Politico: Democrația, sub asediu în România

Data publicării: 14.08.2018 11:33

Răspunsul guvernului român la o revoltă paşnică este o reamintire traumatică a fragilităţii câştigurilor noastre democratice, scriu politologii Marius Stan şi Vladimir Tismăneanu, într-un articol publicat marţi pe site-ul Politico, notând că brutalitatea poliţiei din Bucureşti este dovada dispreţului guvernului faţă de statul de drept.

La 50 de ani de la înăbuşirea Primăverii de la Praga şi aproape 30 de la mişcarea revoluţionară din 1989, Europa de Est traversează o întoarcere periculoasă la autoritarism, se spune în articolul intitulat „Democraţia sub asediu în România”.

Românii au experimentat pe propria piele această realitate vineri, când poliţia a folosit forţa brutală pentru a reprima protestele din Bucureşti, la care peste 100.000 de participanţi s-au adunat în Piaţa Victoriei din capitală, pentru a protesta faţă de corupţia alarmantă a guvernului.

Demonstraţii similare - iniţiate de comunităţi din diaspora împreună cu grupuri locale - au avut loc în fiecare mare oraş din România, dar poliţia a recurs la forţă doar în capitală. Rezultatul acestor ciocniri i-a şocat pe mulţi, atât în România, cât şi în străinătate.

Confruntaţi cu nemulţumiri publice legitime, liderii au recurs la gaze lacrimogene şi la tunuri cu apă. Partidul Social Democrat de la guvernare - de fapt, o mafia cleptocrată - era conştient că, dacă protestele au succes în capitală, menţinerea sa la putere va fi în pericol.

Din fericire, reacţia imediată de indignare la nivel naţional şi internaţional a făcut ca autorităţile să se abţină de la folosirea forţei în timpul protestelor care au continuat în weekend. Dar, pe măsură ce demonstranţii menţin presiunea şi cer demisia guvernului, ce se va întâmpla în continuare este departe de a fi clar.

Disconfortul României provine din corupţia atotcuprinzătoare a clasei sale conducătoare.

Este pretutindeni, înrădăcinată în sistemul naţional de educaţie şi de sănătate, în reţelele de transport, la oficiile poştale. Funcţionează pe seama cetăţeanului de rând şi se infiltrează la fiecare nivel al organizării comunităţii şi vieţii de zi cu zi în România post-comunistă.

Pentru a se proteja, partidul de guvernământ a făcut tentative de a modifica legislaţia judiciară, eforturi care au culminat în iulie cu demiterea procurorului-şef al DNA, Laura Codruţa Kovesi.

Ceea ce baronii partidului de guvernământ plănuiesc în aceste zile nu este nimic mai puţin decât o preluare a puterii, oricât de laborios şi de primitiv plănuită.

Revoluţia civică actuală - care se desfăşoară de mai bine de un an şi jumătate - este rezultatul direct al asaltului permanent al guvernului împotriva democraţiei şi al eforturilor sale de a distruge statul de drept. Este, în mod real, o ciocnire între cei care preţuiesc societatea deschisă şi statul de drept, şi cei care le resping.

Revoluţia în desfăşurare fusese până atunci non-violentă - până când guvernul a ales să răspundă într-un mod extrem de brutal vineri, rănind peste 400 de persoane, inclusiv o echipă de jurnalişti austrieci.

În urma arestărilor arbitrare de protestatari şi a altor abuzuri fizice, este corect să afirmăm că România a devenit Nicaragua Europei, cu liderul PSD Liviu Dragnea jucând rolul despotului Daniel Ortega.

Prim-ministrul Viorica Dăncilă s-a dovedit a fi o marionetă jalnică şi de o incompetenţă crasă. Nenumărate gafe gramaticale au făcut-o ridicolă în faţa întregii naţiuni.

Preşedintele Klaus Iohannis este singurul despre care se poate spune că i-a ascultat pe protestatari şi s-a situat de partea lor, dar intervenţiile sale - printre care o postare pe Facebook noaptea târziu - au fost inconsistente şi fără forţă.

În anii 1990, Piaţa Universităţii din Bucureşti a fost simbolul primei etape a emancipării civice în România post-comunistă. Acum, Piaţa Victoriei a devenit simbolul unei etape mai mature şi mai orientate pe obiective în rezistenţa sa.

Confruntate cu cinismul liderilor, grupuri civice româneşti au răspuns cu ironie, imaginaţie şi solidaritate. Aceştia nu sunt studenţii anticomunişti romantici ai anilor 1990, ci o generaţie foarte conştientă de costurile cleptocraţiei şi de modul în care aceasta corodează organismul politic până în punctul în care problema devine una de viaţă şi de moarte.

Această ''generaţie nouă'' de protestatari are în rândurile sale oameni care au dobândit obiceiuri şi reflexe noi, oameni care văd în Uniunea Europeană garantul transparenţei, statului de drept, valorilor şi încrederii.

Revoluţia lor civică este parte a unui fenomen mai larg de reglare de conturi împotriva abuzurilor din trecut ale unei clase politice sultanice sinonime cu nepotismul, corupţia şi cinismul.

Cea mai recentă izbucnire de activism radical - totuşi non-violent - în România este dovada că forme noi de activism pot apărea chiar şi în mijlocul derutei civice şi al demoralizării larg răspândite. Chiar şi într-un sistem politic falsificat, oamenii au încă puterea de a acţiona şi a-şi apăra drepturile.

Europa ar trebui să ia notă de ceea ce se întâmplă la Bucureşti, Timişoara, Cluj, Braşov, Iaşi şi Sibiu.

Într-o perioadă când alte state din regiune - mai ales Polonia, Ungaria şi Cehia - devin tot mai critice faţă de UE şi valorile sale, românii iau o atitudine hotărât pro-UE, pro-NATO şi prooccidentală, încheie autorii articolul publicat de Politico.