Mărturii ale foștilor deținuți politici de la Periprava, în timpul conducerii lui Ion Ficior

Ion Ficior 

În calitatea sa de comandant al formaţiunii 0830 Periprava, Ion Ficior a impus în rândul deţinuţilor un regim sever de detenţie: deţinuţii care încălcau interdicţiile fixate de comandant, mâncând de pe câmp porumbul crud, erau pedepsiţi de un tribunal, în cadrul unui spectacol în toate detaliile şi urmat de bătaie, potrivit Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER).

Potrivit sursei citate, Ion Ficior „obişnuia să sară cu calul peste trupurile deţinuţilor”.

Fostul deţinut Iosif Corpaş, condamnat în 1956 la 4 ani şi 6 luni închisoare pentru trecerea frauduloasă a frontierei, îşi aminteşte bătăile încasate de deţinuţii care din cauza foametei de la Periprava mâncau din porumbul ce trebuia recoltat.

„A intervenit căpitanul Fecioru. Pe cei prinşi (că mâncau câţiva ştiuleţi de porumb - n.r.) i-a luat chiar el în primire, cu câţiva gardieni speciali, anonimi, aplicând un stil de bătaie după o metodă de-a lui. Îîn colonie, în faţa unei barăci, a înşirat pe cei care urmau să fie pedepsiţi. Deţinuţilor li se acopereau ochii cu nişte ochelari orbi, având drept lentile două cercuri de tablă neagră, cum se proceda la Securitate, ca să nu se vadă aceia care judecă şi bat. Aşa orb, deţinutul era introdus în baracă, în faţa unui tribunal improvizat. În interiorul barăcii, era o instanţă în toată regula, a cărei şefie principală o deţinea căpitanul Fecioru, pentru că el era mereu în fruntea unor astfel de acţiuni. Toţi ceilalţi membri nu erau decât nişte subalterni, cu ranguri de subofiţeri. (...) Au fost bătuţi aşa vreo 30-40 de deţinuţi. După ce s-a terminat această bravură îndeplinită de căpitanul Fecioru, l-am văzut şi eu pe căpitan cum a ieşit de obosit, transpirat, din baraca în care a înfiinţat instanţa”, se arată în mărturiile strânse de IICCMER.

Într-o modalitate similară îl descrie şi fostul deţinut politic Augustin Neamţu, care şi-l aminteşte pe comandantul de la Periprava drept „un bărbat băţos, el ne-a spus odată că numai în plic mai mergem acasă! Ce deosebire era între ieşitul pe horn şi ieşitul în plic? Noi ne chinuiam mai mult până la moarte, mai bine era de ne împuşcau pe toţi (...) maiorul Fecioru, care avea un tic, strângea din dinţi când se uita la tine”.

Fostul internat politic Neculai Popa rememorează condiţiile de muncă şi cazare de la Periprava în 1960, despre care consideră că erau sensibil mai bune decât cele de la Culmea de unde fusese transferat.

„Se locuia în barăci cu geamuri care se puteau deschide la nevoie, existau paturi suprapuse cu saltele iar pe jos era nisip (camerele au fost mai târziu pavate cu cărămizi)”, își amintește Neculai Popa.

El vorbeşte şi despre aducerea în Colonia de muncă Periprava, la începutul anilor 60, a circa 300 de cai pentru a asigura hrana deţinuţilor pe timpul iernii.

„Neavând nutreţuri pentru ei, erau scoşi la păscut pe câmp de către trei deţinuţi, însoţiţi de patru soldaţi. (...) Sărmanii cai erau numai piele şi oase, iar primul lucru pe care trebuia să-l facem era să-i ajutăm să se scoale de jos pe cei ce nu se puteau ridica. Cei ce nu se mai puteau ţine pe picioare rămâneau pentru a fi tăiaţi de către un măcelar de la drept comun şi apoi trimişi la bucătărie, pentru consum. Caii erau ţinuţi tot timpul sub cerul liber într-un ţarc, unde noroiul era până la genunchi, încât îţi venea să plângi de mila lor. (...) În fiecare noapte mureau câte 1-3 cai, care apăreau în acte sacrificaţi pentru hrana deţinuţilor. Îmi amintesc că a fost şi o anchetă în această privinţă, când au fost dezgropaţi mai mulţi cai morţi, fiind totul muşamalizat până la urmă”, povestește Neculai Popa.

Acum în vârstă de 85 de ani, Ion Ficior trăiește în București. Colonel în rezervă, are o pensie de aproximativ 5.000 de lei.