Şeful administraţiei constănţene a cerut, atunci când a fost reţinut, desfiinţarea prin lege a Direcţiei Anticorupţie.
În ciuda probelor procurorilor, Tribunalul a decis că şeful CJ Constanţa trebuie lăsat în libertate.
Tribunalul Bucureşti a dispus, în 20 martie, măsura controlului judiciar în cazul lui Nicuşor Constantinescu.
Judecătorul a scris în motivare că, din convorbirile telefonice prezentate de procurorii DNA în referat, reiese intenţia lui Nicuşor Constantinescu de a modifica anumite acte normative sau structuri de combatere a corupţiei.
„În motivarea referatului întocmit de organul de urmărire penală s-a mai arătat că periculozitatea inculpatului este dată şi de atitudinea sa după descoperirea de către autorităţile statului a unor situaţii de incompatibilitate în care se află (situaţii identificate de ANI) sau a unor indicii privind săvârşirea unor infracţiuni (cazul dosarelor deschise în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa). În aceste împrejurări, în loc să îşi modifice comportamentul astfel încât să se înscrie în dispoziţiile legale, inculpatul a ales să facă demersuri şi presiuni pentru modificarea unor legi astfel încât acestea să se potrivească propriului comportament sau pentru desfiinţarea unor instituţii/schimbarea din funcţie a unor persoane”, se precizează în motivare.
Relevante în acest sens, conform documentului citat, sunt discuţiile purtate de preşedintele CJ Constanţa cu persoane având diverse poziţii de autoritate, prin care încearcă să le determine pe acestea „să modifice legea privind incompatibilităţile funcţionarilor publici (legea ANI), să desfiinţeze Direcţia Naţională Anticorupţie sau să schimbe din funcţie unele persoane”.
„Deşi procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice demonstrează o atitudine criticabilă a inculpatului Constantinescu Nicuşor, acestea nu au legătură directă cu faptele pentru care s-a propus dispunerea măsurii arestării preventive. Or, din acest punct de vedere, judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul instanţei apreciază că gradul de pericol concret se impune a fi demonstrat în primul rând prin raportare la faptele pentru care este efectuată activitatea de urmărire penală”, potrivit motivării.
Magistratul Tribunalului Bucureşti mai arată în motivare că tendinţele „extrem de autoritare” care rezultă din interceptările telefonice ataşate la dosar, precum şi intenţia de a modifica anumite acte normative sau de a desfiinţa anumite structuri pentru prevenirea şi combaterea faptelor de corupţie „sunt de neacceptat din partea unei persoane care deţine calitatea de preşedinte al unui consiliu judeţean”.
„Însă gradul de pericol concret la care fac referire dispoziţiile art. 223 alin. 2 Cpp se impune a fi demonstrat în primul rând cu privire la o anumită faptă pentru care sunt efectuate cercetări, şi nu doar în general prin raportare la modul de conduită al persoanei. Or, din acest punct de vedere, mijloacele de probă administrate în cazul inculpatului Constantinescu Nicuşor Daniel nu demonstrează acelaşi grad de pericol concret ca în cazul persoanei cercetate în calitate de autor, respectiv în cazul inculpatului Gâmbuţeanu Adrian George. În măsura în care actele reţinute în sarcina inculpatului Constantinescu Nicuşor Daniel ar fi putut fi calificate pe baza mijloacelor de probă drept acte de participaţie sub forma instigării, cu certitudine gradul de potenţial criminogen ar fi impus luarea măsurii preventive faţă de instigator”, a mai notat judecătorul.