„Mai grav decât atât este că, în toți acești ani, niciun om - un sătean din Berevoești – nu a denunțat aceste atrocități. Era imposibil - suntem într-o comună, într-un sat – ca aceste sechestrări și exploatări de persoane să nu fie cunoscute de toți sătenii. Știm cu circulă informația la sate. Deci niciunul, în toți acești ani, nu s-a dus să țipe la autorități: iată ce se întâmplă!”, a spus Cristian Tudor Popescu.
„De ce? Pentru că în țara noastră europeană, cu cetățeni europeni, l-ați auzit pe unul dintre cei intervievați pe dumneavoastră, care spunea: omul ăia, oamenii ăia sunt cam duși și, atunci, i-au legat ca să nu plece, ca să nu o ia razna. Argeșeanul ăsta, românul ăsta îi considera pe amărâții ăștia fără căpătâi niște făpturi subumane, un soi de unelte bipede, un soi de consumabile”, a adăugat jurnalistul.
Cristian Tudor Popescu a insistat asupra „lașității și nepăsării colective” în acest caz: „Dacă mai faceți iarăși un test cu locuitorii din Berevoești, întrebați-i câți dintre ei merg la biserică duminica și foarte des și ascultă acolo cum trebuie să ne iubim aproapele. O să vedeți că majoritatea vă spun lucrul ăsta, suntem o țară ortodoxă, de mari credincioși. Știți ce e mai rea decât răul? Mai rea decât răul e complicitatea colectivă. Comunismul a încercat să ne facă să avem o viață în comun și nu a reușit. Dar ceva a reușit: a reușit să ne facă să ne trăim, cu adevărat colectiv, lașitatea și nepăsarea”.