În Timişoara, steagurile au fost coborîte în bernă, în memoria celor care au murit pentru libertate.La Cimitirul Eroilor, supravieţuitorii evenimentelor din decembrie 1989 au venit să-i plângă pe cei care şi-au dat viaţa în zilele Revoluţiei.
„Pentru ce au murit copilaşii noştri? Să trăim noi aşa cum trăim”, a spus Domnica Nemţog, al cărui fiu, de doar 19 ani, a fost împuţcat pe treptele Catedralei.
Mărioara Stanciu a venit la cimitir pentru a-i aduce un omagiu soţului ei, care şi-a dat viaţa pentru libertate. „Ultimele cuvinte au fost hai să te pup că nu ştiu dacă mă mai întorc înapoi. Unde ai mai văzut tu să tragă tată în fiu sau fiu în tată şi frate în frate, astea au fost ultimele lui cuvinte”, şi-a amintit femeiea cu durere.
Petru, un alt erou al Revoluţiei, avea 22 de ani şi se pregătea de nuntă. Mama sa, l-a găsit după aproape o lună de căutări, la groapa comună. „A fost împuşcat pe strada Transilvania, mergea cu mâinile în buzunar. Şi a doua zi ne-a anunţat de la fabrică că e mort. A fost pâinea lui Dumnezeu, om bun, trebuia să facă logodnă în noaptea de Revelion”, povesteşte Aurica Bonţe, mama lui Petru.
Cei care au luptat în zilele Revoluţiei spun că oamenii au cam început să uite ce s-a întâmplat acum 23 de ani. „Este ruşine că după 23 de ani timişorenii încep să uite ce s-a întâmplat în 1989, ziua în care noi, răniţii, eroii sau rudele ne comemorăm morţii”, declară Emil Vlădesan, membru fondator Asociaţia 16 Decembrie.
Nu mai puţin de 59 de oameni şi-au pierdut viaţa şi alţi 400 au fost răniţi până la sfârşitul zilei de 17 decembrie 1989. În total, Timişoara are 111 eroi martiri. Singurul condamnat pentru masacrul din acele zile a fost generalul Victor Athanasie Stănculescu.