Psihologii Ministerului Apărării nu admit însă că misiunea din Asia l-a făcut să clacheze. Bărbatul are 41 de ani şi a purtat uniforma jumătate din viaţă. Medicul care îl are acum în grijă încearcă să îl readucă pe linia de plutire.
Militarul a participat la două misiuni importante, Bosnia şi Afganistan, unele dintre cele mai periculoase teatre de operaţiuni din lume. Asia l-a făcut să cedeze. Înconjurat de insurgenţi şi pericol, soldatul a simţit că nu mai poate continua.
„Aveam cinci sate de jur împrejur. Puteau oricând să ne radă de pe suprafaţa pământului. Când ieşeam din bază, mergeam ca pe ace”, mărturisește militarul.
Aşa au fost cele şase luni din Afganistan. Incertitudini, stres şi frică de moarte. Nu ştia când şi mai ales dacă se întoarce întreg acasă. A început să se teamă tot mai mult de rebeli.
„Mă simţeam ca şi când aş fi diferit faţă de ei. Simţeam nevoia să-i ocolesc. Ca o legumă mergeam”, povestește bărbatul.
La câteva luni după ce s-a întors în România, soldatul devenise doar o umbră. Spune că nu mai avea încredere în nimeni, se îndepărtase de familie şi nu reuşea să îşi găsească echilibrul.
„Se observă de la distanță că este alt om”, spune soția acestuia.
Pentru psihologii militari care l-au testat, omul nu era însă un caz şi nu au considerat că are nevoie de ajutor. Întrebările doctorilor nu au putut dezvălui drama pe care o trăia soldatul. Militarul s-a simţit abandonat şi s-a adâncit în gânduri negre: „Au început gânduri de sucid. Mă enervam din orice”.
Abia atunci, psihologii armatei au dat un diagnostic: tulburare de stres post-traumatic și depresie severă și l-au exclus pe militar din armată.
Plutonierul român este primul militar care vorbeşte în faţa unei televiziuni despre drama trăită. O dramă în urma căreia a aflat că ţara pentru care a luptat i-a întors spatele. Încearcă să afle cine îl poate ajuta.
Militarul a fost trimis în rezervă şi recompensat cu 570 de lei, pensie pentru gradul doi de invaliditate, dobândit după 19 ani de armată. Niciun oficial al Ministerului Apărării nu a recunoscut că stresul acumulat în timpul misiunii l-a răpus. Dacă ar fi făcut-o, statul ar fi trebuit să îi plătească salarii compensatorii atunci când l-a dat afară din armată.