Fiul protestatarei Doina Cornea: „Fiecare carte citită a dus-o spre libertate”
Se împlinesc trei decenii de când ziua de 1 Decembrie a devenit Ziua Naţională a României. A fost celebrată şi în vremea comunismului, dar într-o variantă din care lipseau fondatorii României unite, oameni precum Iuliu Hossu sau Ilie Lazăr. Unii dintre aceștia au murit în temnițe. Din fericire, supravieţuitorii au împărtăşit celor apropiaţi secretul rezistenţei şi al eliberării de frică.
În iulie 1983, o profesoară de franceză din Cluj, asistent universitar, a trimis o scrisoare postului de radio Europa Liberă de la Munchen. Vorbea despre penuria și mizeria morală în care se zbătea societatea românească în comunism. Securitatea a încercat să o denigreze pe Doina Cornea, să o înspăimânte, inclusiv prin agresiuni fizice și închisoare. Cu toate riscurile, aceasta a continuat să se comporte ca un om liber.
Doina Cornea | Urmărită, amenințată, bătută
Leontin Iuhas, fiul Doinei Cornea: Mama era la Vama Veche cu tata, tata care nu ştia nimic despre scrisoare. Şi l-a intrebat dacă vrea să asculte Europa Liberă. La sfârşit se dă numele. S-a făcut o tăcere, mama a înlemnit, a trecut-o un fior rece pe șira spinarii. Tata a amuțit, după care a zis: hai să ne plimbăm. Nu au fost reacții negative din partea lui tata, deși, aparent, nu o susținea. Pentru că el fiind avocat, un om al legii, cunoştea sistemul. Cunoștea sistemul, știa riscurile la care se supune mama. Din '82 și până în '89, în cele mai grele momente, chiar a susținut-o.
Noviembrie 1987 | Doina Cornea și fiul, arestați la Cluj
Elena Tănase, jurnalist Digi24: Momentul noiembrie 1987. Alături de mama dvs, ați împarțit manifeste la Cluj. Aţi aflat despre revolta muncitorilor de la Braşov de la Europa Liberă pe 17 noiembrie, povestiţi-ne acest episod.
Leontin Iuhas, fiul Doinei Cornea: Am ascultat amândoi, şi mama si eu, Europa Liberă. Am aflat în seara zilei de 17. În data de 8 am venit aici să-mi repar mașina. Intrând aici, am văzut un camion de Brașov, era oprit pe Calea Turzii, la intersecţia în dreptul străzii Alba Iulia, I-am spus mamei, la care ea a fugit să vorbească, abia a reuşit să îşi tragă ceva în picioare, a fugit şi l-a intrebat pe șofer ce e la Brașov. Acesta i-a spus că e dezastru, că au fost bătuţi muncitorii.
-I-a spus ce s-a întâmplat?
1987 | O femeie contra represiunii de la Brașov
Abonându-te la Newsletter primești sinteza celor mai bune informații, articole și interviuri exclusive publicate de digi24.ro
-Ea pusese pe poartă o hârtie de formatul unui bloc mare de desen pe care scrisese: "Solidaritate cu muncitorii brașoveni în grevă!". Hârtie care a rămas acolo, pentru că eu venind și reparând mașina, nu a îndrăznit nimeni să o smulgă. În timp ce eu reparam mașina, mama a început să scrie nişte manifeste, nişte bileţele, m-a întrebat dacă nu vreau sa o însoțesc seara, ca să le împrăștiem manifeste.
-Ce scria?
Doina Cornea,1987: "Solidaritate cu brașovenii!"
-"Solidaritate cu muncitorii brașoveni în grevă!". I-am spus că nu cred că o să avem un rezult, pentru că o să fim arestați. Nu era nici un sens să facem asta. Nu atât de teamă, cât partea logică din mine mi-a zis că nu va avea nicio eficiență. Am plecat, după care m-am gândit că o să se ducă singură, că nu o să renunţe la ideea asta. Pe la 9 seara, am venit și i-am zis să mergem. Atunci ea a zis că am dreptate și nu mai mergem. Am luat-o de mână și am zis să mergem. S-a îmbrăcat. Tata era ... era un meci de fotbal atunci, România-Ungaria, toată lumea se uita, nu știu dacă unul din meciurile la care se uita toată România, România-Ungaria. Nu i-am spus nimic.
Mașina mea fiind stricată, am mers cu mașina tatei. Am condus și o lăsam pe mama din loc în loc să pună manifeste. A pus la Universitate.
-Le punea pe ziduri?
-Nu, le împrăștia pe jos. Am mers în zona industrială din spatele gării, unde la fabrici puneam în fața intrărilor, mai puneam și după gard ca să le găsească muncitorii. Am venit acasă, am lăsat-o pe mama să împrăştie manifestele, le-am pus pe la fabrici, mai aruncam și după garduri ca să le găsească muncitorii, m-am dus acasă. Dimineața, la 6.30, și la mama, și la mine, au venit Securitatea, Miliția.
Noiembrie1987| Arestați ca infractori de drept comun
-Câte persoane, câţi securişti, câţi miliţieni, au venit la 6.30?
-La mama nu știu. Vreo 3-4. Au chemat și 2 vecini ca martori. Au zis că au informații că avem aur și valută şi dacă suntem de acord să facă o percheziție. Dacă nu, oricum o să vină cu mandat. Le-am spus că pot să facă, pentru că nu am aur sau valuta. La fel au făcut și la mama. Au răscolit casa. Știți?
-Nu, nu știu, povestiți-ne.
-Mai urât arăta casa decât când au spart-o aici hoții. Rafturi, au strâns vreo 2 saci. La mine au „găsit" valută. Aveam de când mai fusese Ada. Aveam mărunți, centime. Sub 10 franci, în total, mai puțin de 2 euro. Ţineam mai mult ca amintire, pentru că nu aveai ce să faci cu ei. Pentru ăia 2 euro am fost acuzat de deținere ilegală de valută, cu închisoare până la 2 ani era în Codul Penal. Mama nu avea astfel de mărunţei, dar au gasit în scrin un plic cu vreo 150 de șilingi. Mama a spus: "I-ati pus dvs., că n-am fost niciodată în Austria.”
-A fost o înscenare.
-Ne-au luat pe mine și pe mama. Ne-au dus la Inspectoratul de miliție. Ne-au ținut 72 de ore în anchetă continuă, după care a venit procurorul Domșa, cel care a anchetat revoluția din Cluj şi mi-a dat un mandat de arestare, tot domnul Donca mi-a dat peste 30 de zile, mi-a dat de prelungire.
-Ne puteţi descrie demersurile pe care le-a făcut sora dvs. în Franţa pentru a obţine eliberarea dvs.?
1987 | Parisul cere eliberarea Doinei Cornea
-Ada a început prin Ligă și a făcut întâlniri politice, s-a dus la Quai D'Orsay. S-a dus la Ministerul de Externe din Franța. Pe baza acestor demersuri, statul francez a cerut României socoteala. Statul român a cedat și ne-a eliberat.
-Ce a făcut-o pe mama dvs să-și depășească frica?
"Fiecare carte a dus-o spre libertate".
-Familia ei nu era una dominată de frică și de oportunism. Dar totuși, mama trăia ca majoritatea și își vedea de lucrurile ei. De micile satisfacţii, mergea în natură, mergea cu noi la schi. Dar nu avea o atitudine de manifestă de opozitie. Până când a contribuit foarte mult și plecatul ei în Franța, în anii '60, la cursurile de vară, unde a văzut totuşi că e altă atmosferă. Şi-a schimbat complet programa la școală. A venit Ada ca studentă. A încercat să schimbe, ca să nu-i fie ruşine de ea. Şi-a schimbat modul de predare, a venit cu alte cărți. Ada i-a mai trimis cărți, a încercat să le dea studenţilor. Fiecare carte citită, bineînţeles, a dus-o spre libertate, libertatea interioară. Nu putea să se contrazică, una preda studenților şi ea să facă altceva.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
