Emil Hurezeanu: Ion Iliescu n-ar fi fost împotriva reinstaurării monarhiei, cel care se opunea era Petre Roman
Două entități și-au confirmat speranța că lucrurile vor fi scoase la lumină prin redeschiderea dosarului Mineriadei din iunie 1990: CEDO și procurorul general, consideră Emil Hurezeanu, arătând că societatea civilă a înregistrat prin evenimentele dure de atunci primele confruntări dintre „adepții totalitarismului pro-sovietic și tendințele - chiar dacă haotice, neorganizate, fragile - de a crea și în România bazele unei societăți pluraliste și ale unei democrații de tip occidental”.
„Conducătorii României de atunci se confruntau cu mai multe pericole. Era pericolul noii democrații, pe care-l priveau cu destul scepticism, pentru că se bazau pe atuul câștigării Revoluției, pe atuul ocupării punctelor de forță din stat și al unei relații geopolitice care asigura o garanție de stabilitate, la Moscova. Pe de altă parte, e posibil, deși cred din ce în ce mai puțin în această ipoteză, ca regimul lui Iliescu de atunci să fi fost îngrijorat și de posibilitatea unei lovituri de stat din interiorul forțelor ceaușismului”, a adăugat jurnalistul, subliniind că majoritatea susținătorilor regimului Ceaușescu au înțeles „necesitatea istorică”.
Jurnalistul a amintit de un dialog între Mihail Gorbaciov și regele Spaniei, în care cel din urmă remarca similitudinile ieșirii de sub dictatură ale țării sale și ale României, dar și faptul că în cele două state au existat tradiții monarhice. Regele Spaniei insinua astfel că doar monarhia putea să asigure stabilitatea într-o țară latină, a adăugat Emil Hurezeanu. Gorbaciov s-ar fi interesat apoi dacă acest lucru ar fi realizabil.
Citiți și: Ion Iliescu, despre mineri, Piața Universității și TVR în 1990: „Păi ce interes aveam noi să... Starea de spirit din țară nu corespundea acestei manifestări”
„Și Gorbaciov s-a interesat și cu prima ocazie i-a spus regelui Juan Carlos: Iliescu n-are nimic împotrivă, cel care se opune este Petre Roman, care ne-a spus că în cazul acesta are loc un război civil. Vă spun episodul ăsta pentru că s-au întâmplat atâtea lucruri de atunci și pentru că monarhia coexistă cu noi, chiar dacă nu stă pe tron”, a menționat Emil Hurezeanu.
„De atunci vine și abuzul noii securități, nesiguranța pluralismului politic, oportunismul adaptativ care a făcut ca ani de zile să fie amânată democratizarea reală, pentru ca dintr-o dată, trezindu-ne în fața șansei bine venite, dar nesperate, de la începutul anilor 90, de a intra în Uniunea Europeană și în NATO, am retrocedat, am capitalizat mai repede și mai prost cu urmările valabile și până astăzi Pe acest fond de neclaritate a ecuației democratice se explică și recrudescența corupției, păstrarea culturii politice autoritariste care s-au manifestat în intențiile sau manifestările exercițiilor de putere ale unor lideri democrați. Până acum, azi, ieri, alaltăieri. Toate astea ne însoțesc”, a subliniat el.
„A fost un monolog dirijat și axat pe necesitatea salvării țării în urma catastrofei ceaușiste și pentru preîntâmpinarea haosului și a anarhiei, care ar fi - nu-i așa? - consecințele directe ale manifesărilor democrate. În acest climat, augurii democrației române au fost vitregi și, într-un fel, trăim și astăzi continuitatea acestei democrații, chiar dacă din fericire multe s-au schimbat între timp”, a mai spus Emil Hurezeanu, amintind că și ce s-a întâmplat în timpul comunismului, mai ales prin sărăcie, a jucat „un rol în nervozitatea maximă, în opțiunea pentru violență cu care s-a guvernat și cu care oamenii se manifestau cerându-și drepturile”.
„Cred că am avut și neșansa ca primii conducători democrați să se bazeze totuși prea mult pe o anumită siguranță pe care probabil le-o dădea restabilirea unei relații cu Moscova, într-un climat de refacere a Europei de Răsărit, dar încă în parametrii fixați sau încă nefixați de Moscova, dar încă dependenți de Moscova”, a punctat el.
Emil Hurezeanu a afirmat că „a existat o viziune în capul conducătorilor de atunci, dar au greșit. Puteau să-și revizuiască atitudinea, puteau să-și ceară iertare, puteau să îndrepte lucrurile. Există și asta, să-ți ceri iertare, să-ți pară rău, să explici mai mult, să spui: nu mi-a fost frică de democrație, mi-a fost frică de pericolul anarhiei, care putea să rearunce țara în mâinile unui fost conducător comunist, sau în mâinile unei echipe a fostei Securități, care ar fi fost chiar mai rea decât noi, cei care prin sânge, trecând prin gloanțe și baionete am câștigat Revoluția”.
„Toate astea se puteau explica altfel, cu mai multă sinceritate și cu mai multă credință democratică. Le puteam cere acestor conducători toate astea? Le puteau avea atunci? Întrebările rămân deschise”, a conchis Emil Hurezeanu.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
