INTERVIU. Mark Gitenstein și Alfred Moses, despre Klaus Iohannis și lipsa unui ambasador SUA la București
Alfred Moses și Mark Gitenstein FOTO: MediafaxFoto
MARK GITENSTEIN: Este jenant că au trecut doi ani fără ambasador
Ambasadorul Mark Gitenstein nu a plecat de foarte mult timp din România. Acum este la Washington, dar a rămas un bun prieten al țării noastre.
Balazs Barabas: Ce mai faceţi şi cu ce vă ocupaţi acum?
Mark Gitenstein: Mă ocup de mai multe lucruri, m-am întors la firma mea de avocatură cam de un an şi jumătate, încerc să ne extindem activitatea şi pe Europa Centrală şi de Est, să aduc investitori nu doar în România, dar şi în alte state din Balcani. Şi cum probabil ştiţi sau nu, fac parte din Consiliul de Administraţie al Fondului Proprietatea. Am lucrat la proiectul CEPA, aşa-numitul Raport "Tipping Point" despre următoarele priorităţi ale reformei politice şi ale cadrului juridic şi mai ales despre corupţie în România. Am contribuit la înfiinţarea unei noi organizaţii cu fostul ambasador Jim Rosapepe şi Dan Dimăncescu numită Alianţa, cu scopul de a promova o imagine mai bună despre România şi Statele Unite. Şi am mai fost implicat în alte proiecte în regiune, în elaborarea de proiecte în regiune, legate de implementarea statului de drept, lupta împotriva autoritarianismului, mai ales în ce priveşte Rusia, Ucraina, şi în regiune.
Balazs Barabas: Dle ambasador, aţi declarat recent că sunteţi dezamăgit că SUA nu a numit încă un nou ambasador în România. Şi aţi adăugat că România merită un nou ambasador. Este aceasta o chestiune de a merita să ai un ambasador? Este un merit pentru o ţară, mai ales membră NATO, aliată SUA?
Mark Gitenstein: Este un drept. România are dreptul de a fi reprezentată de un ambasador, aprobat de Senatul Statelor Unite şi care se bucură de încrederea şi sprijinul Statelor Unite. Aţi avut însărcinaţi cu afaceri foarte buni acolo, Duane Butcher şi Dean Thompson fac o muncă excelentă, dar cred că este o chestiune a nivelului relaţiilor, de merit. Pentru mine este jenant că au trecut doi ani.
Balazs Barabas: Dacă ne uităm la o scară mai largă în lume, care credeţi că vor fi cele mai mari riscuri de securitate anul viitor?
Mark Gitenstein: Dacă îmi permiteţi, aş vorbi despre regiune, nu sunt un expert la nivel mondial. Aşa cum văd eu, chestiunea centrală este ceea ce spuneam mai devreme, şi anume construirea democraţiilor liberale în regiune care permit formarea valorilor umane pe care le aveţi, aceşti tineri minunaţi care dorim să formeze democraţii şi pieţe libere. Acestea sunt de o importanţă critică şi la fel, să reziste tendinţelor de autoritarism. La un nivel inferior, sunt chestiuni care vă sunt cunoscute, ca resursele de energie. Resursele energetice din România sunt nişte săgeţi uriaşe în tolba dvs, să spun aşa. Mă refer la capacitatea dvs de a vă reliefa în regiune şi să deveniţi un centru energetic. Este un domeniu extrem de important.
Balazs Barabas: Avem un nou preşedinte în România, Klaus Iohannis. Întrebarea mea referitor la aceasta este cum aţi cooperat cu preşedintele României în perioada când aţi fost ambasador în România şi care este mesajul dvs pentru noul preşedinte? Care sunt chestiunile pe care ar trebui să le rezolve în cursul mandatului său pentru a îmbunătăţi condiţiile sociale din România?
Mark Gitenstein: Am avut o relaţie foarte bună cu preşedintele Băsescu şi am o relaţie normală cu preşedintele ales Iohannis. Nu îl cunosc atât de bine, am avut contacte bune de când a fost ales şi cred că va fi un preşedinte excelent al României. Cred că ceea ce este altfel acum decât oricând în istoria României, am scris un editorial în Wall Street Journal în care am analizat acest lucru, cu puţin timp în urmă, nu au avut spaţiu suficient în ziar aşa că o voi spune acum în acest interviu.
Am fost în România pe 16 noiembrie, pentru o şedinţă de board la Fondul. Eram în camera de hotel şi urmăream ce se întâmplă. Nu aveam de gând să cobor la Universitate, dar am dat drumul la televizor, tocmai vorbeam cu soţia mea la telefon şi am văzut un grup de tineri români fluturând trei steaguri: al României, al Marii Britanii şi al Statelor Unite. Mi-am dat seama că ceva se schimba fundamental în România. Şi mi-am amintit de evenimentele despre care am auzit de multe ori, dar nu le-am trăit personal, despre mineriada teribilă din iunie 1990, când în aceeaşi piaţă tinerii erau bătuţi cu brutalitate. Mi s-a spus că mulţi atunci au părăsit scena politică, guvernul, organizaţiile neguvernamentale şi chiar ţara. Iar acum pentru prima dată ei se întorc. Când am coborât, demonstraţia tocmai se termina şi am văzut aceşti tineri minunaţi, energici şi mi-am dat seama... ştiţi, aspiraţiile şi speranţele sunt foarte mari. Şi cred că provocarea pentru preşedintele Johannis este că trebuie să îndeplinească aceste speranţe. Ele nu pot fi spulberate din nou. Şi cred că drumul spre aceasta e ceea ce discutam mai devreme.
Trebuie să aplicăm transparenţa şi meritocraţia. Oamenii aceştia vor să vină acasă. Vor să pună şi ei umărul la construirea unei Românii noi. Şi asta se poate face prin a le da mijloace. Şi le putem da mijloace prin realizarea de pieţe transparente, să îi ajutăm să pornească afaceri, să poată reuşi mai uşor în afaceri, ca toate acestea să se bazeze pe ceea ce ştii să faci şi nu pe cine cunoşti. Aici nu e vorba de legături, să cunoşti baroni politici undeva, ci să ai idei bune. Şi mulţi tineri români au idei excelente şi ar fi bine să le aplice aici decât în Statele Unite.
Şi o ultimă idee: fiul meu lucrează la Microsoft, în Redmond, statul Washington, la centrul companiei. A treia cea mai răspândită limbă acolo, probabil aţi mai auzit asta, e româna. De ce nu lucrează toţi aceşti români la Cluj, la Timişoara, la Bucureşti, să pună în aplicare inovaţii high tech? Acolo ar trebui să fie. Şi cred că acum, după ce Iohannis a fost ales, mulţi se gândesc să se întoarcă. Şi cred că se vor întoarce, dacă aceste speranţe vor fi îndeplinite.
Balazs Barabas: Dle ambasador, ultima mea întrebare se referă la primul dvs răspuns. Aţi spus că la ora actuală, printre alte proiecte ale dvs, încurajaţi investitori să investească în România şi să pornească afaceri aici. Ce le spuneţi, care sunt argumentele pe care le prezentaţi lor ca să-i convingeţi să vină în România?
Mark Gitenstein: În primul rând, cred că ultimele alegeri au fost un semnal extrem de puternic şi a fost interpretat ca atare de mulţi oameni cu care discut. Lucrurile se schimbă în România şi aşa cum am spus, s-a înregistrat progres şi va fi şi mai mult progres. Acesta ar fi primul argument. Apoi, în România trăiesc poate cea mai mulţi oameni străluciţi, tineri, energici, harnici, vorbitori de limbi străine din regiune. Nu poţi da greş venind în România. În al doilea rând, România este conectată la sistemul UE şi face progrese în sistemul UE, fie că vorbim de MCV sau îndeplinirea condiţiile fiscale ale FMI sau UE. Iar în ultimii cinci ani guvernul României a aplicat reforme şi va continua să le aplice. Iar eu am încrederea că reformele pieţei de capital, care sunt critice pentru investitorii străini, transparenţa mai mare, noua conducere ASF şi am fost foarte bucuros să văd că Ioan Rus face parte şi din noul guvern. El este angajat în aprofundarea democraţiei, a transparenţei, a funcţionării companiilor, a reformelor reglementarilor referitoare la companii şi cred că toate acestea sunt semnale bune pentru investitorii străini. Orice investitor străin vrea să ştie că dacă alocă bani unei afaceri sau porneşte o afacere, va putea controla modul în care aceşti bani sunt cheltuiţi şi nu vor dispărea din cauza corupţiei sau a lipsei transparenţei. Iar România se îndreaptă în mod clar în această direcţie. Mai sunt multe de făcut dar dacă veţi merge în această direcţie, România va cunoaşte o adevărată renaştere.
Balazs Barabas: Dle ambasador vă mulţumim pentru timpul acordat.
ALFRED MOSES: Românii vor schimbare
Balazs Barabas: Vă amintiţi limba română?
Alfred Moses: Foarte bine.
Balazs Barabas: Putem să facem interviul în româneşte?
Alfred Moses: Nu, nu putem.
Balazs Barabas: În momentul în care dumneavoastră aţi venit în România, încă se simţeau efectele Războiului Rece şi ale comunismului. Acum relaţiile dintre SUA şi Rusia sunt destul de asemănătoare cu cele din acea vreme. Credeţi că relaţiile se vor îmbunătăţi vreodată?
Alfred Moses: Între SUA şi Rusia?
Balazs Barabas: Da.
Alfred Moses: Eu sper că da. Au fost mai bune când dl Elțîn a fost preşedinte, au fost speranţe de mai bine atunci când dl Putin a devenit preşedinte, dar situaţia s-a agravat de când Rusia a arătat agresivitate în Crimeea şi apoi în estul Ucrainei. Nu există un motiv fundamental pentru care relaţiile dintre SUA şi Rusia nu pot fi bune. Dar dl. Putin şi guvernul trebuie să decidă dacă vor să fie parte a Vestului, din punct de vedere constructiv economic şi politic, sau dacă vor să se întoarcă la timpul comunismului când urmăreau să construiască şi să consolidezeun imperiu. Cred că opţiunea îi aparţine Rusiei, nu cred că există un motiv fundamental pentru care SUA în mod particular şi ţările vestice în mod general, să nu aibă relaţii foarte bune cu Rusia. Avem multe lucruri în comun, sunt aspecte culturale comune societăţilor noastre, ceva conexiuni religioase, avem în SUA un număr foarte mare de oameni care s-au născut sau ai căror părinţi s-au născut în Rusia. Nu este niciun motiv pentru care ţările să nu coopereze pe mai multe niveluri, dar şi în ceea ce priveşte relaţiile bilaterale. Cred că dl. Putin şi Rusia trebuie să decidă care este... în fiecare ţară.
Balazs Barabas: Dar se pare că în momentul de faţă preşedintele Putin nu are prea multe opţiuni, pentru că odată cu scăderea preţului petrolului, economia rusă este lovită puternic şi va fi afectat de asemenea şi nivelul de viaţă din Rusia, care oricum nu este foarte ridicat. Deci nu prea are altă opţiune pentru a evita protestele, în afară de a urma această cale naţionalistă pe care a pornit odată cu Crimeea şi probabil va continua cu Georgia, Abhazia şi alte regiuni din vecinătatea lui.
Alfred Moses: Poate fi aşa şi ar fi păcat dacă ar face asta. Un curs mai logic ar fi să recunoască faptul că Rusia este dependentă de exporturile de petrol şi odată cu scăderea preţului acestuia şi a derivatelor. În schimb, Putin ar trebui să vadă că viitorul Rusiei nu poate depinde de acţiunile naţionaliste şi agresive. Acestea nu vor pune mâncare pe masă şi nici acoperiş deasupra capetelor cetăţenilor ruşi. Mai devreme sau mai târziu, poporul rus, precum popoarele de pretutindeni se vor gândi la buzunarul lor şi dl Putin nu le va putea oferi o economie mai sănătoasă. Se va lovi de probleme politice grave şi mă aştept, dacă va fi raţional şi presupun că este, că va vedea avantajele unei colaborări mai bune cu vestul, pentru a încerca să îmbunătăţească condiţiile economice pentru poporul lui.
Balazs Barabas: Dacă mergem în altă regiune, înspre Orientul Mijlociu, se pare că SUA sunt lovite grav la nivel de imagine, militar şi al politicii externe de acţiunile ISIS. Pare că cetăţenii americani sunt executaţi cu regularitate de ISIS şi SUA lasă impresia că nu are destule soluţii pentru a lupta cu ISIS. Care este părerea dvs în această chestiune? Este vreo oportunitate ca SUA să facă ceva în Orientul Mijlociu împotriva Statului Islamic?
Alfred Moses: Este o întrebare foarte bună. Nu este o chestiune legată de metode, pentru că SUA are metode din belşug. Dar asta nu înseamnă că ele permit ca SUA să prevină executările americanilor şi ale cetăţenilor din alte ţări. Este o relaţie asimetrică. Bombardamentele nu reprezintă un răspuns, trimiterea de trupe la sol de asemenea. SUA s-au extins .....în Orientul Mijlociu de-a lungul ultimilor 20 de ani mai mult decât oricând de-a lungul întregii sale istorii. SUA au purtat un război împotriva lui Saddam Hussein, în 1991, s-au întors în Irak în 2002, în Afghanistan în 2001 şi continuă încă să fie acolo. Sute de mii de soldaţi americani au luptat în Irak şi Afghanistan. Este cea mai mare desfăşurare de forţe pe care SUA a avut-o vreodată în regiune. SUA au o putere militară şi economică copleşitoare. Dar ceea ce americanii de rând, dar şi preşedintele văd este o limită la ceea ce trupele terestre pot face pe un teren ostil, pentru a guverna într-un mod democratic. Deci intervenţia americană are consecinţe limitate pe partea pozitivă. Vrem să fim o forţă constructivă în Orientul Mijlociu, ne dorim să facem angajamente de asistenţă militară şi economică. Dar nu mai credem că intervenţia forţelor terestre americane poate schimba condiţiile politice şi economice din acele ţări. Ca rezultat, avem o implicare mai puţin directă decât am avut de-a lungul ultimilor 20 de ani. Dar aceşti 20 de ani au fost excepţionali. Când am călătorit în Orientul Mijlociu am auzit că SUA nu mai sunt puterea dominantă. Este greşit. SUA sunt încă puterea dominantă, dar chiar şi aşa dominanţa militară nu poate impune schimbări politice şi economice în ţările din Orientul Mijlociu, unde societăţile de bază nu sunt la nivelul necesar pentru a merge mai departe spre o direcţie democratică, constructivă. Care, aş adăuga eu, ar fi spre binele popoarelor lor.
Balazs Barabas: SUA sunt o putere economică mondială şi orice se întâmplă la nivel economic în SUA este mai devreme sau mai târziu în Uniunea Europeană şi deci şi în România. Cum vedeţi economia SUA în 2015?
Alfred Moses: Ca şi în cazul altor economii, 2015 va fi un an bun şi pentru economia SUA.
În ceea ce priveşte România, s-a dezvoltat mai bine decât mulţi dintre vecinii ei. Există o economie stabilă, am văzut că prognozele arată o creştere economică de 1,5-2% anul viitor, cam de 2%, deficitul bugetar va fi sub 2%, este foarte lăudabil. Dar România are probleme serioase legate de sistem. Iar rezultatul principal este "scurgerea" populaţiei. Cele mai bune creiere părăsesc România, scade numărul populaţiei, acum sunt puţin 19 milioane, când eram eu acolo erau 23 de milioane, adică acum 17 ani. Este o scădere uriaşă a populaţiei, şi dacă procesul nu va fi întors, prin creşterea numărului de naşteri şi prin reţinerea în ţară a celor mai străluciţi oameni, să rămână în România şi nu să emigreze în Europa de Vest, economia ţării pe termen lung nu va avea un viitor prea strălucit.
Balazs Barabas: Dle ambasador, care au fost relaţiile dumneavoastră cu preşedintele României când aţi fost aici şi ce credeţi despre noul preşedinte al ţării? Ce provocări are şi ce are de rezolvat pentru binele populaţiei române?
Alfred Moses: Eu am fost norocos pentru că am fost acolo când doi domni foarte buni au fost preşedinţi, Ion Iliescu, care era preşedinte când am ajuns eu, apoi Emil Constantinescu. Erau foarte diferiţi la nivel personal, îmi plac amândoi, am fost apropiat de ei, ne întâlneam în mod regulat, de mai multe ori pe săptămână. Viziunile lor erau diferite. Iliescu era de centru-stânga, Constantinescu era de centru-dreapta, dar cred că ambii au fost preşedinţi eficienţi, care au făcut multe pentru a îndepărta România de trecutul ei trist, spre un viitor mai bun. În ce priveşte viitorul, nu îl cunosc pe preşedintele ales, presupun că este deja preşedinte. Dar e interesant. Dacă ne uităm la alegerile prezidenţiale anterioare, candidatul favorit la toate cele trei alegeri a fost un candidat de centru-stânga. Adrian Năstase, Mircea Geoană, iar recent, Victor Ponta. Toţi trei au pierdut. Prietenul meu Traian Băsescu şi acum Klaus Johannis au câştigat. Toţi au câştigat neaşteptat chiar înainte de alegeri. Iar acest lucru spune ceva. Spune că românii vor schimbare. Vor să se depărteze de trecut spre ceea ce cred că va fi un viitor mai bun. Faptul că dl. Johannis a fost ales ca reprezentant al etniei germane, nu al celei române, nu a ocupat niciodată un post la nivel naţional, el venind din Sibiu, un oraş-model în munţii Carpaţi, oarecum diferit de mare parte a României, toate acestea arată că românii nutresc ceva diferit, că îşi pun încrederea în schimbare, caută cu disperare schimbarea şi spun că ce a fost până acum nu a fost destul. Deci, vom vedea. Cum am spus, nu l-am întâlnit până acum pe preşedintele Iohannis, dar şi eu am cele mai bune gânduri pentru el şi pentru România.
Balazs Barabas: Statele Unite nu au de mult timp ambasador în România. Se pare că proceduri birocratice împiedică acest proces. V-aţi oferi din nou pentru acest post în România?
Alfred Moses: E o întrebare foarte drăguţă, dar am deja 85 de ani, aveam 64 sau 65 când am venit ambasador în România. Iar 85 e o vârstă nu doar bătrână, ci foarte bătrână. Nu există posibilitatea să fiu nominalizat de preşedinte să merg în România ca ambasador. Dacă totuşi mi-ar cere acest lucru, l-aş considera un mare compliment. Să o lăsăm aşa.
Balazs Barabas: Dle ambasador, vă mulţumim mult pentru participarea la emisiunea noastră, şi sperăm să ne întâlnim în curând la Bucureşti.
Alfred Moses: Cu multă plăcere, toate cele bune.
Citiți și:
SUA salută împlinirea a 25 de ani de la Revoluţie: Viitorul României e luminos
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
