În magazinele franceze, laptele costă 2,6 lei. În România, o cutie de lapte poate costa chiar şi mai mult de 3,5 lei. Diferenţa de preţ reflectă cel mai bine realitatea din gospodăriile autohtone. Fermele de vaci sunt multe, dar produc cantităţi infime de lapte pe care nu ştiu să îl vândă. În Franţa însă, producătorii s-au asociat.
Fermierul francez este pragmatic și calculează fiecare animal deținut și fiecare centimetru de teren. Știe că agricultura se transformă în industrie cu cât ferma sa este mai mare.
Aşa că fermierii primesc un preţ mai bun pentru laptele vândut pentru că împreună negociază mai bine cu marii procesatori. Primesc aproape doi lei pentru un litru faţă de 1,3 lei cât ar primi în România.
Iar scandaluri, precum cel al aflatoxinei din lapte, le slăbeşte fermierilor puterea de negociere.
„Există o responsabilitate foarte mare în rândul procesatorilor, în ideea de a nu încerca să mute aceste pierderi în zona producătorilor”, spune Daniel Constantin, ministrul Agriculturii.
E drept, fermierii francezi sunt ajutaţi şi de subvenţiile primite de la Uniunea Europeană. Fermierul din Franţa primeşte 290 de euro pentru un hectar de teren, iar un român doar 154 de euro. Investiţiile sunt însă cele care fac diferenţa.
În fermele din Franța, totul este automatizat, animalele au cipuri, nu merg la păscut, iar un tractor le aduce de mâncare.
Situaţia este alta în România. Lipsa asocierii micilor producători de lapte face ca, în unele cazuri, preţul laptelui să se tripleze de la poarte fermei la raft.