Document oficial. Cum s-ar putea numi viitoarele regiuni

Premisele culturale ale unei regionalizări viabile sunt date, în varianta susținută de prezentul material, și prin modul în care sunt distribuite resursele identitare și de diversitate culturală pe regiuni, se arată în document.

Din cele opt regiuni de dezvoltare luate ca bază pentru regionalizarea administrativă, două coincid cu contururi istorice clar definite (Sud-Vest – Oltenia, și București-Ilfov cu spațiul orașului capitală). Alte două regiuni, Nord-Est și Sud-Muntenia sunt subregiuni care reprezintă, fiecare, mai mult de două treimi din câte o regiune istorică.

Transilvania în sens larg este diferențiată în trei regiuni de dezvoltare care au, fiecare, nuclee cu identitate istorică marcată: Vest – Banat, Nord-Vest – Crișana și Maramureș, iar Centru coincide în foarte mare măsură cu vechea Transilvanie voievodală (fără Cluj și Bistrița-Năsăud, plasate din rațiuni de funcționalitate în Nord-Vest). În fine , pentru regiunea Sud-Est aflăm - cu argumente actuale de funcționalitate social-economică, dar și cu ajutorul unor texte pe nedrept uitate (Mehedinți 1943) - că este o regiune unitară, constituită pe un fond geo-cultural foarte puternic, cel al Dunării de Jos.

„Cu toate aceste, argumente este de gândit dacă nu e vremea să înlocuim denumirile geografice ale regiunilor de dezvoltare cu denumiri geo-culturale care fac trimitere la spațiile istorice pe care acestea le reprezintă”, se mai spune în documentul citat.

CONREG a fost constituit în cadrul Ministerului Dezvoltarii Regionale si Administratiei Publice pentru demararea procesului de elaborare a cadrului normativ necesar organizării şi funcţionării regiunilor. Consiliul este format din practicieni şi specialişti din mediul universitar şi academic, administrația publică şi societatea civilă.  

Potrivit raportului citat, există patru premise ale fundamentării social-economice a regionalizării din 2013: natura și dinamica disparităților de dezvoltare, grupările de județe similare și/sau complementare sub aspect socio-economic și cultural, fluxurile de persoane (de tip migrație internă, de durată), indicative pentru configurațiile funcționale existente în teritoriu și criterii de bună practică în evaluarea unei regionalizări optime pentru dezvoltare la nivel european.