Documentarul „Paşaport de Germania” semnat de Răzvan Georgescu dezvăluie culisele vânzării etnicilor germani din Transilvania în timpul regimului Ceauşescu.
„Este nivelul politicii oficiale, care a gestionat acest negoţ între Germania şi România, apoi nivelul politicii secrete în care se organiza această vânzare, Securitatea negocia cu un trimis special al guvernelor din Germania”, spune Răzvan Georgescu, regizorul filmului.
În acest film, oamenii care au fost obiectul incredibilului negoţ primesc o voce.
Bruno Gross a fost răscumpărat alături de părinţii şi de bunicii săi în 1987. Când a plecat din România avea 18 ani şi cel mai greu i-a fost să se despartă de prieteni.
„În gara din Curtici, lângă Arad, când ne-am luat rămas bun de la prietenii cei mai buni, la 18 ani, acesta a fost un moment greu din viaţa mea. Nu se putea discuta cu Securitatea atunci, preţurile erau fixe. 8.000 de mărci germane - preţ normal şi pentru cei care aveau studii era aproape dublu - erau 15.000 de mărci. Când am ajuns în Germania, aveam datorii de 38.000 de mărci”, povesteşte Bruno Gross, secretarul general al Institutului Goethe.
„Banii proveniţi din aceste tranzacţii au mers mare parte la datoria externă, la plata datoriei externe”, afirmă antropologul Vintilă Mihăilescu.
În 1965, în România mai erau 350.000 de germani. După aproape o jumătate de secol, în România au mai rămas doar 30.000 de etnici germani.
Filmul „Paşaport de Germania” va avea premiera în toamnă, la Bucureşti.