muncă foarte grele la care erau supuşi toţi deţinuţii, indiferent dacă erau inapţi sau bolnavi. Deţinuţii nu erau echipaţi corespunzător pentru muncile efectuate deşi erau obligaţi să suporte condiţii meteorologice extreme;
h. obligarea deţinuţilor de a depăşi norma de muncă cu orice preţ şi pedepsele crunte primite pentru nesupunere;
i. printre pedepsele aplicate se numără: izolarea (carcera) unde deţinuţii primeau apă caldă cu ocazia condamnării de către cei care săvârşeau abateri de la regulament, alergarea deţinuţilor cu calul şi bătăi crunte primite cu ciomagul.
Din cauza condiţiilor inumane din această colonie (foame, frig, bătăi zilnice, lipsa condiţiilor elementare de trai, neasigurarea condiţiilor medicale necesare deţinuţilor bolnavi), şi a normelor de lucru, imposibil de realizat chiar şi pentru muncitorii de profesie, numărul deceselor de aici era foarte mare.
Conform certificatelor oficiale de deces sau documentelor care atestă decesul deţinuţilor, în intervalul 01.08.1958-1.11.1963 în care la cârma coloniei s-a aflat col. (r) Ioan Ficior la Periprava au decedat 103 deţinuţi, toţi făcând parte din colectivitatea contrarevoluţionarilor, anul cu cele mai multe decese fiind 1960 (53 de decese), iar pe grupe de vârstă cele mai multe decese (în număr de 54) au fost înregistrate pentru grupa 50-59 de ani.
O statistică realizată privind cauzele de deces indică o pondere mărită a afecţiunilor aparatului digestiv şi excretor, afecţiunilor pulmonare (tuberculoză sau pneumonie), afecţiunilor cardiace, precum şi enterocolitelor.
Mărturiile foştilor deţinuţi politici
„Un singur motto vreau să vă spun. Dumnezeu este bun, bunătatea lui ţine în veci şi credincioşia lui din neam în neam. Eu sunt un om creştin şi nu mă dedau la fapte care mi se impun”. Aşa se apără Ion Ficior, călăul din Deltă, aşa cum îl numesc cei care au supravieţuit iadului de la Periprava. Acum, invocă religia, credinţa, la care a renunţat acum o jumatate de secol când s-a dedicat Partidului Comunist.
„Asigur partidul care m-a crescut şi m-a educat că voi duce cu şi mai multă perseverenţă lupta contra duşmanilor poporului nostru muncitor şi voi lovi fără cruţare în ei!” - acestea sunt promisiunile pe care le făcea Ion Ficior în perioada în care aspira la grade mari, după cum povesteşte chiar el într-o autobiografie din 1951.
Deținuții care au supraviețuit ororilor comandate de Ion Ficior își amintesc de pedepsele aplicate din ordinul său.
„Am auzit de la ceilalţi, nu era o metodă de tortură propriu-zisă, era... el se distra într-un fel. El era un mare amator de călărie. Şi avea un cal pe-acolo, pe care călărea şi am auzit că punea nişte deţinuţi pe burtă, le punea deasupra câte o rogojină, ca să sară cu calul peste ei. Deci făcea nişte exerciţii de hipism neavenite. Unii mi-au spus că în exerciţiile astea i-au lovit pe unii cu copitele calului în sarituri. Eu nu pot afirma ce nu ştiu, dar pot afirma că în 59 spre 60 au murit foarte mulţi, de ordinul sutelor”, povesteşte Caius Mutiu, fost deţinut la Periprava.
„Am fost două zile la stuf şi am mâncat rădăcină de stuf, că era dulce, stătea în pământ şi era ca un fel de morcov. De foame... alţii au prins un arici şi l-au fript în stuf şi l-au mâncat. Foamete, asta era. Nu aveai drept la pachet, la scrisori, era interzis. Ai mei n-au ştiut nimic, dacă sunt viu sau mort”, îşi aminteşte Ioan Tranculov, fost deţinut politic.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
