CV. Ascensiunea politică a Elenei Udrea

Viața publică a Elenei Udrea a fost marcată constat de controverse privind apropierea față de președintele Traian Băsescu, împreună cu care a lucrat încă de pe vremea când șeful statulul era primar general al Capitalei, și de familia sa. În presa ultimilor ani, a fost menționată și în contextul intereselor de afaceri ale soțului său, Dorin Cocoș.

Elena Udrea s-a născut pe 26 decembrie 1973, în Buzău, oraș unde a absolvit Liceul Teoretic „Bogdan Petriceicu Hasdeu”.

A urmat apoi studii de drept la Universitatea Creștină „Dimitrie Cantemir” din București, apoi a absolvit un Masterat în securitate și apărare națională la Universitatea Națională de Apărare „Carol I”, devenind expert în securitate și apărare națională, așa cum arată în CV-ul postat pe blogul personal.

Citiți și:

Elena Udrea candidează la șefia PDL

„Am urmat cursurile Facultății de Știinte Juridice și Administrative, specializarea Drept, în cadrul Universitătii Creștine „Dimitrie Cantemir” din București, pe care am absolvit-o în 1996. După stagiatură, mi-am deschis propriul meu cabinet individual de avocatură, din 1999. Țin însă să precizez că, în perioadele în care am deținut funcții de demnitate publică, mi-am întrerupt aceasta activitate. Începând cu anul 2005, am urmat o serie de cursuri în domeniul apărării și securității naționale la Universitatea Națională de Apărare „Carol I”, ce s-au dovedit a fi un suport teoretic foarte util în gestionarea problemelor de administrație publică la nivel național și european”, explică Elena Udrea pe blogul său.

Cariera politică

Elena Udrea a intrat în politică la 31 de ani, din 2004, când a candidat pentru un loc în Consiliul General al Municipiului București (CGMB), din partea Alianței „Dreptate și Adevăr”.

A fost consilier general al Municipiului Bucuresti, președinte al Comisiei Juridice și de Disciplină, la Primăria Municipiului București, între 2004 – 2005.

Începând din decembrie 2006, Elena Udrea a fost secretar executiv al Partidului Democrat-Liberal, până în mai 2011, când a devenit vicepreședinte al PDL, până în iunie 2012.

Din iulie 2010, a fost președinte interimar al PDL, filiala Bucuresti, apoi președinte plin, până în iunie 2012.

Din noiembrie 2008 a fost deputat în Colegiul 25 București, iar din noiembrie 2012, deputat de Roman, colegiu în județul Neamț.

„Debutul în politică a venit în anul 2004, odată cu candidatura pe lista Alianței „Dreptate și Adevăr”, pentru un loc în Consiliul General al Municipiului București. Dupa alegerile generale din același an, am ales să îl urmez pe Traian Băsescu la Cotroceni, devenind șef al Cancelariei Administrației Prezidențiale”, explică Elena Udrea, în autobiografie.

După funcția de la Cotroceni au urmat mandatele în guvernele Boc: ministru al Turismului, între decembrie 2008 - octombrie 2009, ministrul interimar al Mediului, octombrie 2009 - decembrie 2009, și ministru al Dezvoltarii Regionale si Turismului, decembrie 2009 - februarie 2012.

Elena Udrea își etalează în CV și o serie de lucrări științifice și articole, în domeniul geopoliticii și al globalizării: „Geopolitica Spațiului Marea Neagră - Caucaz”, coautor, „Mediul Internațional și Uniunea Europeană”, coautor, „Profilul Geopolitic al Bazinului Mării Negre și Caucazului”, coautor, „Perspectivele Strategice ale regiunii Mării Negre în viziunea S.U.A. Interesele românești și miza resurselor energetice din regiune”, autor, și „Globalizarea - concept, dimensiuni și procese”, coautor.

Momente – cheie, la TV

Unul dintre principalele momente care au propulsat-o pe Elena Udrea în primul plan al disputelor politice a fost episodul „Bilețelul”, în ianuarie 2007.

Invitată la o emisiune televizată, Elena Udrea și-a adus aminte de un bilețel trimis de premierul de la acea vreme, Călin Popescu-Tariceanu, președintelui Traian Băsescu, pe vremea când aceasta era consilier la Cotroceni.

În acel bilețel, premierului Tariceanu i-ar fi solicitat președintelui să intervină la parchet pentru omul de afaceri Dinu Patriciu, într-un proces care viza Rompetrol.

„Afacerea bilețelul” a produs atunci tensiuni de amploare la nivel politic și guvernamental, dar nu și juridic, din moment ce procurorii Parchetului Înaltei Curți de Casatie și Justiție au dispus neînceperea urmăririi penale față de premierul Tăriceanu și Elena Udrea, cercetați atunci pentru divulgarea de informații care nu sunt destinate publicității.

Un episod stânjenitor pentru Elena Udrea a fost în aprilie 2005, când era consilier la Cotroceni, când, invitată într-o emisiune televizată, a lăsat să se vadă că nu știe că Norvegia nu este republică și nu face parte din UE.

Controverse au provocat și aparițiile sale în media, fie în pictoriale care au ajuns și în media internaționale, fie în postura de femeie „de casă”, croșetând în direct la televiziune sau gătind sarmale.

Cunoscută și pentru ținutele sale scumpe și uneori provocatoare, presa internațională a scris despre Elena Udrea și în momentul în care a donat pantofi cu toc sinistraților inundațiilor din 2010.

Un alt episod controversat a fost alegerea celebrei frunze pentru brandul de țară, simbol care ar fi fost plagiat și pentru care Ministerul Turismului a cheltuit sume considerabile. Din postura de ministru al Dezvoltării, Elena Udrea a fost criticată pentru promovarea unor proiecte considerate inutile - patinoare, săli de sport, piscine în mediul rural -, dar, pe de altă parte, sub conducerea ei, Ministerul Dezvoltării Regionale a reușit să fie fruntaș în absorbția fondurilor europene.