Exemplu grav de nepăsare: ape termale blocate de ruine
Ape termale, otravite de nepăsare. Staţiuni în care mulţi români şi-au recăpătat vitalitatea au fost acum abandonate şi au ajuns în ruină. Staţiunea Băile Beltiug din judeţul Satu Mare, renumită pentru vindecarea reumatismului, a fost demolată în 1986, iar încercările repetate de reconstituire au eşuat din birocraţie sau din lipsa banilor. O situaţie similară este şi la Gighera, în Dolj.
Încă din secolul XVIII oameni din toate colţurile ţării au venit la Băile Beltiug din judeţul Satu Mare să se trateze cu apă termală.
În 1986, vechile clădiri au fost demolate de comunişti pentru a face loc altora moderne. Revoluţia a blocat proiectul.
Printre puţinele lucruri care amintesc de perioada în care staţiunea Beltiug funcţiona se numără şi o locomotivă cu aburi folosită pentru încălzirea apei de tratament
În 1995, Guvernul a declarat Băile Beltiug staţiune de interes naţional. A început construcţia unui hotel de aproape 4.300 de metri pătraţi.
Bartok-Gurzau Ioan, primarul comunei Beltiug, judeţul Satu Mare: „Totul a mers bine până în 1996 când s-a oprit finanţarea”.
După alţi zece ani, din fonduri Phare s-a constituit o staţie de epurare, drumul a fost asfaltat, iar parcările trasate. Totul a costat peste un milion de euro.
În 2011 a avut loc o nouă încercare de revigorarea a staţiunii.
Bartok-Gurzău Ioan: „Practic, Consiliul Judeţean s-a obligat să finalizeze această staţiune, indexat la ora aceasta, fiind vorba de 14.419.00 lei.”
Ioan Rus, vicepreşedintele Consiliului Judeţean Satu Mare: „În momentul de faţă nu sunt încă aprobate finanţările. S-au depus puţin mai târziu, din câte am constatat noi şi nu au prins primul val de finanţări”.
La trei decenii de la închiderea staţiunii, apele minerale zac în continuare în adâncuri. Trei paznici păzesc zi şi noapte ruinele.
În altă parte a ţării aceeaşi situaţie. La Gighera în Dolj apele termale erau renumite pentru tratarea afecţiunilor reumatice şi gastrice. Primele amenajări au fost începute de germani şi italieni în 1944. Cel de-Al Doilea Război Mondial şi-a pus, însă, amprenta asupra micii staţiuni. Zeci de ani mai târziu, comuniştii au forat două puţuri, care scoteau la suprafaţa apa vindecătoare.
A fost o perioadă când staţiunea prospera văzând cu ochii. Aici se construise un bazin prin care apa minerală se trăgea în putini mari de lemn. Acum totul este ruină şi rugină, iar tot ce mai aminteşte că aici a fost odată o staţiune, sunt nişte ziduri grele de cărămidă.
Bătrânii locului au trăit momentele de glorie ale staţiunii.
Acum, totul s-a schimbat.
Autorităţile locale vor să pună în valoare staţiunea în doi sau trei ani, dar nu au un plan concret.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
