Manifestări modeste la București de Ziua Unirii Basarabiei cu România

Data publicării:
hora unirii

Cam 200 de oameni s-au prins în Hora Unirii în jurul fântânii de la Universitate. Apoi au înălţat zeci de lampioane în culorile drapelului naţional.

„Cred că e un motiv de sărbătoare pentru fiecare român care cunoaşte istoria”, a spus un tânăr.

„Vorbim de istorie şi poate în felul ăsta ne reamintim că trebuie să recreem unitatea pierdută”, este de părere un bărbat mai în vârstă.

Nu a fost singurul eveniment din Bucureşti. Elevi şi studenţi din Republica Moldova au ieşit în stradă să împartă trecătorilor panglici tricolore şi câte o carte despre istoria Basarabiei: „Vrem să vă dăm o carte, 200 de ani de istorie a românilor dintre Nistru şi Prut. Sper să vă fie de folos!”

„Noi am fost oarecum separaţi, adică faptul istoric nu-l putem ignora, acuma luptăm să fim iarăşi împreună. A fost împotriva voinţei noastre să ne separăm și acum noi tindem și dorim să fim împreună”, a declarat o tânără în costum popular, care a ajutat la împărțirea cărților.

Trecătorii au fost surprinși și impresionați de gest.

Ne-am gândit că ar fi un impact mult mai mare dacă noi, studenţii din Republica Moldova care învaţă aici în Bucureşti am ieşi să împărţim acest sentiment cu ei”, a declarat Constantin Cernega, preşedintele Asociaţiei Studenţilor şi Elevilor Basarabeni din Bucureşti.

Este pentru al şaselea an la rând când tinerii din asociaţiile studenţeşti organizează la Bucureşti evenimente de ziua Unirii.

Și la Palatul Cotroceni Ziua Unirii cu Basarabia a fost marcată printr-o ceremonie de decorare a unor personalități din Republica Moldova.

Ce s-a întâmplat la 27 martie 1918

La 27 martie 1918, Sfatul Ţării de la Chişinău a aprobat cu 86 de voturi „pentru”, 3 „împotrivă” şi 36 de „abţineri”, unirea condiţionată cu Regatul României. Basarabia, ruptă de Moldova în 1812, revenea astfel în graniţele românești.

Aliată a Antantei, adică a Franţei, Angliei şi Rusiei Ţariste, România renunța la neutralitate în 1916 și intra în război cu speranţa că va recupera Transilvania de la Imperiul Habsburgic. Basarabia, parte a Imperiului Ţarist încă din anul 1812, era considerată ca și pierdută. Armata română, slab echipată, cedează repede în faţa trupelor germane, aliate cu habsburgii, iar Bucureştiul este ocupat.

Situația ia o întorsătură neașteptată după victoria revoluţiei bolşevice, când Moscova încheie la Brest-Litovsk pacea cu Germania. Trupele ţariste se dezintegrează, soldații sunt agresivi și devin un pericol real în Moldova, de o parte şi de alta a Prutului.

Protagoniștii Unirii s-au dovedit buni tacticieni. Nu au forțat nota, dar au luat decizii rapide.

„Pentru început s-a realizat primul pas, proclamarea Republicii Democratice Populare Moldoveneşti, cu statut autonom în cadrul Federaţiei Ruse. Acest eveniment s-a întâmplat la 7 noiembrie. La 21 noiembrie 1917 a fost inaugurat Sfatul Ţării şi s-a intonat Deşteaptă-te române”, spune istoricul Ion Varta.

După victoria Revoluţiei din Rusia, mica republică se afla într-o situație dramatică. La 17 ianuarie 1918, trupele bolşevice ocupă Chişinăul. România, care iniţial a refuzat să intervină, fiind ea însăşi într-o situaţie-limită, a trimis de această dată o divizie de infanterie care a restabilit autoritatea Sfatului Țării. La 6 februarie, deputaţii proclamă independenţa republicii, apoi Unirea.

„Mai multă lume înţelegea că asta este soluţia. Au înţeles-o reprezentanţii nobilimii basarabene, sunt mai multe moţiuni, declaraţii colective, zemstvele din mai multe ţinuturi ale Basarabiei au semnat demersuri colective, intelectualitatea, şi în felul acesta premisele erau deja formate constituite, şi la 27 martie a avut loc o şedinţă absolut admirabilă, furtunoasă”, spune istoricul Ion Varta.

Rectorul Universității din Chișinău, Constantin Stere, a avut un rol decisiv. În numai trei zile, el a urcat la tribună de 57 de ori ca să-i convingă pe minoritari să voteze Unirea cu România. Până la urmă, unirea a fost hotărâtă prin 86 de voturi „pentru”, 36 „abțineri” și numai 3 voturi „împotrivă”. Sfatul Țării a pus însă câteva condiții.

„Reprezentanţii din Sfatul Ţării au subliniat că Basarabia îşi va păstra autonomia, că Sfatul Ţării sau Dieta, parlamentul basarabean, va continua să existe, că urmau să se pună în practică reforme politice și sociale, de exemplu votul secret, egal și universal, reforma agrară, şi aşa mai departe. La 27 martie s-a întâmplat deci asta. Ulterior, actul a fost prezentat regelui Ferdinand, care era refugiat la Iași”, reamintește istoricul Dorin Dobrincu.

Ulterior, Chişinăul renunţă la aceste condiții. În 1925, prin lege, statul român devine unul centralizat, Sfatul Țării devine o amintire, iar deciziile vin de la centru. Un centru care a înţeles cu greu specificul Basarabiei, gubernie ţaristă timp de 106 ani.

Elita oraşelor aparţinea în mare măsură minorităţilor ruseşti, ucrainiene sau evreieşti. Deși majoritari, românii nu dominaseră niciodată provincia. Amprenta rusificării se resimte și astăzi.

„Basarabenii sunt priviţi destul de negativ, ca un fel de români de rangul II, ceea ce nu este corect, evident. Basarabenii, la rândul lor, îi privesc pe români cu reticenţă, din cauza faptului că în perioada interbelică, după România Mare, când ei s-au alipit frăţeşte la România Mare, a fost trimisă o administraţie foarte coruptă şi foarte incompetentă în Basarabia, era un fel de exil, un fel de pedeapsă să fii trimis la Orhei sau la Bălţi”, povestește istoricul Andrei Oișteanu.

Unirea Basarabiei cu România a fost recunoscută prin Tratatul de pace de la Paris din 1920. Însă URSS nu s-a împăcat niciodată cu această pierdere teritorială.

„Au existat mai multe discuţii, inclusiv în 1924, la Viena, dar care s-au soldat cu răsunătoare eşecuri, dat fiind că sovieticii au încurajat în permanenţă activitatea unor grupuri bolşevice, agresive, unor bande, pe frontiera de pe Nistru sau în sudul Basarabiei, cea mai cunoscută fiind cea de la Tatar Bunar”, adaugă istoricul Dorin Dobrincu.

În 1940, Stalin alipește Basarabia Uniunii Sovietice, iar în 1944 trupele sovietice ocupă România și instaurează comunismul. Așa se face că vreme de 50 de ani, nici copiii din dreapta Prutului și nici cei din stânga Prutului nu au învățat la școală ce s-a întâmplat exact la 27 martie 1918.

Anul trecut, când s-au împlinit 95 de ani de la Unirea Basarabiei cu România, Digi24 a desfășurat o campanie consacrată evenimentului. Vă invităm să vizionați sau să revedeți materialele în secțiunea specială a site-ului nostru.

Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News

Partenerii noștri