Pacient în România | Destine frânte în spital
2.000 de medici au fost reclamaţi, în ultimii 12 ani, Colegiului Medicilor. Pacienţi şi familii ale acestora îi acuză de neglijenţă, de nepăsare şi chiar de neştiinţă. Oamenii aşteaptă de la doctori salvarea. Sunt însă numeroase situaţiile în care atingerea medicului face mai mult rău decât bine.
Medici nepregătiți și cărora nu le pasă că de ei depinde viața pacientului pe care îl au în față. Sunt zeci de cazuri anual în care bolnavii au de suferit sau chiar își pierd viața din cauza unor greșeli medicale.
Alexandru are 8 ani și este una dintre victimele medicilor care la nașterea sa au ignorat că mama avea o sarcină cu probleme. Din aceasta cauză Alexandru va trăi toată viața cu un handicat la mâna stângă.
Laura, mama lui Alexandru:
„Alexandru are un vis. Îi spun că mai bine să se facă judecator, ca el să poată să facă dreptate celor care sunt în situaţia lui, pentru că sunt mulţi în situaţia lui.
Totul a început în 2 ianuarie 2010, m-am prezentat în camera de gardă a maternitătii Vâlcea cu o sarcină la termen. Medicul cu care eu ar fi trebuit să nasc m-a programat pentru cezariană pe 4 ianuarie 2010. Sarcina s- a declanşat pe 2 ianuarie 2010 .
Eu aveam dreptul la cezariană pentru că aveam o vârstă. Aproape 37 de ani şi o greutate mai mare decat normalul. Fără ecografie, fără o altă consultaţie, numai pe baza foii de observaţie, care este un chestionar unde scria vârsta şi greutatea ei ar fi trebuit în 30 de minute, cum scrie protocolul să mă bage în operaţie de cezariană. Ori ei, unul a dormit, iar celălalt s-a dus şi el în urmatoarele 3 ore. M-a lăsat cu asistenta.
Asistenta, în astea 3 ore mi-a repetat de câteva ori: Nu iese copilul pentru că aveţi un uter fibromatos. Ea a văzut că nu iese copilul, nu a anunţat medicii.
Când a văzut că nu iese copilul a început sa strige. Prima data i-a zis asistentei că a murit în burtă şi asistenta care era în partea mea dreaptă a zis, nu se poate domnule doctor l-am auzit până am urcat-o pe masă.
A tras de el, i-a băgat mâinile în gât, l-a sugrumat practic. Alexandru are şi acum urmele sugrumării pe gât. Copilul meu a rămas... a suferit hipoxie severă şi a rămas cu paralizie de plex brahian.
În momentul în care care l-a tras de cap au ieşit nervii din mână. A fost operat aici, a stat 8 ore în operaţie în Germania şi i s- au recoltat nervi de pe picior şi i s- au reconstruit cei doi nervi şi acum Alexandru îşi simte mâna. Alexandru a început să- şi simtă mâna la 1 an, 1 decembrie 2010 a început să- si simtă mâna și se muşca de ea pentru că nu ştia ce este acolo, probabil că-l furnica”.
Carmen este una dintre mamele care și a văzut copilul cum moare în spital. Anul trecut Carina a făcut o infecţie la o măsea și de atunci starea ei de sănătate s-a tot agravat. A ajuns la spital, dar medicii au dat din umeri.
Carmen, mama Carinei:
„Seara a început să tuşească şi să vomite. 3 noaptea a făcut temperatura 39, i- am dat antitermice. În timp ce o consulta, fata a început să spună că nu mai poate să respire, că o doare în piept. I-au pus oxigen şi au zis că ne trimit cu salvarea la Urgenţe.
S-a constatat că nu are nimic la plămâni, au venit rezultatele de la analize şi ne- au spus că avea creatinchinazele 2.000. Dacă cu o zi în urmă le- a avut 200, acum le avea 2.000 şi mi- au spus că poate erau mai mari, dar s- au terminat reactivii . A început să se simtă dim ce în ce mai rău. Era rece , nu era nimeni... decât eu. A vent o asistenta, i- a pus termomentul, temperatura 35,4.
Ne-a spus să o învelim cu geaca, să o încălzim, ne- a adus nişte sticle cu apă, dupa aia s- au racit sticlele, au adus în final o pătură. Era din ce în ce mai rece.
La un moment dat a inceput să nu mai poată respira deloc şi au fost ultimele ei cuvinte pe care mi le- a spus : Ajutor, nu pot să respir, mami o să mor, du-mă acasă. Astea au fost ultimele ei cuvinte. Copilul ăla a realizat că moare, restul lumii nu a realizat.
Cand i- am spus că nu poate să respire a venit o asistentă şi într- un final au legat- o la monitor să vadă tensiunea şi pulsul pentru că ele veneau tot timpul cu un pulsomteru care nu avea baterie. Veneau degeaba cu el, nu funcţiona. Tensiunea fetei a ajuns la 4,2 .
Ne-a trimis la etajul 6, eu asisitenta și brancardierul cu targa la etajul 6, unde este cardiologi. Acolo am aşteptat medicul . A venit, a intrat vorbind la telefon s- a uitat la fetiţa care era cu branula de oxigen şi a plecat. Nu a Întrebat nimic. Ne- a lăsat ca pe proşti acolo.
A intrat alt medic cu un pacient, a împins targa mai încolo ca să- si consulte pacientul, a spus: ce faci, fetițo? si a consultat pacientul şi a plecat . Am stat cred că mai mult de jumătate de oră acolo. A venit într- un final domnul doctor, a consultat-o. E ceva cu semnul intrebării. Asta a fost tot ce mi s- a răspuns, după care am plecat jos la ambulator.
Nici n- am intrat bine că au şi venit și au luat- o și au dus- o la ATI. Noi de dimineaţă de când am venit si am văzut că starea fetei se înrăutăţeşte am tot cerut să fie transferată la Bucuresti până la urmă am primit acceptul de la Budimex .
Când asteptam la terapie pe hol, a venit cumnatul meu să ne spună ca s- a luat legătura şi cu Smurdul cu elicopterul şi că o transportă. Ne- au spus să plecăm noi înainte. Am zis să sunăm să vedem cum se simte fata, dacă a plecat şi ne- au spus că nu mai vine elicopterul , că elicopterul ajunge de fapt în 3-4 ore şi că o să o trimită cu ambulanţă, că e stabilă şi că o să o trimită cu ambulanţa.
Ambulanţa nu mai venea şi mă gândeam că ajungea de 20 ori, şi am sunat tot noi şi ne- au spus că fata se simţea rău şi că ar fi bine să ne întoarcem la spital. Când am ajuns la spital, era la terapie , o resuscitau, a mai durat jumătate de oră şi ne-au spus că a murit”.
Destinul Cristinei a fost întrerupt la numai 8 luni de viață. Un diagnostic greșit i-a făcut pe părinți să trăiască din martie anul trecut un coșmar, după ce li se îndeplinise visul de a avea un copil.
Mărturia mamei Cristinei:
„A zis că este ok, că- i cresc dinţisorii . Pănă seara fetiţa a mai făcut diaree şi febra. Următoarea zi am sunat- o şi mi- a zis să o las în pace că este plecată în concediu şi am sunat alt pediatru. La fel mi s-a spus că fetiţa este perfect sănătoasă. Efectiv nu m-au băgat în seamă, m-au ignorat în totalitate.
Pe 17 septembrie m- am dus cu fetiţa la urgențe, unde i s-au făcut nişte analize foarte repede. I- au pus diagnostic de heptatită acută. Acest medic când ne-a văzut a doua oară la spital si- a pus mâinile în cap, 5 ore nu ne-a băgat în seamă. M- am dus plângând şi i-am zis că fetiţa nu se mai trezeşte din somn.
Ne-am dus la alt pediatru, nu aveam programare, efectiv am intrat peste oameni, le- am zis ce are fetiţa, că nu se mai trezeşte. Au văzut-o 10 medici: 6 pediatri şi 4 de la boli infectioase şi niciunul nu i- a stabilit un diagnostic corect . Cei de la pediatrie au spus că fetita are diaree de la dințișori, cei de la boli infecţioase dădeau din umăr”.
Prin suferința pierderii unui copil a trecut și Elena. Fiica ei, Roxana, terminase a doua facultate și urma să devină educatoare. Își dorea un copil, dar din cauza unor probleme a fost nevoie de inseminare.
Mărturia mamei Roxanei:
„Pe data de 5 august a făcut accident vascular, pe data de 12, după 5 zile de la recoltare. A fost suprastimulată hormonal, n- a fost tratată, n-a fost monitorizată cum trebuie , recunoaste şi medicul respectiv. A spus că așa a fost să fie. Dacă ea a fost sănătoasă de ce i-a facut tratament pentru stimulare?
Din raportul colegiului medicilor rezultă că n- au monitorizat-o, trebuia să- i facă analize mai amănunţite, după audierile mele i- au dat mustrare.
Dupa 10 ani de căsătorie voia să aibă un copil şi rezultatul a fost decesul. Am rămas cu poza ei”.
Toate aceste familii se luptă acum în instanță pentru ca medicii vinovați să plătească. A făcut plângeri și Colegiul Medicilor, acolo unde in ultimii 12 ani au fost reclamati peste 2 mii de medici.
„Nu putem să- i catalogăm la această denumire de om, pentru faptul că au demonstrat chiar dacă noi considerăm că au greşit în anumite cazuri, nici după aceea nu şi- au schimbat atitudinea , ba din contră au devenit şi mai agresivi. De exemplu sunt victime care primesc mesaje în care sunt jigniţi şi acuzaţi pe nedrept, de nişte lucruri pe care nu le- au înfăptuit. de multe ori ne este frică să mai mergem în spitale , deoarece auzim tot mai des de greşeli enorme, unde se pierd vieţi omeneşti , unde rămân oameni cu sechele pe viaţă în urma actului medical defectuos”, afirmă Bogdan Neagu, președintele asociației victimelor de malpraxis” spune Bogdan Neagu, președintele asociației victimelor de malpraxis.
„Niciun medic nu vrea să greşească, nu are în intenţie aşa ceva, îşi doreste binele pacientului său, altfel nu e medic. Ar trebui să fie şi empatic, şi profesionist în acelaşi timp. Uneori reuşim, alteori nu putem face. Limitări sunt suficiente. Nu vorbesc numai de medicina secolului 21 , dar şi de condiţiile sociale şi economice, de fiecare în parte. E greu de spus de ce există medici buni şi medici răi sau profesionisti şi mai putin profesionisti. Cine nu reuşeşte este pentru pentru că nu s- a pregătit suficient. Pacientul nu are nicio vină. Pe de altă parte, a te pregăti perfect în medicină este o utopie. Medicina nu este matematică, din păcate sau din fericire , tratează fiecare caz în parte . Nu putem avea formule magice pe care să le învăţăm o dată şi să le aplicăm constant la toată lumea”, spune Sorin Păun, medic chirurg.
„În România, de 20 si ceva de ani ne pleacă medici. Şcoala de medicină românească produce medici foarte mulţi , nu toţi sunt cu vocaţie, nu toţi sunt buni.Mulţi au ajuns pe diverse căi să facă medicină. Au trecut, sunt deja medici cu liberă practică , însă nu sunt profesionişti. În momentul în care a început exodul au plecat cei mai buni de regulă şi rămân acolo. La noi au rămas printre medicii foarte buni. Au rămas şi medici care nu au vocaţie. Şi aici pe această zonă se intampla cele mai multe situaţii de malpraxis medical. Au acea aroganţă şi asta înseamnă că acel medic nu are vocatie de medic, pentru ca a fi medic înseamnă să te procepi la medicina, să te pricepi la oameni şi cu oamenii nu poți lucra la modul arogant”, explică Vasile Barbu,de la Asociația Națională a Pacienților.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
