PAȘAPORT DIPLOMATIC. Mircea Druc: Republica Moldova nu se mai poate apropia de Rusia, chiar dacă ar vrea
Cum se poate caracteriza sau cum se putea caracteriza puterea sovietică?
Ultimul imperiu, un imperiu ideocratic, diferit de imperiul clasic, deşi după imperiul ţarist care a fost anihilat în 1917, a fost refăcut imperiul sovietic, pe care, deşi noi îl tratăm ca pe un imperiu clasic, cele care au fost în istorie şi după al doilea război mondial s-au destrămat. Însă imperiul sovietic avea nuanţa lui şi eu îl numesc imperiul ideocratic, imperiul ideologic. Acest imperiu spre deosebire de celelalte clasice, nu vroia numai teritoriile tale, bogăţiile tale, vroia să îţi ia şi sufletul, vroia să te facă om nou, anihila absolut tot, tot ce ai avut tu ancestral, codul comportamental al strămoşilor tăi, tot ce ai moştenit, toată cultura, el vroia să te facă hommo sovieticus, om sovietic. Şi aşa a şi fost până am fost cu toţii, până în 1991 în august, om cetăţean sovietic. Eu eram şi vorbeam poporului sovietic şi omului sovietic.
În ce situaţie este astăzi Moldova în tot acest context regional? Cum vedeţi situaţia şi perspectivele Moldovei? Are spaţiu de mişcare propriu?
Păi acum nu se mai poate apropia chiar dacă ar vrea de Rusia şi această Moldovă de care vorbiţi dvs nu este un tot întreg, unitar. Sunt şi acolo partide, partiduţe, orientări, temperamente şi unii se tem de apropierea de UE, că nu îi interesa UE. Aştia nu vor să bea un pahar de vin, nu vor să lucreze, să fie cumătru, nu vrei să fie neam cu tine, nu vine la hram, nu vine una. Mai mult decât atât. Ei îţi dau nişte bani şi apoi vin şi stau deasupra ta şi te controlează ce faci. Cu Ucraina era bine, dar s-a terminat şi Ucraina cu chestia asta. Şi cu Rusia, dar şi în Rusia nu e chiar aşa de uşor. Or fi unii care ar vrea, dar prea multă lume îi duce în braţe pe ăia de la Chişinău, prea multă lume îi dădăceşte. Domnule, dar n-am văzut nici într-o capitală europeană să vină atâta lume bună, miniştri, comisari europeni, toţi vin cu cadouri, cu bani, ce mai vor aceste şase judeţe româneşti din perioada interbelică, care acum se cheamă Republica Moldova. Unde vreţi voi? A, vrem în Rusia. Şi ce să vă fac eu? Cum zburaţi peste Ucraina? Şi ce să faceţi în Rusia? Ce este în Rusia? Ce? A, că voi sunteţi să lucraţi în Rusia? Majoritatea lucrează bulgarii, găgăuzii, ucrainenii şi cei care nu ştiu limba română sau sunt leneşi şi nu vor să înveţe o limbă europeană. Restul, majoritatea lucrează în Portugalia, în Spania, în Italia, în Marea Britanie, în America şi peste tot. Deci Republica Moldova este astăzi într-o situaţie de invidiat. Niciodată în ultimii 25 de ani de când se cheamă ea Republica Moldova n-a avut o situaţie şi o conjunctură mai favorabilă. Atunci dacă nu are cine îi bate, nişte nătărăi, băi dacă nici aceasta n-o fructificaţi, atunci ce să faci cu voi? Asta e.
L-aţi cunoscut personal pe Mihail Gorbaciov, v-a fost şef aşa cum aţi spus. În câteva cuvinte cum l-aţi caracteriza?
El a fost adus la putere, a fost acceptat la putere, a fost promovat pentru a salva Uniunea Sovietică. Gerontocraţia de la Kremlin şi-a dat seama că dacă nu întreprindem ceva, nu întreprindem o reformă, va porni procesul de jos în sus ca în Polonia. Gorbaciov a fost adus pentru a face reforma de sus în jos, a salva Uniunea Sovietică, rolul conducător al partidului şi leninismul. Baza asta. Dar modificat. Adică trebuia să vadă ce e şi o cooperare intensă cu occidentul, lângă revoluţia tehnico-ştiinţifică. Adică trebuia să facă tot posibilul în interior. Eroarea lui Gorbaciov a fost că el a ignorat factorul naţional. El n-a văzut că în Uniunea Sovietică este o rebeliune a naţiunilor captive. Noi asta am vrut. Gorbaciov a rămas perplex şi a zis cum poţi mata să vorbeşti aşa ceva? Din stimă faţă de dvs Mihail Sergheevici. Vă iubesc atât de mult, vă stimez atât de mult că mi-e frică să vă mint. Eu toată viaţa mea am crezut, ba aşa am şi visat, că imperiul se va destrăma. Puteţi să spuneţi aşa de Uniunea Sovietică? Asta era. El n-a înţeles şi nu America, nu Europa, nu prosperitatea occidentală şi nici chiar războiul stelelor, lupta de eliberare naţională, micile naţiuni captive caria care a ros. Deci a fost o problemă. Căderea Uniunii Sovietice se datorează factorului naţional. Şi acum nu trebuie să se teamă de sancţiunile, nu trebuie să se teamă Putin de sancţiunile Europei sau Americii. Că se găseşte. A alergat la chinezi, deşi e o mare greşeală ce a făcut. Este exact ce a făcut Stalin după ce a fost învins în Spania a găsit Ribentrop-Molotov şi aţi văzut ce a ieşit. Chinezii când va trebui vor trece Amurul şi vor popula Siberia. Asta eu nu mă îndoiesc, cel puţin cu 100 de milioane. Deci, el nu trebuie să se teamă. Trebuie să se teamă în primul rând de situaţia catastrofală a economiei. Ca să ţii şi Crimeea pe care ai luat-o, ca să poţi să ieşi din criză, trebuie să ai 4% anual. Ei nu au nici 1,5. Plus de asta ai rămas. Ce ai făcut Putin 20 ani şi cu ceilalţi 10 până la tine? Ați rămas o anexă de export de materii prime şi atât? Creştere demografică n-ai. Ai crezut că ai să foloseşti banii pe petrol ca să îndemni femeile să repeţi ceva din Franţa, femeile ruse să nască copii. Uite că ele se mărită. În primul rând nu pot face. Este sterilitatea, este o catastrofă naţională sterilitatea la bărbaţi şi femeile care nu pot face copii. Dacă îmi spune mie Putin că Ucraina n-o scoate la capăt cu 15 milioane de ruşi atunci îl întreb pe el cum o să o scoată el la capăt cu 20 de milioane de islamici, cu 11-12 milioane de tătari şi aşa mai departe. Deci problema, nu-l invidiaţi pe Putin. Vă rog. Are probleme grave.
Dar se poate compara Uniunea Sovietică a lui Stalin, a lui Hruşciov, a lui Brejnev, a lui Gorbaciov, toate erau la fel?
Nu, categoric. Sunt diferite, absolut. Şi a lui Lenin şi a lui Troţki a fost una, a lui Stalin a fost diferită, de altfel, subiectiv, când mă întreabă cineva, pentru mine cea mai frumoasă perioadă a fost perioada Hruşciov. Eu am devenit student la Leningrad şi pe timpul lui Hruşciov pâinea şi ceaiul erau gratuite în cantinele studenţeşti şi când trăgeam foame cumplită atunci luam vreo 2-3 ceaiuri şi pâine. Afară de asta, o dată cu venirea lui Hruşciov, noi bucovinenii, basarabenii şi herţenii, am obţinut ceea ce nu am avut cât a fost regimul până la moartea lui Stalin.
Până în 1953-54, de altfel în 51 a avut loc în Basarabia şi în nordul Bucovinei ultima deportare. La 1 aprilie. Au fost trei deportări consecutive, în 1941 în iunie, în 1949 şi în 1951 în aprilie. Până atunci nu puteai ieşi dintr-un sat bucovinean sau basarabean decât până în centrul raional, cu adeverinţă că eşti locatar al satului cutare şi cutare. Abia după moartea lui Stalin noi am început să primim buletin de identitate sau ceea ce în limbaj sovietic era paşaport. Şi cu acest paşaport te puteai deplasa. Puteai să mergi la oraş, puteai să ieşi undeva. Deci venirea lui Hruşciov, plus Hruşciov a anulat tot impozitul natural. Deci trebuia să dai lunar ouă, lapte, lână, găină, cu toate că nu aveai nicio capră, n-aveai nimic. Bunicul meu, parcă îl văd şi astăzi, trebuia să dea pentru fiecare copac trei ruble. Şi a luat şi a tăiat toţi copacii fructiferi din grădină. Mama lor şi mama... ce să fac, dacă ei nu rodesc? Un an rodesc, un an nu, dar eu trebuie să plătesc în fiecare an impozit. Deci uite, v-am dat un exemplu, Hruşciov. Pentru mine, Hruşciov era bine, pentru că eram tânăr, eram student. Şi atunci este ca în bancul acela rusesc, este un banc rusesc când nepoata întreabă: bunică, când a fost mai bine de trăit? Pe timpul lui Hruşciov sau pe timpul lui Brejnev? Dar ea zice, ei, pe timpul lui Stalin. Cum? Eram tânără, aveam 19 ani şi toţi băieţii îmi făceau curte. Deci este subiectiv. Eu am terminat facultatea în 1964, în octombrie a căzut Hruşciov şi au venit nou-staliniştii şi tot dezgheţul hruşciovist a fost anihilat şi au început 20 de ani de brejnevism, cei mai buni ani din viaţa mea. De aceea mă consider un om nefericit că cei mai frumoşi ani, cei mai productivi, au fost sub regimul lui. S-ar putea găsi un rus sau un sovietic care să spună, dle pe timpul lui Brejnev mie mi-a fost bine. De ce, eu eram merceolog, soţia mea era nu ştiu ce, aveam frigiderele pline şi o duceam bine. Eu furam de la Colhoz cu maşina, vecinul meu cu sacul şi aşa am dus-o într-un cântec.
Pe timpul lui Gorbaciov a fost foarte bine, el a început din start, din 1985 am susţinut din răsputeri Perestroika lui Gorbaciov, dar am susţinut-o că ştiam că Perestroika este o etapă, o perioadă de tranziţie către idealul meu. Şi acum dvs aveţi în faţă etalonul unui om fericit. De ce? Din cauză că la 19 ani am intrat în Mişcarea de Eliberare Naţională şi am ajuns să văd cu ochii mei ceea ce am vrut toată viaţa şi am visat: dezagregarea imperiului sovietic. Deci asta este, om fericit. A avut un vis al adolescenţei, tinereţii, luptei vieţii şi l-a văzut realizat. Puţini oameni care au avut un vis şi l-au văzut realizat în totalitate. Acum fiecare generaţie are problema ei. Rezolvaţi-le. Generaţia noastră a plătit tribut, au făcut gulag, au luptat, unii au murit, s-au depersonalizat, alţii au clacat, alţii au supravieţuit, da. Noi ne-am văzut visul realizat şi suntem o generaţie fericită.
Păi nu, asta aşa pare fiindcă în primul rând există războiul psihologic, există războiul informaţional, ruşii s-au dovedit a fi foarte bine pregătiţi contra Ucrainei şi în Rusia pentru ai lor, dar au pierdut războiul mediatic, războiul psihologic în lume. Apropos, comparativ, în 1992 când ne-au atacat în Transnistria, noi din start am pierdut războiul mediatic. Am fost absolut paralizaţi, nici nu aveam nimic, CNN transmitea şi relua ce transmitea radio Moscova şi televiziunea din Moscova. Pare, eu nu ştiu de ce credeţi dvs, eu care cunosc, care citesc, studiez şi urmăresc, eu nu văd în ce constă atotputernicia lui Putin. Sigur că el este presat de cele patru familii, el este presat de militari, Putin a comis o eroare catastrofală pentru Rusia. În loc să transforme Rusia într-un stat prosper, cum de altfel a şi început, că vorbea că petro-dolarii îi va folosi pentru demografie, pentru creşterea natalităţii, pentru reînzestrare, pentru reindustrializare, pentru modificare, el ce a făcut? S-a lăsat presat de militari şi s-a axat pe puterea militară. Nu rezolvi nimic cu puterea militară, nu gata, s-a terminat.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
