Jurnalul de seară: „Roumanie: Le désastre rouge”, reportaj despre cum se trăia pe vremea lui Ceauşescu

Astăzi, 25 ianuarie, cu o zi înaintea celei în care nostalgicii încă mai aniversează nașterea lui Nicolae Ceaușescu, „Jurnalul de seară”, emisiune moderată de Cosmin Prelipceanu, a difuzat, timp de o oră, filmul „Roumanie: Le désastre rouge”. Filmul-reportaj realizat în 1988, care poartă semnătura lui Josy Dubié, o are ca figură centrală pe Doina Cornea, care denunță „sistematizarea” şi politica lui Ceaușescu.

Producţia readuce pe micul ecran imagini impresionante din perioada dictaturii lui Nicolae Ceauşescu.

Cum arăta România pe care am vrut să o uităm

* Toate alimentele au fost raționalizate, iar speculanții erau pedepsiți dur

* Televiziunea emitea doar două ore pe zi

* În anii '80, alimentarea cu energie electrică era limitată la șase ore pe zi

* Din cauza raționalizării, alimentele au devenit o raritate

* Fiecare cetățean era obligat să facă muncă patriotică

* Liderii și activiștii partidelor politice au fost arestați și persecutați

* În 1984 a fost adoptat Programul de alimentației științifică a populației, care prevedea, în medie, 2.800 de calorii pe zi

Emil Hurezeanu: „Era o teroare difuză, constantă și înfiorătoare”

Alături de Emil Hurezeanu, unul dintre protagoniştii filmului „Roumanie: Le désastre rouge” și disidentul anti-comunism Radu Filipescu, Cosmin Prelipceanu le amintește telespectatorilor Digi24 prin intermediul unor imagini document cum arăta România înainte de 1989.

„Suntem la jumătatea anului 1988, Gorbaciov era de trei ani la putere, avea deja partizani. Ceaușescu se bucura încă, în percepția universală, de acest mit al anti-sovieticului curajos, care își conduce turma ca bunul păstor, pe alte căi, pe căile național-cominismului. Și erau destule precedente care demonstrau originalitatea bună a regimului din România. Desigur, anii 80 sunt un declin evident, intervine o ruptură în personalitatea acestui conducător și totul se schimbă. Din dorința de a-și plăti repede datoriile, determină în România o criză insuportabilă, o criză alimentară și morală. Era o teroare difuză, constantă și înfiorătoare”, a povestit Emil Hurezeanu.

Jurnalistul Emil Hurezeanu a vorbit și despre întâlnirea cu autorul filmului,Josy Dubié, mărturisind care era percepția francezului asupra țării noastre: „Acest om descoperea, la nici două ore de avion de Paris și de Bruxelles, o Românie mizerabilă cu oameni pasivi, însă o Românie interesantă, care seamănă foarte mult cu Franța, cu oameni care seamănă cu francezii, au umor, sunt inteligenți au umor. Cu toate acestea, se poartă cu regimul ca și cum ar fi niște cobai experimentali”.

Citește și Neculai Constantin Munteanu: Nu cred că românii au scăpat de tarele comunismului și nici de comuniștii în blană de oaie

Radu Filipescu: „Am fost arestat din cauza unui interviu acordat unei televiziuni din Franța”

Radu Filipescu este un fost disident anticomunist din România. Acesta a fost opozant al regimulului dictatorial comunistm participând și organizând numeroase acțiuni de protest. A fost deținut politic, fiind închis pentru „propagandă împotriva orânduirii socialiste”.

„Pe 12 decembrie 1987 am fost arestat pentru că dădusem un interviu la un canal francez de televiziune. Era perioada în care atât Doina Cornea cât și Mariana Celacu au fost arestate. Francezii au intervenit pe căi diplomatice și au spus că rup relațiile cu România din cauza celor trei arestați și din cauza că se simțeau responsabili că o echipă de jurnaliști francezi luase acel interviu care a dus la arestarea mea. Am fost eliberat după zece zile, dar în fața casei erau mereu două mașini cu milițeni”, a povestit Radu Filipescu.

„Mulți oameni nu se confruntau cu lipsa de libertate, pentru că nu o cereau”

În urma unui sondaj realizat în luna august a anului trecut, 53 la sută dintre români spuneau că îl vor pe Ceaușescu înapoi și trei sferturi au mărturisit că o duceau mai bine pe timpul comuniștilor.

Emil Hurezeanu a explicat rezultatele acstui sondaj: „Oamenii își aduc aminte de tinerețe într-o lumină binevoitoare. Când sunt bătrâni, bolnavi, singuri, se uită spre anii tinereții. Oamenii care și-au petrecut prima tinerețe în anii '80, care au luat un loc de muncă, și-au întemeiat o familie, nu pot să ierte comunismul. Pe de altă parte, ce li se întâmplă oamenilor în ultimii ani este o formă de a face mai simpatic, pentru unii, trecutul. Comunismul dădea tabere gratuite, muncitorii aveau un proiect strategic de viață. Mulți terminau școala profesională, veneau de la țară, primeau locuință, ajungeau într-o întreprindere. Era o predictibilitate pentru foarte mulți oamenii care nu aveau alte aspirații, care nu se întâlneau cu lipsa de libertate, pentru că nu o cereau”.