PAȘAPORT DIPLOMATIC. Gyongyosi Marton, Jobbik: Noi credem că autonomia secuilor este un minimum
Jobbik este calificat drept partid extremist, care este poziţia dvs referitor la aceasta?
În mod vizibil, în lume există o anumită linie de separare şi, pentru că presa liberală domină presa internaţională, nu este întâmplător că se încearcă stigmatizarea partidelor care promovează principiile tradiţionalismului, creştinismului, conservatorismului. Este un fenomen răspândit în lume, putem vedea că această stigmatizare se aplică mai devreme sau mai târziu celor care promovează valorile creştine, conservatoare, de dreapta.
Conform declaraţiei fondatoare a Jobbik, partidul este, prin metodele sale, radical şi creştin. Ce înseamnă acest lucru?
Mişcarea pentru o Ungarie mai bună este un partid creştin şi promovează acest sistem de valori. Pentru noi sunt foarte importante tradiţiile, din care face parte şi credinţa. Noi suntem un partid conservator, bazat pe principiile valorilor, iar radicalismul nostru este firesc doarece considerăm că suntem într-o criză, o criză a valorilor dincolo de ceasul al 12-lea. Şi nu doar în Ungaria, ci în întreaga civilizaţie occidentală. Valorile se prăbuşesc, ne-am pierdut valorile, domină nihilismul, este foarte important ca acum, după ceasul al 12-lea să abordăm radical aceste probleme şi să acţionăm rapid pentru a ne salva valorile. Deci radicalismul nostru se alimentează din situaţia actuală foarte proastă, dramatică şi de criză. Noi credem că soluţiile de suprafaţă nu mai sunt suficiente, este nevoie de o abordare şi metode radicale pentru a rezolva problemele legate de criză.
De exemplu, prin ce metode?
Este foarte important în primul rând să spunem lucrurilor pe nume. Din păcate, Europa - şi întreaga civilizaţie occidentală - s-a afundat atât de adânc în această criză încât nici nu mai este capabilă să vorbească despre cauzele şi rădăcinile crizei. Mişcarea pentru o Ungarie mai bună consideră că pentru soluţii de terapie şi găsirea căilor de ieşire trebuie să vorbim foarte sincer şi fără menajamente despre problemă, şi să vorbim deschis despre ea. Dacă priviţi Mişcarea pentru o Ungarie mai bună, tocmai asta a făcut şi de aceea am fost calificaţi în toate felurile, pe care le-aţi menţionat şi dvs, noi spunem deschis lucrurilor pe nume, ce înseamnă lipsa valorilor în sistemul de valori european, nihilismul, liberalismul, imigraţia, sistemul care accentuează pe toate planurile drepturile indivuiduale, noi vorbim despre toate acestea şi nu doar vorbim, ci avem şi soluţii la acestea, la cum putem ieşi din această situaţie.
Dar ţările noastre au cerut să adere la UE şi la NATO. Nu am ştiut la ce aderăm sau unde ne cerem aderarea?
Eu sunt absolut convins că UE a avut nevoie mai mare de Ungaria decât a avut Ungaria de Uniune. Vedem că UE a vrut să pună mâna pe o piaţă de 10 milioane de locuitori, iar pentru aceasta a avut forţa externă şi colaboratorii interni, care au servit aceste interese. In Ungaria, procesul integrării în Uniunea Europeană s-a derulat cu inducerea în eroare totală a întregii populaţii ungare, cu o campanie pro-europeană complet unilaterală. Nimeni nu a spus ce rezultate va avea aderarea la UE, nu vreau să obosesc telespectatorii din România, dar a avut loc o campanie foarte stupidă şi mincinoasă pe lângă Uniunea Europeană, cu nişte slogane stupide care nu au arătat că această Uniune este un sistem care seamănă tot mai mult cu Uniunea Sovietică, unde indicaţiile vin direct de la Bruxelles, care vrea să impună deja nu doar politica monetară, dar şi cea bugetară şi fiscală şi impun diferite dictate economice diferitelor ţări.
Aţi menţionat de mai multe ori România, exemplul României, situaţia României. De ce crede Jobbik că autonomia ar fi bună pentru secuime?
Ungaria are tragedia ei, cea de la Trianon, prin care am pierdut mare parte a ţării noastre: trei sferturi din teritoriu, mare parte a populaţiei, ei trăiesc în jurul nostru, în ţările vecine, în bazinul carpatic, au devenit cetăţenii altor ţări fără să fi dorit acest lucru. Noi credem că este vorba de drepturi pe care dealtfel Occidentul le afirmă şi despre care vorbeşte, noi dorim să le afirmăm în legătură cu minorităţile care trăiesc în alte ţări, cei care trăiesc în bazinul carpatic sau pe teritoriul ţărilor vecine, fie că vorbim se Secuime, de Ucraina Carpatică, de Slovacia, Voivodina sau alte ţări, Slovenia, Austria, Croaţia. Noi spunem că aceste minorităţi care trăiesc aici, în bazinul Carpatic de o mie de ani şi în momentul de faţă pe teritoriul altor ţări, au dreptul la autonomie.
Prin ce ar îmbunătăţi autonomia viaţa maghiarilor din România?
În primul rând, noi spunem să decidă ei înşişi despre acest lucru. Noi spunem că o comunitate să aibă posibilitatea să-şi ia soarta în mâinile sale, să-şi decidă propria identitate şi să găsească pentru aceasta cea mai potrivită formă. Deci noi când ne uităm la Secuime, la Transilvania, vedem că acolo a început ceva şi acolo secuimea cere autonomia întrucât consideră că condiţiile păstrării identităţii lor se pot realiza cel mai bine în cadrul autonomiei. Noi nu facem nimic altceva decât ca un partid responsabil din patria-mamă să sprijinim eforturile minorităţilor locale, în cazul de faţă în Secuime, cum s-a întâmplat la Târgu Mureş. Am putut vedea aici manifestarea în masă a acestui deziderat, iar noi ne-am alăturat acesteia. De aceea a fost prezent şi Vona Gabor la marşul şi demonstraţia de la Târgu Mureş.
Dacă ne uităm ce măsuri s-au luat doar în ultima perioadă pentru fragmentarea comunităţilor maghiare, vorbim de reforma sistemului administrativ, apoi tărăgănările legate de anumite universităţi, toate acestea arată că România nu face totul pentru ca secuimea care trăieşte în acelaşi loc de 1100 de ani, nu s-a mişcat niciun centimetru de acolo, deci guvernele române ar trebui să accepte faptul că ei trăiesc în Ardeal şi ar trebui să facă totul ca ei să devină o comunitate prosperă. Nu doar pe plan cultural, ci şi economic. Dimpotrivă, noi am văzut că prin măsuri administrative şi de altă natură, în ultima vreme, ţelul a fost tocmai demoralizarea şi alungarea secuimii, şi nu sprijinirea lor.
Însă preşedintele Băsescu a declarat că nimeni nu trebuie să dea lecţii României despre cum să facă împărţirea administrativă, sunteţi de acord cu această poziţie?
Evident, nu. Trasarea zonelor administrative este bineînţeles o chestiune internă care este de competenţa organelor de interne şi a guvernului român. Totodată este responsabilitatea şi obligaţia României să respecte drepturile minorităţilor numeroase, în primul rând al secuilor şi maghiarilor, care trăiesc pe teritoriul său. Iar acest aspect nu poate fi ignorat de nicio regulă administrativă sau considerent intern. Eu nu doresc să mă amestec în modul în care România îşi trasează graniţele administrative, dar observ că acestea au fost stabilite în mod deliberat în aşa fel încât maghiarii să nu rămână într-un bloc compact, ci fragmentaţi.
Populaţia Crimeei a votat cu o mare majoritate părăsirea Ucrainei şi aderarea la Rusia. Care este poziţia Jobbik în această chestiune?
Noi considerăm că aceasta este victoria autodeterminării naţionale, o naţiune, un popor a hotărât despre soarta ei în cadrul unui referendum total legitim, care a avut rezultatul pe care îl cunoaştem şi trebuie să respectăm acest lucru.
În opinia publică din România există o temere destul de puternică că dacă secuimea îşi va obţine vreodată autonomia, atunci pasul următor va fi să adere la Ungaria. În ce măsură vedeţi dvs. sau Jobbik aceasta o posibilitate reală, în ce măsură Jobbik ar sprijini un asemenea plan?
Autodeterminarea naţiunilor nu înseamnă că Jobbik spune ce crede despre aceasta. Evident, vom avea o părere despre aceasta, dar aici este important ca secuimea să spună ce doreşte ea. Asta este baza suveranităţii naţionale, a autodeterminării naţionale. Secuimea trebuie să aibă dreptul să declare şi să aibă o opinie despre viitorul ei şi despre situaţia ei. Noi credem că autonomia este un minimum. Ce va veni după aceasta va decide istoria. Dar este de netolerat ca cea mai mare minoritate naţională locală din Europa sau Europa centrală să trăiască şi să existe în condiţiile în care trăieşte secuimea în Transilvania. Şi credem că ar fi bine dacă şi politicienii din România ar auzi glasul secuimii.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
