Keith Asman, anchetatorul-șef al unității de combatere a terorismului, a declarat în cadrul anchetei privind otrăvirile din Wiltshire, că ofițerii au periat zona din jurul casei lui Skripal în căutarea unui mic recipient cu Noviciok, și eventual a hainelor purtate de atacatori și aruncate după folosirea neurotoxinei.
Asman a spus că poliția luase în calcul faptul că o persoană, poate un copil, ar fi putut ridica recipientul cu Noviciok lăsat în urmă de atacatori, după ce o doză din această substanță a fost aplicată pe mânerul ușii de la intrarea în casa lui Skripal.
„Am căutat un ac într-un car cu fân. Nu știam cum arată acul, sau unde este carul cu fân. Nu aveam absolut nicio idee ce căutăm, sau unde ar putea fi”, a declarat acesta. Exista inclusiv posibilitatea ca „acul” să nu existe.
Skripal și fiica sa, Iulia, au fost aproape să moară după ce au fost otrăviți cu Noviciok, subtanță neurotoxică aplicată de agenți ruși în martie 2018 pe mânerul ușii de la intrarea în casa bărbatului, situată în Salisbury.
Cei doi au supraviețuit, dar patru luni mai târziu, Dawn Sturgess a murit după ce și-a pulverizat Noviciok pe ea. Substanța fusese introdusă într-o sticluță de parfum, iar iubitul ei, Charlie Rowley, a spus că a găsit-o într-un coș de magazin, în Salisbury, și i-a facut-o cadou.
Asman, ale cărui cazuri anterioare au inclus otrăvirea fostului spion rus Alexander Litvinenko și atentatele din Londra, a spus că ofițerii au căutat mai întâi în ghivece de flori și canale de scurgere aflate în apropierea casei lui Skripal, extinzând ulterior zona de căutare. „Ni s-a spus că probabil este un recipient mic cu lichid, pentru a putea fi transportat ușor”, a precizat acesta.
O ipoteză era că ar fi putut fi aruncată atunci când atacatorii și-au schimbat modul de deplasare, cum ar fi intersecția unor drumuri.
Asman a spus, de asemenea, că inițial s-a întrebat dacă Iulia Skripal, care a sosit din Rusia în Marea Britanie cu o zi înainte ca ea și tatăl ei să fie otrăviți, ar fi putut „în mod conștient sau nu, să fie implicată în ceea ce s-a întâmplat”.
De asemenea, a mai reieșit că, atunci când Iulia s-a trezit pentru scurt timp din coma indusă, la patru zile după atac, un medic i-a cerut să clipească de mai multe ori pentru a indica „da” sau „nu”, ca răspuns la o serie de întrebări, inclusiv dacă au fost atacați cu substanța neurotoxică în restaurant, chiar înainte de a li se face rău.
Ea a fost întrebată: „Îți amintești ce s-a întâmplat?” – a clipit „da”. „Îți amintești că ai fost otrăvită? – a clipit „da”. „Îți amintești că substanța a fost pulverizată?” – a clipit „da”. „A fost pulverizată acasă?” – a clipit „nu”. „Ați fost stropiți la restaurant?” – a clipit „da”.
Apoi ea a început să lăcrimeze. „Atunci, m-am întrebat dacă plângea pentru că și-a dat seama că poate a fost identificată”, a spus Asman. Însă testele efectuate în restaurant au exclus teoria că ar fi fost atacați acolo. Ulterior, mânerul ușii de la casa lui Skripal a fost identificat drept „punctul zero”.
Munca experților criminaliști a fost periculoasă și dificilă. Ei au fost avertizați că Noviciok poate pătrunde prin echipamentul de protecție, iar ofițerilor li s-au făcut teste de sânge când au intrat și au ieșit din zona cercetată, pentru a se verifica dacă au fost contaminați.
Era foarte frig în martie, când Skripal și fiica sa au fost atacați, și foarte cald, vara, când Sturgess a fost contaminată mortal. „Ofițerii au suferit din cauza hipotermiei în martie, iar în timpul celei de-a doua serii de investigații am avut ofițeri care au fost extrem de epuizați din cauza căldurii”, a spus el.