Radu Filipescu este unul dintre cei care au sfidat regimul comunist la începutul anilor '80. Alături de un prieten, a răspândit în cutiile poştale din blocurile bucureştene 10.000 de manifeste într-o singură noapte. Prin ele încuraja oamenii să-şi strige nemulţumirea în demonstraţii stradale. Preţul pe care l-a plătit nu a fost mic. Timp de trei ani, a fost plimbat prin închisorile Rahova, Jilava şi Aiud.
„Ce era cel mai rău era că nu ştiai că se va schimba regimul. Îţi asumai un risc poate pentru toată viaţa. Poate pentru toată viaţa ai fi putut fi persecutat”, mărturiseşte fostul deţinut politic.
La sfârşitul anilor '80, un alt plan de rezistenţă avea să stârnească îngrijorarea lui Nicolae Ceauşescu. La o tiparniţă improvizată într-un apartament, câţiva oameni tipăreau un ziar clandestin. Zi de zi stăteau cu inima strânsă că vor fi prinşi.
„Petre Mihai Băcanu, Mihai Creangă, Anton Uncu, împreună cu alţii, au făcut un ziar clandestin, au fost prinşi în urma unui denunţ, unii dintre ei au fost trimişi în ţară, într-un fel de exil intern, care nici nu era prevăzut ca pedeapsă în sistemul judiciar românesc, iar Petre Mihai Băcanu a rămas în puşcărie”, spune Stelian Tănase.
Persecuţiile veneau după luni întregi de anchete ale Securităţii. Pe Mihai Creangă, unul dintre jurnaliştii implicaţi, curajul de a fi uneltit împotriva regimului era să-l coste viaţa.
„Cea mai grea perioada au fost cele 10 zile care au urmat faptului că am semnat actul de acuzare şi că ştiam că am fost condamnat la moarte”, şi-a amintit Mihai Creangă.
Mărturiile unora dintre vocile curajoase care au strigat împotriva regimului comunist au fost adunate de Stelian Tănase într-o colecţie de documentare.