Peter Herzog a povestit la Digi24 motivul pentru care a decis să scrie această carte.
„Am trăit șapte ani cu soția actuală și nu i-am spus niciun cuvânt despre soarta mea. A aflat dintr-o simplă întâmplare și am scris împreună cartea. Eu scriam și ea corecta. A plâns în timp ce am scris cartea”, spune el.
Scriitorul mai arată că oamenilor care au trecut prin lagărele naziste nu le place să povestească despre ororile prin care au trecut.
Ion Iliescu a spus că nici el nu a știut despre experiențele trăite de Peter Herzog, deși se cunosc de 66 de ani, de când ambii erau liceeni.
„Ne-am împrietenit, dar nu am știut istoria lui. Am aflat când mi-a trimis cartea și i-am propus să o traducem în limba română”, a spus Ion Iliescu.
De altfel, deși este o carte despre propriile sale experiențe, Peter Herzog a scris-o la persoana a treia. Cele mai emoționale momente au fost descrise sec, relatate în câteva cuvinte.
„Cred că dacă arăți prea multe emoții ești slab”, a spus el.
Peter Herzog spune că, în momentul în care a ajuns în lagăr, s-a temut că nu va supraviețui.
„Eram speriat și eram un copil, eram convins că nu mai ieșim vii din lagăr, că am să mor acolo”, spune el.
El a mai povestit că mama sa, care credea că evreii din lagăre vor fi puși să lucreze în agricultură, își cumpărase o pălărie de paie, pentru a nu fi arsă de soare.
„Am văzut-o pe mama pentru ultima dată, cu pălăria de paie, în coloana celor pe care i-au dus la crematoriu”, își amintește el.
Peter Herzog spune că faptul că a scăpat cu viață se datorează faptului că a fost numit „ordonanță la ordonanța” unui ofițer SS.
„Asta a fost scăparea mea. Dacă eu ar fi trebuit să mă duc, la 13 ani și jumătate, să car saci de ciment de 50 de kilograme, sau să betonez, nu supraviețuiam. Am avut un noroc imens”, spune el.
Scriitorul spune că nu are o explicație pentru această șansă și a comparat-o cu un câștig la loto.
„Și acolo în lagăr a fost un câștigător și acela am fost eu”, a spus el.
Peter Herzog a povestit și despre evadarea sa din lagăr, alături de doi SS-iști și cu alți deținuți, în condițiile în care aceștia știau că vor veni americanii. Au fost salvați după o fugă de câteva zile de un preot.
A ajuns apoi la Târgu Mureș unde a aflat că mama, bunica și prietena sa au murit. Tot acolo, în liceu, s-a confruntat și cu izbucnirea de antisemitism a unui coleg, deși războiul se terminase.
Ion Iliescu a vorbit și despre motivele pentru care a dorit traducerea cărții în limba română și pentru care a scris prefața acesteia.
„Traducerea este un lucru bun, pentru cultura publică, pentru informarea publică despre ce a însemnat Holocaustul. Altfel, sunt termeni foarte generali”, a spus el.